Se poate considera, dupa cum afirma Pierre Boulez, ca din punct de vedere muzical secolul XX \u00eencepe \u00een 1894, odata cu \u201ePreludiu la dupa-amiaza unui faun\u201c al lui Claude Debussy, reprezentant de seama al unuia dintre stilurile majore din muzica franceza a sf\u00e2rsitului de secol al XIX-lea si \u00eenceputului de secol XX, impresionismul, caracterizat prin surprinderea si evocarea directa a impresiilor fugitive \u00eencercate de artist, prin transpunerea \u00een sunete a unor stari de suflet si sentimente evanescente, prin evocarea unor peisaje de mare forta de sugestie si \u00eencarcate de lirism. Libertatea formelor si a structurii frazei melodice, delicatele armonii, rafinata nuantare a timbrului sunt elemente specifice impresionismului \u00een muzica. Interesant de remarcat, \u00een creatia lui Debussy, \u00een pofida atitudinii sale de negare a metodelor utilizate de unii dintre contemporanii sai, exponenti ai romantismului, este acea aplecare a sa \u00eenspre trecut, \u00eenspre izvoarele lumii si ale traditiilor ei culturale. Ca si acestia, Debussy se simte atras de peisajul mitologic, \u00eensa modalitatea lui de a evoca fascinatia acelei epoci stravechi difera fundamental de a romanticilor. \u00cen muzica sa, Debussy realizeaza o sinteza \u00eentre elementele unor culturi arhaice si propria sa sensibilitate. Ca si \u00een muzicile apartin\u00e2nd vechilor traditii, el acorda o importanta majora sunetului, proprietatilor lui, \u00eel asculta si \u00eel analizeaza. Structurile sale sonore sunt replici \u00een timp ale sonoritatilor complexe din culturile traditionale, caci compozitorul \u00eempartaseste aceeasi dragoste pentru natura, pentru culoare si pentru sunetul \u00een sine, al carei timbu devine esential. Structurile si timpul muzical sunt determinate de timbru, de registre neobisnuite, de culorile instrumentale, de transformarea continua a sonoritatilor. Antoine Gol\u00e9a afirma, \u00een acest sens, ca Debussy avea \u201evocatia arhitectonica a timbrului\u201c (Antoine Gol\u00e9a, \u201eMuzica, din noaptea timpurilor p\u00e2na \u00een zorile noi\u201c, vol.II, Ed. Muzicala, 1987, pag.27).
\nPrin \u201ePreludiu la dupa-amiaza unui faun\u201c, compozitorul instaureaza un nou mod de exprimare, o forma proprie, definita prin fluctuatii armonice, bogatie ritmica, frazare supla si libera. Lucrarea a fost scrisa \u00eentre anii 1892-1894 si apartine proiectului unui triptic inspirat din poemul lui St\u00e9phane Mallarm\u00e9, \u201eLe faune\u201c, aparut \u00een 1886, triptic ce s-ar fi dorit o lucrare vasta: \u201ePr\u00e9lude, Interlude et Paraphrase finale pour l’apr\u00e8s-midi d’un faune\u201c. Asa cum afirma chiar Debussy (\u00eentr-o notita la editia originala a partiturii), \u201ePreludiul\u201c este o ilustrare libera a poemului ce creeaza mai multe decoruri succesive \u00een care se misca dorintele si visele faunului: \u201eNimic nu este descriptiv, totul este vis impregnat de panteism voluptuos si \u00een acelasi timp efemer\u201c (Vasile Iliut, \u201eDe la Wagner la contemporani\u201c, Ed. Muzicala, 1997, vol.III, p.46).
\nTransparenta si rafinamentul orchestratiei (3fl., 3ob., 2cl., 2fg., 4 corni, 2 harpe, crotale, coarde) sunt elemente constitutive ale frumusetii, senzualitatii si chiar ale magiei \u201ePreludiului\u201c. Tema faunului este \u00eencredintata flautului a carui sonoritate, din momentul aparitiei acestei lucrari, a dob\u00e2ndit noi dimensiuni. \u201eFlautul faunului instaureaza o respiratie noua \u00een arta muzicala\u201c (Jean N\u00f6el won der Weid, \u201eLa musique du XX-\u00e8me si\u00e8cle\u201c, Ed. Hachette, 1992, p.24). De fapt, Debussy re\u00eencarca instrumentul cu acele calitati unice pe care acesta le avusese \u00een muzicile arhaice, frumusetea, puritatea, lumina, caldura si moliciunea catifelata a timbrului fiind esentiale \u00een aceasta lucrare. Culoarea sunetului capata nuante subtil diferentiate la fiecare noua \u00eenvesm\u00e2ntare armonica a temei faunului. Flautul se topeste \u00een orchestra, timbrurile se contopesc si creeaza senzatia de caldura, de \u00eenvaluire senzoriala. Daca la o analiza a partiturii se poate distinge un plan traditional (expozitie-dezvoltare-repriza-coda), \u00een schimb la auditie nu se percepe dec\u00e2t o continuitate \u00een transformare constanta, \u00een care revenirile apar ca evocari, ca amintiri modificate, nu ca reprize. \u201eIdeea da nastere formei\u201c, scria Paul Dukas a doua zi dupa prima auditie a lucrarii, rezum\u00e2nd astfel \u00eentr-o fraza una dintre caracteristicile fundamentale ale creatiei debussyene. Ca si \u00een muzicile apartin\u00e2nd vechilor traditii, compozitorul acorda o importanta majora linistii: \u201eM-am servit, foarte spontan de altfel, de un mijloc care \u00eemi parea destul de neobisnuit, adica de liniste\u2026 ca de un agent de expresie, fiind, poate, singura modalitate de a pune \u00een valoare emotia unei fraze\u201c (Jean N\u00f6el won der Weid, \u201eLa musique du XX-\u00e8me si\u00e8cle\u201c, Ed. Hachette, 1992, p.26).
\nO piesa emblematica pentru cel mai iubit instrument al zeilor este \u201eSyrinx\u201c (1913), inspirata si ea din mitologia greaca, de legenda flautului lui Pan. Fiu al lui Zeus si al Penelopei, zeu al ogoarelor, nelipsit dintre pastori, cu o \u00eenfatisare ce provoca spaima \u2013 jumatate om, jumatate tap \u2013, Pan, \u00eendragostit de nimfa Syrinx, fiica zeului r\u00e2ului Ladon, i-a atinut acesteia calea \u00een padure. Speriata, Syrinx a fugit si s-a aruncat \u00een apele parintelui sau, care a preschimbat-o \u00een trestie. Vibratiile acesteia \u00een bataia v\u00e2ntului i s-au parut lui Pan a fi pl\u00e2nsul nimfei. A taiat atunci trestia \u00een mai multe bucati, le-a asezat una l\u00e2nga alta si si-a c\u00e2ntat cu ele durerea. Asemenea legendei, \u201eSyrinxul\u201c lui Debussy are darul de a crea o atmosfera de incantatie. Compozitorul foloseste \u00een acest scop procedee proprii improvizatiilor orale, precum repetitia de motive si continua lor variere. \u00cen doua minute si jumatate, el realizeaza o melopee incantatorie ce invoca ancestralitatea muzicii: sunetul lung, ornamentat, \u00eembogatit cu apogiaturi si melisme, modalismul, pendularea diatonic-cromatic, insistenta pe sunete-pivot, preponderenta intervalelor de secunda si terta, caracterul rubato al ritmului. Ca si \u201eSacr\u00e9 du Printemps\u201c (cele doua lucrari au fost scrise \u00een acelasi an, 1913), \u201eSyrinx\u201c \u00eenseamna o \u00eentoarcere la arhaic, la primitiv, dar este topita \u00een sensibilitatea lui Debussy. Pentru el, aceasta \u00eentoarcere \u00eenseamna tristete, frumusete, magie sonora, flaut singur.
\nDaca flautul faunului din \u201ePreludiu\u201c \u00eesi repeta obsesiv motivul care, cu exceptia primei sale prezentari (flaut solo), este \u00eenvesm\u00e2ntat armonic de fiecare data altfel, aici, \u00een \u201eSyrinx\u201c, dimensiunea armonica propriu-zisa (at\u00e2t de specifica si de originala la Debussy) nu exista; se simt totusi unele sugestii armonice (pentatonie, gama hexatonala) topite \u00een orizontalitatea profilului melodic. Debussy construieste din c\u00e2teva sunete o melopee seducatoare, un discurs muzical extrem de elaborat, care creeaza totusi acea impresie de improvizatie at\u00e2t de specifica muzicilor arhaice. Scriitura \u00een masura devine supla, flexibila, cu ajutorul fluctuatiilor de tempo (\u201eretenu, un peu mouvement\u00e9\u201c etc.). Unitatea organica a fluxului melodic are la baza procesul repetitiv, specific de altfel \u00eentregii creatii debussyene, deoarece compozitorul repeta \u00eentotdeauna acordul, motivul, celulele melodice si ritmice care \u00eei plac. Repetitia \u00eensa este \u00eensotita mereu de mici schimbari \u00een profilul ritmic sau melodic, \u00een registru sau nuanta si astfel se creeaza un proces variational lent, de fapt un proces evolutiv lent si continuu. \u00cen acelasi timp, intuitia geniala a lui Debussy \u00eel determina sa realizeze surprize, sa aduca elemente noi, pe care apoi sa le dizolve firesc \u00een cele deja cunoscute.
\nCa si \u201ePreludiul la dupa-amiaza unui faun\u201c, \u201eSyrinx\u201c demonstreaza ca logica si rigoarea sunt conditii prealabile pentru a pune \u00een evidenta libertatea imaginatiei si a fanteziei. \u00cen acelasi timp, subliniaza dragostea profunda a lui Debussy pentru flaut, instrument pe care compozitorul \u00eel asociaza cu lumea arhetipala, incantatorie, magica.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Se poate considera, dupa cum afirma Pierre Boulez, ca din punct de vedere muzical secolul XX \u00eencepe \u00een 1894, odata cu \u201ePreludiu la dupa-amiaza unui faun\u201c al lui Claude Debussy, reprezentant de seama al unuia dintre stilurile majore din muzica franceza a sf\u00e2rsitului de secol al XIX-lea si \u00eenceputului de secol XX, impresionismul, caracterizat prin… Cite\u0219te mai mult »Mitologia \u00een muzica lui Debussy pentru flaut<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7970],"class_list":["post-12559","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-muzica-lui-debussy"],"views":4501,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12559","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12559"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12559\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12559"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12559"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12559"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}