\u00centr-un an dedicat dramaturgului nostru national, nelipsit din manualele scolare, dar si din actualitatea politica si sociala, initiativa lui Gigi Caciuleanu de a prezenta un altfel de Caragiale a fost fireasca si binevenita, spectacolul \u201eD’ale noastre\u201c, montat la Teatrul National din Bucuresti cu sprijinul Fundatiei Art Production si al JTI \u2013 credinciosi sponsori ai dansului de cea mai buna calitate -, urm\u00e2nd sa intre \u00een repertoriul stagiunii viitoare.
\n\u00centre turneele si repertoriul Baletului National din Chile, al carui director artistic este de peste un deceniu, Caciuleanu este fericit sa lucreze \u201eacasa\u201c, si nu doar \u00een Capitala, ata trag\u00e2ndu-l \u00een repetate r\u00e2nduri catre Teatrul Ariel din T\u00e2rgu Mures.
\nDaca o pagina de Verdi, Mozart sau \u201eCarmina burana\u201c i-au oferit alteori coregrafului provocari intelectuale, Caragiale este pentru el une affaire de coeur, o regasire biografica si culturala. Se vede c\u00e2t de colo ca, \u00een memoria sa afectiva, lucrurile s-au sedimentat de mult si ca acum nu face dec\u00e2t sa permita preaplinului sau sufletesc sa se manifeste. Inspiratia curge, disciplinata de mestesug, creatorul se simte bine transpun\u00e2ndu-si identitatea nationala \u00eentr-o limba universala \u2013 cea a teatrului coregrafic.
\nPrin ce difera acesta de teatrul-dans? Esentialmente, este vorba despre redarea unui libret, comic sau dramatic, cu mijloacele artei coregrafice contemporane. Un tip de spectacol ai carui interpreti pot fi actori, dar unde actiunea se construieste din stari, simboluri si gestualitate, cuv\u00e2ntul rostit fiind folosit doar arareori, unde nu se mizeaza pe pantomima. Dansatorii profesionisti sunt liantul dintre diferitele momente, pendul\u00e2nd \u00eentre lumea verbalitatii si cea a gestului \u00eencarcat de semnificatie.
\nActorii danseaza, dansatorii joaca, dar nu este urmarit un exercitiu de introspectie, ca la Pina Bausch. \u00cen buna traditie a iubitei sale maestre, Miriam Raducanu (va mai amintiti fabuloasele ei examene de miscare scenica de la Teatrul Foarte Mic, cu studentii actori ai Universitatii Hyperion?), la Caciuleanu povestea este spusa de expresivitatea corporala si faciala, privitorul complet\u00e2nd cuvintele de legatura.
\n\u201eD’ale noastre\u201c este alcatuit dintr-o suita de secvente ce evoca situatii si personaje din scrierile lui Conu’ Iancu (comedii, schite si drame), apartin\u00e2nd deci culturii noastre. Trat\u00e2ndu-le \u00eensa ca tipologii si recurg\u00e2nd la simboluri, coregraful le pune \u00een lumina dimensiunea cel putin balcanica si atemporala: Frumoasa urbei, Santajistul, Mahalaua, Feciorul razg\u00e2iat, Miticii etc.
\nCa structura, spectacolul se \u00eenscrie \u00een seria creatiilor anterioare ale lui Gigi Caciuleanu, unde imaginea de ansamblu se coaguleaza dintr-un puzzle, succesiunea implica adesea suprapunere, iar trecerile abrupte produc efecte comice, scenariul aduc\u00e2nd mai degraba a film de animatie, fapt explicitat si de papusile de c\u00e2rpa \u00een marime umana.
\nCa si \u00een \u201eOuiBaDa\u201c, coregraful se dovedeste un cunoscator neasteptat de bun al muzicii rom\u00e2nesti actuale, pentru cineva care locuieste cea mai mare parte a anului \u00een cealalta emisfera a lumii. \u00cen decorul sau sonor, divers si antrenant, dominat de sound-ul electroacustic de sorginte tiganeasca (DJ Vasile, Dan Handrabur), muzica \u00eembraca si comenteaza miscarea, iar inserturile din lucrari clasice sau arii din opere creeaza asocieri adesea surprinzatoare, suger\u00e2nd beat-itudinea Cetateanului turmentat prin \u201eSonata lunii\u201c de Beethoven, av\u00e2ntul revolutionar al lui Conu Leonida prin aria Toreadorului din \u201eCarmen\u201c de Bizet sau victoria Coanei Joitica prin \u201eBrindisi\u201c din \u201eLa Traviata\u201c de Verdi. Mustoasa dintru-nceput, deschisa pe \u201ecaldura mare\u201c a \u201eVerii\u201c lui Vivaldi, coloana sonora este un personaj \u00een sine, aflat \u00eentr-un constant dialog de subtext cu coregraful, care-si tine publicul \u00een m\u00e2na p\u00e2na la final, c\u00e2nd acesta se trezeste aplaud\u00e2nd scandat pe ritmul unei melodii de Ray Charles…
\nExista doua categorii de personaje \u00een \u201eD’ale noastre\u201c: cele cu referinta literara, recognoscibile si prin tinute, si \u201eumanoizii \u00een furtuna\u201c, contemporanii nostri, anonimii cei de toate zilele, \u00eembracati de scenografa Corina Gramosteanu \u00een costume minime de culoarea pielii sau identificabili prin detalii de recuzita, \u00een masa carora se topesc cei dint\u00e2i. Decorul multifunctional este discret, permit\u00e2nd traversarea de planuri si efecte de stop-cadru sau de fotograma. Sa nu uitam \u201eburta cu t\u00e2te\u201c care, indiferent de sexul purtatorului, eticheteaza Toapa, \u00een toata splendoarea ei. En bon Roumain, Caciuleanu face un pantagruelic haz de necaz…
\nCompania bucuresteana care-i poarta numele, constituita cu ani \u00een urma, cu ocazia premierei de la Teatrul de Comedie a spectacolului \u201eOuiBaDa\u201c contine, \u00een formula actuala, aproape o duzina de dansatoare si actori, adusi la un numitor comun ca dansactori (Ramona Barbulescu, Rasmina Calbajos, Alexandru Calin, Lari Giorgescu, Stefan Lupu, Ioana Macarie, Ioana Marchidan, Cristian Nanculescu, Adrian Nour, Vanda Stefanescu, Istvan T\u00e9glas).
\nDesi fiecare \u00eesi are solourile sale, se remarca Lari Giorgescu, al carui \u201eDiscurs electoral\u201c este punctul culminant al serii si totodata o creatie pe care am putea-o considera antologica. Dupa ce s-a jucat toata copilaria de-a Catavencu, Caciuleanu da forma aici politicianului demagog, care se dezbraca treptat de caracter si de haine, folosind o retorica elementara, alcatuita din onomatopee si atitudini \u00eentr-un crescendo al isteriei si agresivitatii.
\nOameni ametiti de carnavalul cotidian, trag\u00e2nd sfori epistolare, apel\u00e2nd cu nadejde la lantul slabiciunilor, napastuindu-si semenii, mamitici diabolice si matroane obosite, fetite dulci, domni importanti nepricep\u00e2nd nimic dintr-ale politichiei, bloozuri rumanoide \u2013 Caciuleanu le priveste pe toate cu un z\u00e2mbet \u00eengaduitor, ca-s d’ale noastre…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00centr-un an dedicat dramaturgului nostru national, nelipsit din manualele scolare, dar si din actualitatea politica si sociala, initiativa lui Gigi Caciuleanu de a prezenta un altfel de Caragiale a fost fireasca si binevenita, spectacolul \u201eD’ale noastre\u201c, montat la Teatrul National din Bucuresti cu sprijinul Fundatiei Art Production si al JTI \u2013 credinciosi sponsori ai dansului… Cite\u0219te mai mult »D’ale noastre, caciulesti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7973,7972,7971],"class_list":["post-12562","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-art-production","tag-gigi-caciuleanu","tag-teatrul-national-din-bucuresti"],"views":1920,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12562","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12562"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12562\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12562"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12562"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12562"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}