Proiectul \u201eD\u00e2mbovita Center\u201c, nascut \u00een 2004, a dat drept singur rod, asa cum poate vedea oricine, ruina care se \u00eentinde pe o parte din cele noua hectare rezervate, \u00een timpul lui Ceausescu, viitorului Muzeu National de Istorie. \u00centre timp, institutia muzeala \u00een sine, ramasa \u00een sediul Palatului Postei Centrale se zbate \u00eentr-un lung sir de procese, rezultat din conflictul dintre Ministerul Culturii si firma Romconstruct (celebra pentru tot felul de lucrari de calitate \u00eendoielnica, \u00een mai multe monumente istorice din Rom\u00e2nia). Asa se face ca, urmare a multor b\u00e2lb\u00e2ieli si interese, ca si a lipsei acute de bani pentru cultura, \u00een care s-a zbatut si se mai zbate, \u00eenca, tara, nu avem, nici \u00een ziua de azi, o expozitie permanenta a Muzeului National de Istorie, \u00een afara de copia Columnei lui Traian si de Tezaurul istoric. Cel putin, acest muzeu a reusit sa ram\u00e2na \u00een sediul pe care l-a primit, \u00een 1968. Se pare ca de acest noroc nu beneficiaza toate muzeele.
\nCelebra Lege nr. 10 din 2001 privind regimul juridic preluate \u00een mod abuziv \u00een perioada 6 martie 1945 \u2013 22 decembrie 1989, modificata de multe ori, \u00een cei 11 ani de functionare, stabileste ca este preferabil ca imobilele sa fie retrocedate \u00een natura, ceea ce este, \u00een principiu, corect. Numai ca, de foarte multe ori, acest lucru s-a facut prin ignorarea interesului public. Or, interesul public pretinde, \u00een opinia mea, cel putin, ca si institutiile publice de cultura sa fie protejate. Este adevarat ca, printr-o modificare a Legii, adusa \u00een 2007, teatrele, operele, bibliotecile, muzeele, filarmonicile si centrele de cultura pot sa ram\u00e2na \u00een imobilele retrocedate pentru o perioada de cinci ani, de la data la care se decide restituirea \u00een natura a imobilelor. Numai ca nici macar aceasta prevedere nu a fost respectata! Si, de aceasta data, cei care au \u00eencalcat prevederile legii sunt exact cei care ar fi trebuit sa le aplice.
\nConstitutia prevede ca justitia se realizeaza prin \u00cenalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti (cele 15 curti de apel, cele 42 de tribunale si judecatoriile). Evident, nu pentru toate cauzele ar trebui sa se ajunga p\u00e2na la \u00cenalta Curte. \u00cen realitate, foarte multe dintre procese ajung acolo. Judecatorii \u00cenaltei Curti sunt supusi unei mari presiuni psihice, pentru simplul fapt ca au foarte multe cauze de judecat, se simt, \u00een continuare, slab motivati financiar (desi, \u00een comparatie cu alte categorii sociale au salarii foarte mari) si sunt, \u00een mod evident, depasiti din punct de vedere profesional de o legislatie complicata si redundanta. Daca la toate astea adaugam si observatia ca cei mai buni dintre juristi au ajuns \u00een avocatura (unde salariile sunt mai mari), nu avem de ce sa ne miram de sentintele aberante ale judecatorilor (chiar si de la \u00cenalta Curte). As putea sa dau mai multe exemple de situatii \u00een care institutii publice de cultura au fost gonite din sediile lor, nu de catre fostii proprietari, care \u2013 cu dreptate \u2013 si-au revendicat proprietatile, ci de catre sistemul justitiei. Evident, suntem tentati, adeseori, sa \u00eei acuzam pe judecatori de coruptie. Parerea mea este ca, de regula, este vorba, mai ales, despre incompetenta. Cum altfel as putea sa taxez decizia prin care fostul sediu al Bibliotecii Nationale (cel \u00een care, \u00een perioada de p\u00e2na la desfiintarea sa, de catre comunisti, s-a aflat Bursa) a fost transmis Camerei de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, cu obligatia mentinerii afectatiunii culturale de doar trei ani, \u00een loc de cinci, c\u00e2t scrie \u00een lege (decizia a fost data \u00een 2008)? Trec peste faptul ca, daca \u00een cazul persoanelor fizice, dreptul la mostenire este evident si garantat, \u00een cazul persoanelor juridice, nu se poate vorbi despre mostenire si mostenitori. \u00cenfiintarea si desfiintarea institutiilor publice nu sunt legate de persoanele fizice care lucreaza acolo; \u00een schimb, organizatiile neguvernamentale se \u00eenfiinteaza prin decizii judecatoresti care au \u00een vedere asocierea unor anumite persoane fizice. Sigur ca, informal, se poate pretinde re-\u00eenfiintarea unei stravechi organizatii desfiintate de regimul comunist. Numai ca, \u00een mod evident, chiar daca obiectul de activitate al organizatiei este acelasi, persoanele nu mai sunt aceleasi. Ce legatura au distinsii oameni de afaceri bucuresteni cu Bursa de la 1900? Pe aceeasi logica, mai ales \u00een Transilvania, diverse persoane au re\u00eenfiintat tot felul de asociatii disparute \u00een 1948 si au pretins, de la stat, proprietati detinute de fostele organizatii. De cele mai multe ori, \u00eentre actualii membri si cei care fusesera membrii organizatiei desfiintate nu exista nici macar o legatura de s\u00e2nge. Nu importa! Justitia a considerat ca cererile sunt \u00eendreptatite. Asta e ca si cum as re\u00eenfiinta eu defuncta Asociatie Rom\u00e2na pentru Str\u00e2ngerea Legaturilor cu Uniunea Sovietica si as solicita sediul pe care aceasta l-a ocupat \u00een strada Batistei din Bucuresti. Dupa cum functioneaza, acum, justitia, nu m-ar mira sa am c\u00e2stig de cauza.
\nAs putea sa mai dau si exemplul Muzeului din Heresti, administrat de Muzeul National al Taranului Rom\u00e2n. \u00cen acest caz, instanta suprema a decis, foarte recent, \u00een dauna institutiei publice, oblig\u00e2nd pretinsul mostenitor al dreptului de proprietate la pastrarea afectatiunii de muzeu pe termen de un an! C\u00e2ta marinimie! Daca tot se \u00eencalca prevederea legii, care stipuleaza limpede durata de cinci ani, ma \u00eentreb de ce \u00cenalta Curte (observati, va rog, ca nu ne \u00eencurcam cu niste amar\u00e2ti de magistrati de la Judecatoria din Mizil, ci tocmai cu cei de la \u00cenalta Curte!) nu ne-a pus la dispozitie doar 48 de ore, c\u00e2t sa ne str\u00e2ngem efectele personale si sa plecam \u00een pribegie, pe la muzeele judetene.
\nSunt destule muzeele care, dupa ani de zile \u00een care au fost asigurate ca nu exista nici un proces pe rol \u00eempotriva lor, au aflat ca au pierdut sediile pe care le ocupa, prin… neprezentare. Muzeul de Arta din Cluj \u2013 Napoca, Muzeul de Arta Brasov si Muzeul de Etnografie Brasov sunt cele mai recente victime ale acestor tertipuri. Nu mai discut, acum, despre c\u00e2t de inventata ar fi calitatea procesuala a pretinsilor mostenitori. Poate ca au dreptate. Felul \u00een care s-au judecat procesele nu a fost, \u00eensa, cu siguranta, unul corect. Alteori, falsul bate la ochi pentru oricine stie putina istorie. Uniunea Artistilor Plastici a pierdut un sediu din strada bucuresteana Nicolae Iorga \u00een fata unei persoane care a venit cu un act de proprietate din 1941. Adresa parea sa fie corecta (\u00een strada Nicolae Iorga). At\u00e2ta doar, ca, \u00een anul respectiv, strada se chema Benito Mussolini.
\nSa mai amintesc de nenumaratele cazuri \u00een care muzeele au fost evacuate sau sunt pe picior de plecare din sediilor lor, care au fost restituite sau transmise diverselor culte? Lista ar fi prea lunga. Fiat justitia et pereat mundus. Partea proasta, la felul \u00een care se aplica adagiul lui Johannes Manlius, \u00een Rom\u00e2nia, e ca lumea culturala vad, \u00eentr-adevar, ca sufera, dar nici macar justitie nu avem.
\nDin pacate, \u00een toate aceste cazuri, problema cea mai grava (dincolo de faptul ca legea e proasta ori ca nu se respecta) este aceea ca autoritatile publice nu au interesul si capacitatea de a construi noi sedii pentru toate aceste institutii publice aflate \u00een bejenie. Cazul Bibliotecii Nationale, care s-a mutat \u00eentr-un sediu nou, este o exceptie. \u00cen toate celelalte cazuri, nimeni nu stie ce se va \u00eent\u00e2mpla cu muzeele. Vad ca pentru biserici si stadioane se gasesc bani. Pentru muzee…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Proiectul \u201eD\u00e2mbovita Center\u201c, nascut \u00een 2004, a dat drept singur rod, asa cum poate vedea oricine, ruina care se \u00eentinde pe o parte din cele noua hectare rezervate, \u00een timpul lui Ceausescu, viitorului Muzeu National de Istorie. \u00centre timp, institutia muzeala \u00een sine, ramasa \u00een sediul Palatului Postei Centrale se zbate \u00eentr-un lung sir de… Cite\u0219te mai mult »\u00ceInalta Curte sau Incultura si Injustitia la patrat (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7969,7968],"class_list":["post-12556","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muzeul-national-de-istorie","tag-proiectul-dambovita-center"],"views":1823,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12556","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12556"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12556\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12556"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12556"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12556"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}