Nu \u00eencepuse r\u00e3u pentru selectia francez\u00e3. Primul titlu din competitie, \u201eDe rouille et d\u2019os\u201c\/ \u201eDespe rugin\u00e3 si oase\u201c (dup\u00e3 cartea cu acelasi nume a canadianului Craig Davidson) p\u00e3sise cu dreptul. Jacques Audiard, artist pe c\u00e2t de discret pe at\u00e2t de ambitios, autor a numai sase filme \u00een optsprezece ani, \u201ecineast al b\u00e3rbatilor\u201c (vezi \u201eRegarde les hommes tomber\u201c, \u201eSi inima \u00een loc mi se opri\u201c) era asteptat cu curiozitate si sperant\u00e3. Venea dup\u00e3 \u201eUn Proph\u00e8te\u201c (2009) care, avea s\u00e3 se spun\u00e3, trecuse pe l\u00e2ng\u00e3 Palme d\u2019Or. De fapt, atunci a trecut pe l\u00e2ng\u00e3 toate premiile, \u00eentr-o editie cu un palmares derutant, cu exceptia Palmei revenite lui Michael Haneke (\u201ePanglica alb\u00e3\u201c). Si acum a concurat, printre altii, si cu acelasi Haneke. Drama unei tinere dresoare de balene dintr-un parc de distractii, c\u00e3reia \u00eentr-o bun\u00e3 zi animalul \u00eei smulge un picior, etala \u00een proportii rezonabile un material cu potential emotional, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t protagonist\u00e3 era oscarizata Marion Cotillard (\u201eLa vie en rose\u201c), juc\u00e2nd, \u00eentr-o total\u00e3 respingere a oric\u00e3ror artificii (inclusiv machiajul), disperarea, reg\u00e3sirea, demnitatea, dragostea. Din p\u00e3cate, filmul se r\u00e3zg\u00e2ndeste de c\u00e2teva ori, introduce personaje si teme (sociale) c\u00e3rora le d\u00e3 o important\u00e3 nejustificat\u00e3. Notele foarte bune si bune acordate de criticii francezi, dar si de cei str\u00e3ini, nu i-au mai fost de niciun folos. Nici m\u00e3car Marion Cotillard nu s-a ales cu ceva. Cu prezenta \u00een competitie a filmului \u201eVous n\u2019avez encore rien vu\u201c a veteranului (aici chiar ne putem \u00eeng\u00e3dui s\u00e3-l numim astfel) Alain Resnais, care peste c\u00e2teva zile urma s\u00e3 \u00eemplineasc\u00e3 90 de ani, s-a sperat, poate, un premiu onorific, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t ne aflam \u00eentr-o editie oarecum aniversar\u00e3, a 65-a. Numai c\u00e3 o asemenea distinctie \u00eei fusese acordat\u00e3 acum trei ani, c\u00e2nd vedeam \u201eLes Herbes folles\u201c. Ceea ce ne-a r\u00e3mas de data aceasta a fost s\u00e3 admir\u00e3m nesmintita tinerete a maestrului, neast\u00e2mp\u00e3rul ludic al autorului celebrelor \u201eHiroshima, dragostea mea\u201c si \u201eAnul trecut la Marienbad\u201c (r\u00e3mase de mult \u00een urm\u00e3, stilistic vorbind), dar sentimentul c\u00e3 marele artist este, totusi, obosit, nu poate fi alungat. Cu toate acestea, proiectele sale sunt tot mai ambitioase. Nu este prima oar\u00e3 c\u00e2nd artistul nu se d\u00e3 \u00een l\u00e3turi s\u00e3 \u00eempace teatrul cu cinematograful (\u201ede la 14 ani tot aud cum c\u00e3 ar fi potrivnice. Nu sunt, \u00eens\u00e3, profesor la Sorbona, nu stiu s\u00e3 teoretizez\u201c, ne-a spus la conferinta de pres\u00e3). Nu este \u00eent\u00e2ia dat\u00e3 oar\u00e3 c\u00e2nd convoac\u00e3 ideea mortii, sursa inspiratoare fiind acum piesa lui Anouilh, \u201eEurydice\u201c. Desi, \u00een aparent\u00e3 flirteaz\u00e3, ca s\u00e3 spun asa, cu moartea, \u00eei d\u00e3, malitios, cu tifla, \u00eenchiz\u00e2nd tema \u00eentre coperti politiste, teatralitatea deliberat\u00e3 care actorii evoc\u00e3 mitul lui Orfeu si al Eurydicei, disperarea din jocul lor, cu deosebire \u00een scena-cheie a ne\u00eentoarcerii capului, a astept\u00e3rii zorilor, par a ne spune ceva despre nelinistile uni om care are, totusi, 90 de ani. P\u00e2n\u00e3 si faptul c\u00e3 interpretii vin pe ecran cu propriile lor nume, Sabine Az\u00e9ma, Pierre Arditti, Lambert Wilson, Hippolyte Girardot, sugereaz\u00e3, dincolo de un omagiu, o \u00eent\u00e2lnire de familie, chemat\u00e3 cu str\u00e2ngere de inim\u00e3. \u00centregul film pare f\u00e3cut pentru connaisseurs, p\u00e2n\u00e3 si titlul, citit de multi \u00een cheie juc\u00e3us\u00e3, mi se pare mai degrab\u00e3 o trimitere la replica celebr\u00e3 \u201eNu ai v\u00e3zut nimic la Hiroshima\u201c din \u201eHiroshima, dragostea mea\u201c, filmul memoriei, filmul care a despicat apele cinematografului de la acea or\u00e3 si pe care retinerile diplomatice ale ministrului Culturii din epoc\u00e3, Andr\u00e9 Malraux, l-au exclus din competitie (s-ar fi sup\u00e3rat delegatia american\u00e3, se zice). Aproape c\u00e3 am l\u00e3sat capul \u00een jos de jen\u00e3, c\u00e2nd un t\u00e2n\u00e3r ziarist l-a \u00eentrebat pe Resnais cum era la Cannes \u00een 1959, \u201ec\u00e2nd ati venit cu Hiroshima…\u201c. \u201eFilmul nu a fost la Cannes, domnule\u201c, i-a r\u00e3spuns cineastul. Istoria cinematografului mai trebuie si \u00eenv\u00e3tat\u00e3, altfel, p\u00e2n\u00e3 s\u00e3 chemi \u00een ajutor calculatorul salvator, te faci de r\u00e2s. Nu ar fi prima oar\u00e3 c\u00e2nd asist la astfel de scene. Poate alt\u00e3 dat\u00e3, cu un alt prilej, voi scrie mai \u00eendelete despre impostura at\u00e2t de generos ocrotit\u00e3 de tehnologie. La un festival, scoate capul mai abitir dec\u00e2t oriunde. Si a venit si ziua cea mare pentru prietenii francezi, \u201eziua L\u00e9os Carax\u201c, vesnicul \u201ecopil teribil\u201c, \u201epoet blestemat, ne\u00eenteles\u201c etc. Ultimele cadre ale filmului s\u00e3u \u201eHoly Motors\u201c s-au derulat \u00een huiduielile s\u00e3lii Debussy, putinele aplauze nereusind s\u00e3 le acopere. Acum, nu c\u00e3 le-as lua pe primele drept semn indubitabil si definitiv al respingerii, al nonvalorii. Si \u201eAventura\u201c a fost fluierat la Cannes. Cu L\u00e9os Carax se \u00eent\u00e2mpl\u00e3, \u00eens\u00e3, ceva. Pentru o mai bun\u00e3 \u00eentelegere, voi face o comparatie cu Jacques Audiard, pentru c\u00e3 \u00eemi este cea mai la \u00eendem\u00e2n\u00e3. Acesta din urm\u00e3, cineast f\u00e3r\u00e3 \u00eendoial\u00e3 important, pare obsedat de capodoper\u00e3. Se vede cu fiecare dintre filmele ultimilor ani. Pe L\u00e9os Carax criticii t\u00e3rii sale \u00eel vor, neap\u00e3rat, semnatar al unei capodopere. I-au b\u00e3gat \u00een cap fantasma aceasta dup\u00e3 filmele de \u00eenceput, cu adev\u00e3rat pline de f\u00e3g\u00e3duinte, ale unui talent original, \u00eenzestrat cu un acut simt al vizualit\u00e3tii, \u201eBoy Meet Girl\u201c (1984), aplaudat la Cannes, urmat dup\u00e3 doi ani de \u201eMauvais sang\u201c. Nesprijinit \u00eendeajuns, nedescurc\u00e3ret cu montajele financiare, poate si lipsit de dinamismul cerut de industria cinematografic\u00e3, s-a \u00eendreptat cu pasi siguri c\u00e3tre o catastrof\u00e3: peste cinci ani, \u201eLes amants du Pont Neuf\u201c (1991)avea s\u00e3 ruineze produc\u00e3torii dar si pe autor, cu reconstructia integral\u00e3 a Parisului din preajma celebrului pod \u00een provincie. Carax urma s\u00e3 tr\u00e3iasc\u00e3 exact ceea ce se petrecuse peste Ocean cu Michael Cimino la \u00eenceputul anilor \u201880: dup\u00e3 esecul fulminant cu \u201eHeaven\u2019s Gates\u201c, nu s-a mai ridicat niciodat\u00e3 de jos, chiar dac\u00e3 a mai g\u00e3sit de lucru. Abia \u00een 1999 Carax va reveni cu \u201ePola X\u201c, inutil selectionat la Cannes. C\u00e3derea l-a \u00eempins din nou \u00een ceea ce conationalii s\u00e3i numesc exil, pentru a reveni acum, la cap\u00e3tul a treisprezece ani, cu \u201eHoly Motors\u201c. Recunosc o neasteptat\u00e3 energie din partea unui artist ce p\u00e3rea epuizat, o redesteptare a universului s\u00e3u vizual ce descinde dintr-o bun\u00e3 experient\u00e3 de cinefil (a cochetat si cu critica), dar de aici si p\u00e2n\u00e3 la \u201ediamantul Carax\u201c… Exaltarea echipei de la \u201eLib\u00e9ration\u201c ne apare ridicol\u00e3:\u00a0 \u201eMagnific, pur si simplu. Trebuie s\u00e3 invent\u00e3m o alt\u00e3 formul\u00e3 critic\u00e3, bun\u00e3 s\u00e3 acopere pe toate laturile acest film, suprafata si intimitatea sa, obiectul si subiectul s\u00e3u, cea mai extraordinar\u00e3 realizare a artei cinematografice dup\u00e3 mult\u00e3 vreme si, deopotriv\u00e3, cel mai emotionant, cel mai tandru, feroce, mai nostim, mai frumos si mai complet portret uman ce ni s-a putut oferi\u201c.\u00a0 Parole, parole, parole, cum ar spune Nanni Moretti. \u201eDe mult\u00e3 vreme\u201c! De c\u00e2nd? De la Fellini, de la Resnais \u00eencoace? \u201eAnul trecut la Marienbad\u201c, \u201eLa dolce vita\u201c sau vreun film de Godard nu au provocat un astfel de delir. Si ce este cu acel portret uman? Actorul-fetis al lui Carax, Denis Lavant, prezint\u00e3 un spectacol gratuit de transformism, \u201epentru simpla frumusete a gestului\u201c, ni se spune. Pentru c\u00e3, nu-i asa, \u201efrumusetea este \u00een ochii celui care priveste\u201c. Una dintre banalit\u00e3tile pe post de panseu. Av\u00e2ndu-si locul de munc\u00e3 \u00eentr-o limuzin\u00e3 cu secretar\u00e3-sofer, creatura-protagonist se deghizeaz\u00e3 de vreo unsprezece ori, sub ochii nostri: c\u00e2nd \u00eentr-o hidoas\u00e3 cersetoare, evident rom\u00e2nc\u00e3 (nimeni nu se \u00eendoia c\u00e3 ar fi putut avea o alt\u00e3 identitate), c\u00e2nd \u00eentr-un b\u00e3tr\u00e2n muribund sau \u00eentr-un monstru tr\u00e3itor prin canalele Parisului si prin cimitire. Aici s\u00e3 \u00eenceap\u00e3, oare, \u201eidentificarea sublim\u00e3 si total\u00e3 cu cinematograful\u201c? Ar\u00e3tarea d\u00e3 peste o superb\u00e3 f\u00e3ptur\u00e3 pe post de statuie funerar\u00e3 vie (s\u00e3raca Eva Mendez), se dezbrac\u00e3 \u00een fata ei, exhib\u00e2ndu-si sexul \u00een prelungit\u00e3 erectie (tr\u00e3iasc\u00e3 tehnologia!), dup\u00e3 care se repede s\u00e3 m\u00e3n\u00e2nce flori mortuare, bani si p\u00e3rul femeii. Altfel, domnul Oscar, (asa i se spune si, aici, spiritele fine au descoperit un fel de anagramare a numelui Carax, dar realitatea este mai simpl\u00e3: pe autor \u00eel cheam\u00e3, de fapt, Alexandre Oscar) poate fi si un tat\u00e3 onorabil (\u00een viat\u00e3, \u00een filmul din capul lui?) gata s\u00e3 filosofeze: \u201eCea mai mare pedeaps\u00e3 este s\u00e3 tr\u00e3iesti cu tine \u00eensuti\u201c, dar mai este si un fost \u00eendr\u00e3gostit nostalgic, o ruin\u00e3, a c\u00e3rui iubit\u00e3 de odinioar\u00e3 b\u00e2ntuie pe terasa cunoscutului magazin Samaritaine si, \u00eenainte de a se arunca \u00een gol, se av\u00e2nt\u00e3 \u00eentr-o c\u00e2ntare, ea fiind Kylie Minogue, altfel extrem de gratioas\u00e3. Deschiderea ecranului c\u00e3tre podul Pont Neuf, v\u00e3zut de pe terasa de la Samaritaine, mi s-a p\u00e3rut o trimitere nu lipsit\u00e3 de emotie c\u00e3tre filmul s\u00e3u \u201eLes amants du Pont Neuf\u201c si chiar am avut de g\u00e2nd s\u00e3-i spun asta. Mi-a luat-o altcineva \u00eenainte si mi-am dat seama c\u00e3 nu are niciun rost s\u00e3 insist, at\u00e2ta vreme c\u00e2t autorul nu-si amintea propriul film: \u201eCe pod, nu am niciun pod \u00een film\u201c. \u201eDar podul Alexandre III?\u201c strigau unii \u00een sala conferintei de pres\u00e3, doar abia ne desp\u00e3rtisem de \u201eHoly Motors\u201c si celebrele lampadare aurite ale nu mai putin faimosului pod ne erau proaspete \u00een memorie. Nu stiu dac\u00e3 geniile cinematografice au memorie scurt\u00e3, poate c\u00e3 am exagerat, uneori, \u00een judec\u00e3tile mele prea aspre, dar un lucru este sigur: criticii francezi \u00eei fac mai mult r\u00e3u dec\u00e2t bine lui L\u00e9os Carax, flutur\u00e2ndu-i din nou fantasma artistului vizionar ne\u00eenteles, a vesnicului adolescent rebel, un Rimbaud al cinematografului. S\u00e3 fim seriosi. Arthur Rimbaud a renuntat la poezie pe c\u00e2nd avea numai 19 ani. L\u00e9os Carax are 52.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu \u00eencepuse r\u00e3u pentru selectia francez\u00e3. Primul titlu din competitie, \u201eDe rouille et d\u2019os\u201c\/ \u201eDespe rugin\u00e3 si oase\u201c (dup\u00e3 cartea cu acelasi nume a canadianului Craig Davidson) p\u00e3sise cu dreptul. Jacques Audiard, artist pe c\u00e2t de discret pe at\u00e2t de ambitios, autor a numai sase filme \u00een optsprezece ani, \u201ecineast al b\u00e3rbatilor\u201c (vezi \u201eRegarde les… Cite\u0219te mai mult »Cu tavalugul peste tara gazda<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7797,7976],"class_list":["post-12569","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cannes-2012","tag-filme-premiate-la-cannes"],"views":1423,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12569","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12569"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12569\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12569"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12569"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12569"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}