{"id":12553,"date":"2012-07-12T11:44:05","date_gmt":"2012-07-12T09:44:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12553"},"modified":"2012-07-12T11:44:40","modified_gmt":"2012-07-12T09:44:40","slug":"este-o-onoare-sa-porti-un-simbol-torta-olimpica-pe-care-atatea-milioane-de-oameni-il-recunosc-si-il-indragesc","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/este-o-onoare-sa-porti-un-simbol-torta-olimpica-pe-care-atatea-milioane-de-oameni-il-recunosc-si-il-indragesc\/","title":{"rendered":"\u201eEste o onoare sa porti un simbol, torta olimpica, pe care atatea milioane de oameni il recunosc si il indragesc\u201c"},"content":{"rendered":"

Cristina Bogdan \u00een dialog cu Catalin D. Constantin<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Unul dintre cei 5 purtatori rom\u00e2ni de torta la Jocurile Olimpice de la Londra de anul acesta, desemnati de campania Samsung, Eroi locali, pasiuni care schimba vieti, este Cristina Bogdan. O cunoasteti din paginile revistei Cultura, unde a publicat texte interesante si bine scrise, despre aspecte mai putin \u201eumblate\u201c ale culturii rom\u00e2ne vechi. Este lector la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, unde preda cursuri de Istoria Culturii si a Mentalitatilor, Istoria Reprezentarilor Colective, Antropologie Culturala, Studii de gen. Are o bogata activitate de cercetare, e iubita de studenti, povesteste cu placere despre calatoriile ei. Ideea acestui interviu s-a nascut la un ceai placut, pe una dintre stradutele cu farmec si case vechi din Cotroceni, despre a carei istorie va scrie \u00eentr-unul dintre numerele viitoare ale Culturii.<\/strong> <\/em><\/p>\n

Cum ati aflat de nominalizarea \u00een cadrul concursului organizat de Samsung, Eroi locali, pasiuni care schimba vieti?<\/strong>
\n\u00centr-o seara din toamna anului trecut am primit un telefon de la agentia de publicitate care s-a ocupat de campania Samsung pentru desemnarea celor 5 rom\u00e2ni purtatori de torta la Jocurile Olimpice de la Londra 2012 si am fost anuntata ca povestea scrisa despre mine de un fost student, bloggerul Alexandru Ciuca, se numara printre cele 20 de istorii selectate din c\u00e2teva sute, pentru a fi ulterior votate de-a lungul a trei zile consecutive (la \u00eenceputul lui octombrie, cred), \u00een vederea desemnarii celor 5 c\u00e2stigatori. Am fost uimita, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t nu stiam nimic despre aceasta campanie Samsung si despre intentia lor de a aduce mesajul olimpic mai aproape de comunitatile din \u00eentreaga lume. \u00cen definitiv, concursul \u00een sine le cerea oamenilor sa se g\u00e2ndeasca la ideea de comunitate locala, de solidaritate \u00een interiorul ei si de figuri capabile sa coaguleze un anumit interes al membrilor grupului din care fac parte. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, am aflat ulterior si felul \u00een care aceasta initiativa avea sa se rasfr\u00e2nga asupra tarii organizatoare a Jocurilor Olimpice, prin purtarea tortei de-a lungul a o mie de orase din Marea Britanie, \u00een intervalul 19 mai-27 iulie, \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t orasele mari si mici sa se poata bucura de prezenta flacarii olimpice, sa \u00eei poata \u00eensoti pe purtatorii ei, de-a lungul unui traseu de 300 de metri, pe care organizatorii l-au denumit \u201eYour moment to shine\u201c.<\/p>\n

\u00cen ce masura va regasiti \u00een eticheta aceasta de erou local?<\/strong>
\nCu siguranta, nu sunt un erou. Sunt un om obisnuit, care a avut norocul sau a primit binecuv\u00e2ntarea de a-si descoperi foarte repede, \u00eenca din copilarie, traiectoria pe care putea curge frumos pentru sine si pentru ceilalti. Ma regasesc \u00een spusele lui C. Noica: \u201eDaca e \u00een noi ceva mai ad\u00e2nc dec\u00e2t noi \u00eensine, sa uitam de noi \u00eensine si sa ne amintim de noi.\u201c Cred ca nu eu am identificat constient, lucid, cararea de urmat, ci am fost \u00eendreptata nevazut catre ea, mi s-a \u201eamintit\u201c ca poate exista \u00een mine un filon ad\u00e2nc, datator de sens si de roade. M-au ajutat sa \u00eel intuiesc doua siruri miraculoase de instante: profesorii mei si cartile citite, altfel spus profesorii \u00eent\u00e2lniti \u00een realitate si cei cu care m-am intersectat \u00een paginile volumelor pe care le-am deschis. Nu a existat treapta a cresterii mele care sa nu fi fost strajuita de un om sau de o carte-raspuns. Acestia \u2013 oameni si carti \u2013 au devenit o comunitate \u00een interiorul careia mi-am deslusit treptat rostul: profesoratul. Voiam sa ma aseman si unora si altora si, ca \u00een orice proces de crestere, ca \u00eentr-un Bildungsroman, am \u00eenceput prin a ma \u00eempartasi din \u00eentelepciunea modelelor mele. Profesoarele mele de limba si literatura rom\u00e2na din scoala generala si liceu, dar si unele carti precum \u201eJocul cu margele de sticla\u201c, a lui H. Hesse sau \u201eScrisori catre un t\u00e2nar poet\u201c, a lui R. M. Rilke m-au directionat catre alegerea unei profesii bazate pe\u2026 schimb. A fi profesor \u00eenseamna, pentru mine, a fi mereu \u00een mijlocul unui schimb: de idei, de emotii, de experiente. Un troc \u2013 daca vreti \u2013 \u00een care fiecare nu are dec\u00e2t de c\u00e2stigat, \u00eembogatindu-se cu ceva la care nu poate avea direct acces si pentru care partenerul de dialog devine un soi de mediator.<\/p>\n

De c\u00e2nd ati \u00eenceput sa predati, unde si ce discipline?<\/strong>
\nMi se pare ca predau de c\u00e2nd ma stiu: \u00een copilarie, ma jucam cu fratele si verisoara mea (am\u00e2ndoi mai mari dec\u00e2t mine) de-a scoala si aveam pretentia sa ma lase pe mine sa fiu profesoara. Cred ca atunci nu reuseam prea mult sa-i conving, dar sper ca devenirea mea ulterioara sa o fi facut. Le predam apoi colegilor de facultate \u00eenaintea c\u00e2te unui examen mai greu si am constatat ca explic\u00e2ndu-le lor \u00eentelegeam si eu mai bine respectiva materie. Dupa ce am terminat sectia de Rom\u00e2na-Franceza a Facultatii de Litere \u00een anul 1999, fosta mea diriginta si profesoara de rom\u00e2na din Colegiul National \u201eMihai Viteazul\u201c, Adriana Finantu, m-a invitat sa predau chiar \u00een liceul pe care \u00eel absolvisem cu numai 4 ani \u00een urma. Dumneaei urma sa plece o vreme din tara si avea nevoie de un profesor suplinitor. Am predat un an de zile Limba si Literatura Rom\u00e2na si Literatura Universala, traind mereu cu emotia elevului care se \u00eentoarce printre fostii lui profesori. Mi se parea straniu c\u00e2nd intram \u00een cancelarie si ma \u00eent\u00e2lneam cu cei pe care fusesem obisnuita sa \u00eei vad la catedra. Ulterior, am trait aceeasi uimire si \u00een Facultatea de Litere, devenind colega cu cei carora le urmasem cursurile sau seminariile cu putin timp \u00een urma. \u00cen anul 2000, am dat concurs si am ocupat postul de preparator \u00een cadrul Departamentului de Comunicare si Relatii Publice al Facultatii de Litere, Universitatea din Bucuresti. Am \u00eenceput prin a tine seminarii de Istoria Culturii si a Mentalitatilor si de Antropologie Culturala la cursurile sustinute de Alexandru Ofrim (pe care \u00eel avusesem profesor la Masteratul de Literatura Rom\u00e2na Veche, urmat \u00een 1999-2000). Am trecut apoi prin treapta de asistent si cea de lector, ajung\u00e2nd, din anul 2007, sa-mi construiesc propriile cursuri. Mi-am \u00eembogatit apoi portofoliul cu un curs de studii de gen, alaturi de cele de mentalitati si de antropologie culturala.<\/p>\n

Ce meserie v-ati fi ales daca nu ati fi fost profesor?<\/strong>
\nMa puneti \u00een \u00eencurcatura, pentru ca, sincer, nu ma pot vedea \u00eentr-o alta ipostaza. Probabil ca as fi ales tot o meserie \u00een mijlocul oamenilor, bazata pe interactiune si daruire. Daca m-as fi nascut barbat, mi-as fi dorit sa fiu preot. Cred cu tarie \u00een afirmatia lui Martin Buber, potrivit careia orice viata adevarata este \u00eent\u00e2lnire, de aceea eu mi-as fi ales, \u00een orice context, o profesie a \u00eent\u00e2lnirii. De altfel, profesoratul \u00eel g\u00e2ndesc ca pe un soi de \u00eent\u00e2lnire si de \u00eensotire cu un sir de oameni. Un timp, mergi alaturi de ei, le esti \u00een-drumator, adica parcurgeti \u00eempreuna un drum (iar semnele acestei calatorii se convertesc \u00een amintiri, \u00een povesti, \u00een repere-toiag pentru cararea ce serpuieste, pentru fiecare, mai departe). Aceasta strabatere a unui drum \u00eempreuna, ridicata de antici la rangul de metoda paideica (scoala peripatetica), mi se pare imaginea cea mai potrivita pentru meseria mea. \u00cen fapt, nici nu cred ca e vorba doar de o meserie, ci mai mult despre un mod de a fi.<\/p>\n

Cum va simtiti la g\u00e2ndul ca veti duce Torta Olimpica pe care au purtat-o, de-a lungul timpului, multe dintre personalitatile culturii si ale sportului mondial?<\/strong>
\nMi se pare interesant ca Samsung a avut aceasta idee de a descoperi oamenii obisnuiti, mult mai putin vizibili, dar care \u00eencearca, de la nivelul lor, sa contribuie la \u00eenfrumusetarea morala, spirituala sau concreta a comunitatilor din care fac parte. Pentru mine este o emotie cov\u00e2rsitoare si o responsabilitate pe masura la g\u00e2ndul ca voi reprezenta acolo (pe 19 iulie \u00een Broadstairs, comitatul Kent), pe de o parte, breasla din care fac parte, profesorimea, pe de alta parte, comunitatea care m-a propus si m-a sustinut: studentimea. Milan Kundera spunea undeva ca \u201etoata viata noastra este o \u00eencercare de a pune stap\u00e2nire pe urechea celuilalt\u201c, pentru profesor, cu at\u00e2t mai mult, mai ales daca \u00eesi da seama ca a reusit, c\u00e2teodata, sa faca atenta nu numai urechea, ci si mintea si inima studentilor sai. Este o onoare sa porti un simbol (torta olimpica) pe care at\u00e2tea milioane de oameni \u00eel recunosc si \u00eel \u00eendragesc. \u00cen plus, pentru mine ca profesor este o bucurie sa particip la cursa de purtare a Flacarii Olimpice, cu g\u00e2ndul la cel care a \u201ere\u00eenviat\u201c, \u00een 1896, aceasta manifestare extraordinara, Pierre de Coubertin, el \u00eensusi pedagog si istoric francez.<\/p>\n

Din c\u00e2te stiu, profesorul este dublat si de cercetator\u2026<\/strong>
\nNici nu s-ar putea altfel, pentru ca cel mai convingator discurs pe care \u00eel poti oferi studentilor tai izvoraste din cercetarea personala, transformata apoi \u00een materie prima pentru un curs sau altul. \u00cemi amintesc ca le-am cerut \u00eentr-un an studentilor mei sa-mi scrie pe formularele standard de evaluare a cursului de mentalitati care sunt, \u00een opinia lor, punctele slabe si punctele tari ale respectivei discipline si care au fost prelegerile care le-au trezit cel mai mult interesul. Am z\u00e2mbit larg citind raspunsurile, pentru ca cei mai multi dintre ei au mentionat la capitolul prelegeri interesante cele referitoare la atitudinile si comportamentele oamenilor \u00een fata mortii. Era chiar anul \u00een care mi-am sustinut teza de doctorat (2007), construita \u00een jurul felului \u00een care rom\u00e2nii din vechime traiau (sic!) moartea. Si a modului \u00een care si-o reprezentau \u00een riturile de trecere, dar si la nivel strict vizual, \u00een vesm\u00e2ntul de culoare pe care i-l daruiau \u201ezugravii de subtire\u201c (cum erau numiti odinioara pictorii de biserici) pe zidurile (mai ales exterioare) ale monumentelor de cult muntenesti sau transilvanene. Cercetarea aceasta, ca si activitatea la catedra, a ajuns sa se confunde cu \u00eensasi viata mea. Sotul meu s-a obisnuit sa \u00eesi petreaca concediile, dupa cum \u00eei place sa glumeasca, \u201e\u00een cautarea mortii pe coclauri\u201c. Fie ca e vorba de cercetari \u00een tara (\u00een V\u00e2lcea, Arges, Alba, Salaj sau Maramures), fie ca purcedem la drum prin alte spatii culturale, care pastreaza semne ale Dansurilor macabre, ale Triumfului Mortii sau ale altor teme escatologice (\u00een Elvetia, Germania, Austria sau Italia), bucuria descoperirilor, care ma ajuta sa mai adaug o piesa la puzzle-ul pe care \u00eel desfasor de mai bine de 10 ani, ram\u00e2ne \u00eentreaga.<\/p>\n

C\u00e2nd aveti timp de cercetarile de teren, cum le-ati \u00eenceput si cum decurg ele?<\/strong>
\nCercetarile le-am \u00eenceput \u00een timpul masteratului de Literatura Rom\u00e2na Medievala, \u00een primavara anului 2000. \u00cemi pregateam atunci disertatia si voiam sa vad \u00een ce masura cartile populare (Alexandria, Esopia, Viteazul si Moartea s.a.) lasasera urme la nivelul imaginii plastice, \u00een ce masura se putea vorbi de un transfer \u00eentre zonele scripturalului, ale oralului si ale vizualului. Citisem cartile lui Alexandru Dutu si eram fascinata de ideea ca predica si imaginea pictata constituiau mijloacele prin care se vehicula informatia \u00eentr-o lume predominant analfabeta. Sur\u00e2deam nostalgic catre scenele pe care le invoca si Ion Heliade Radulescu \u00een \u201eDispozitiile si \u00eencercarile mele de poezie\u201c, \u00een care un binevoitor stiutor de carte aduna \u00een jurul sau, duminica dupa liturghie, o suita de analfabeti, curiosi sa afle istoriile cuprinse \u00een cartile populare. Cercetarile le-am continuat \u00eempreuna cu prietena si colega mea, Silvia Marin-Barutcieff, care \u00eencepuse sa se preocupe, \u00een aceeasi perioada \u00een care pe mine ma interesau reprezentarile mortii, de cele ale Sf\u00e2ntului Hristofor, uriasul purtator de Hristos din lumea occidentala sau personajul cu chip zoomorf din spatiul rasaritean. \u00cen primii ani (2000-2003), mergeam foarte des, chiar si c\u00e2te doua week-end-uri pe luna, mai ales \u00een satele judetelor Arges si V\u00e2lcea, fiind situate mai aproape de Bucuresti. Cercetarile noastre aveau adesea o dimensiune detectivistica, pentru ca nu puteam sti exact unde vom gasi o anumita imagine (din pacate, \u00een spatiul rom\u00e2nesc nu exista niste inventare detaliate ale scenelor pictate \u00een diverse asezaminte de cult, mai ales c\u00e2nd e vorba de monumente din \u201epatrimoniul secund\u201c, adica biserici de tara, ctitorite de vatafii de plai sau de obstile satesti, undeva \u00een intervalul 1750-1870). De regula, mergeam pe urmele pictorilor care figurasera la una dintre bisericile unde lucrasera o ipostaza a mortii sau a Sf\u00e2ntului Hristofor si cautam apoi toate monumentele de cult unde fusesera angajati ca mesteri principali sau ca participanti la echipa de zugravi. Cazul unui Ilie din Teius mi se pare, de pilda, edificator, pentru ca lui i se datoreaza mai multe reprezentari ale Mortii, \u00eencadrabile \u00een tipologii diferite. Moartea calare, \u00een pronaosul schitului Jghiabu, dar si \u00een registrul superior al fatadei sudice a bisericii \u201eSf\u00e2ntul Gheorghe\u201c din F\u00e2rtatesti; Moartea cu coasa, arcul si tolba cu sageti la biserica \u201eSf\u00e2ntul Nicolae\u201c din Pausesti-Maglasi sau scena fabulei de sorginte esopica a \u00eent\u00e2lnirii dintre Batr\u00e2n si Moarte, \u00een decoratia ctitoriei olarilor din Horezu, purt\u00e2nd hramul \u201eSfintilor Voievozi\u201c. La fel se \u00eent\u00e2mpla pentru mesterii apartin\u00e2nd diverselor generatii ale familiei Dozestilor (\u00een V\u00e2lcea) sau ale familiei Grecu din Sasaus (\u00een sudul Transilvaniei), iar circulatia imaginilor trebuie sa fie pusa \u00een relatie cu traseele parcurse de echipele de mesteri itineranti. Zugravii se deplasau \u00een functie de cererile comanditarilor dintr-o zona \u00eentr-alta, iar noi am refacut drumurile lor si cele ale cercetatorilor din generatiile trecute (Victor Bratulescu, Maria Golescu, Radu Creteanu, Andrei Paleolog, Teodora Voinescu, Andrei Panoiu, Valeriu Literat, Anca Pop-Bratu si altii), ca sa deslusim ce se mai pastreaza si cum sunt \u201ecitite\u201c astazi de comunitatile locale (adesea \u00eemputinate) urmele neclare, estompate de intemperiile vremii sau de interventiile adesea neprielnice ale asa-ziselor restaurari, ale unor personaje altadata \u00eenspaim\u00e2ntatoare: necrutatoarea Moarte sau Sf\u00e2ntul cu chip de animal, confundat uneori, din pricina capului zoomorf, cu un diavol.
\nAm divagat mult, e un subiect care ma pasioneaza si as putea vorbi ore \u00eentregi despre el. Povestea continua asa: dupa ce s-a nascut fetita mea (\u00een 2004) am fost nevoita sa \u00eentrerup o vreme cercetarile de teren si le-am reluat atunci c\u00e2nd ea avea 10 luni si am calatorit \u00een Elvetia si Austria, unde am avut ocazia sa vad mai multe ilustrari ale Dansurilor macabre. De atunci, echipa s-a mai \u00eembogatit cu un membru si Maria ma \u00eensoteste adesea, alaturi de sotul meu, \u00een excursiile de cercetare. \u00cemi amintesc de o replica a ei la numai patru ani, \u00een timpul unei cercetari din cantonul Ticino, \u00een care, obosita fiind, mi-a comunicat ca nu se va mai da jos din masina, dec\u00e2t daca biserica are \u201eceva scheleti\u201c \u00een pictura ei. Alta data, la o manastire din Bulgaria, \u00eei explica foarte serios unui calugar ce elemente trebuie sa apara \u00een reprezentarea raiului si, respectiv, a iadului si ce semnificatii poate avea roata vietii.
\nAs putea spune ca am facut mini-cercetari de teren si cu studentii mei, \u00een excursiile pe care le-am organizat \u00een Transilvania sau \u00een Bulgaria, dar mi-as dori sa extind aceasta parte de cercetare \u00een grup, daca, financiar vorbind, ne vom putea permite acest demers.<\/p>\n

Ne-ati vorbit at\u00e2t despre imaginea Mortii, cum poate fi reprezentata vizual o realitate la care, \u00een fapt, nu avem acces mediat de simtul vazului?<\/strong>
\nOrice reprezentare tinde sa evoce originalul, uneori \u00eentr-un mod at\u00e2t de fidel, \u00eenc\u00e2t ar putea fi confundata imaginea (copia) cu realitatea. \u00cen cazul Mortii, imaginatia a fost nevoita sa umple \u201egolurile\u201c realitatii. Variantele propuse de zugravii care au \u00eempodobit bisericile rom\u00e2nesti de lemn sau de zid vorbesc, \u00een egala masura, despre o traditie picturala, izvor\u00e2ta din lapidarele informatii ale erminiilor sau din schitele cuprinse \u00een caietele de modele (adevarate corpus-uri de reprezentari iconografice, care circulau \u00een mediul zugravilor, se mosteneau din generatie \u00een generatie, erau copiate sau cumparate, constituind o sursa de inspiratie semnificativa \u00een secolele XVIII-XIX), dar si despre ingeniozitatea mesterilor, care putea sa se manifeste nestingherita \u00een ilustrarea subiectelor \u201enecanonice\u201c.
\nNu se poate spune cu exactitate ce i-a determinat pe zugravii nostri sa aseze pe fatadele sudice sau nordice ale bisericilor chipul acestei realitati \u00eenfricosatoare, \u00een ipostaza de \u201emartor\u201c al intrarilor si iesirilor din lacasul de cult. Poate alegerea a apartinut, \u00een unele cazuri, asa-numitilor ctitori de imagini, fenomenul comandarii unei anumite scene \u00eentinz\u00e2ndu-si aria de actiune dinspre Ardeal spre Tara Rom\u00e2neasca.
\n\u00cen ceea ce priveste \u00eenfatisarea Mortii, dat fiind ca nu exista nici un fel de indicatii \u00een textul erminiilor, mesterii zugravi au pictat-o \u00een diferite ipostaze, menite sa st\u00e2rneasca \u00een sufletul privitorului sentimentul terifiant al \u00eent\u00e2lnirii cu o fiinta supradimensionata si atotputernica. \u00cen multe scene ea este zugravita din profil (acest detaliu de prezentare integr\u00e2nd-o \u00een categoria fapturilor malefice, \u00eentruc\u00e2t figurarea din profil este rezervata diavolilor). Din chipul Mortii, cel mai bine pot fi deslusite elemente precum parul (de regula, v\u00e2lvoi), dintii proeminenti si ochii exoftalmici, iar \u00een privinta recuzitei, personajul se foloseste cel mai frecvent de coasa (uneori si de secera, arc cu sageti, topor etc). Diversitatea acestor imagini, ce pot fi repartizate \u00eentr-un generos evantai tipologic (Moartea calare, \u00eenaripata, schelet, \u00een ipostaza de diavol, de cavaler medieval sau de partener al omului \u00een scenele de sorginte esopica si \u00een cele care par a prelungi vizual ecourile apusenelor Dansuri macabre), precum si numarul lor semnificativ (am identificat circa 150 de reprezentari la cele peste o mie de biserici cercetate) ne \u00eendreptatesc sa afirmam apetenta iconografiei rom\u00e2nesti din veacurile XVIII-XIX pentru acest gen de reprezentari ale \u201eireprezentabilului\u201c.
\nSiluetele Mortii se \u00eenscriu \u00een paradigma monstruosului cu functie hermeneutica, tin\u00e2nd nu de o arta a linistirii, ci de una a \u00eentrebarilor, \u00een care lucrurile nevazute sunt codificate prin cele vizibile, tinz\u00e2nd prin simbolistica lor sa faca \u201epalpabila\u201c ideea, mai ales pentru vasta categorie a nestiutorilor de carte.<\/p>\n

Alte proiecte pe care le desfasurati?<\/strong>
\nDin 2003, fac parte dintr-o asociatie internationala a studierii Dansurilor macabre si a artei macabre \u00een general (despre care am aflat \u00een timpul stagiilor de doctorat \u00een co-tutela, petrecute la Paris, dat fiind ca cel de-al doilea coordonator al meu, alaturi de regretatul Dan Horia Mazilu, profesorul Francis Claudon, preda la Universitatea Paris XII Val de Marne) si am avut ocazia sa particip la mai multe congrese (la Rouen si Ghent), iar \u00een 2010 m-am ocupat de organizarea celui de-al XIV-lea congres al asociatiei, la Sibiu. M-am bucurat sa pot contribui la mai buna cunoastere, \u00een spatiul rom\u00e2nesc, a acestui fenomen artistic \u2013 Dansurile macabre \u2013 at\u00e2t de rasp\u00e2ndit \u00een arta occidentala a veacurilor XV-XVII, cu ecouri p\u00e2na \u00een contemporaneitate (de pilda, \u00een timpul congresului de la Sibiu a avut loc si vernisajul expozitiei lui Gert Fabritius, care a inclus doua cicluri de Dansuri macabre). Si anul acesta, la finele lui octombrie, voi lua parte la lucrarile colocviului ce se va desfasura, de data aceasta, \u00een Franta, la Chartres. Aceste \u00eent\u00e2lniri au reprezentat un bun prilej de a afla informatii despre scene din zone \u00eendepartate, la care nu puteam avea \u00eentotdeauna acces direct, si de a cunoaste cercetatori din toata lumea interesati de aceleasi subiecte. O comunitate de cercetatori asemanatoare, coagulata \u00een jurul unui congres organizat anual la Alba Iulia, Dying and Death in 18th-21st Centuries Europe, mi-a fost descoperita de un bun prieten, istoricul Marius Rotar, principalul organizator al evenimentului.
\nUn alt proiect la care tin foarte mult este cel \u00eenceput alaturi de studentii mei, acum aproape patru ani, sub denumirea de \u201eChipuri si v\u00e2rste ale omului\u201c. El a pornit de la dorinta de a completa cumva informatiile de la cursurile de mentalitati si antropologie culturala, cu o cercetare de teren, deocamdata \u00een mediul urban, menita sa surprinda aspecte ale v\u00e2rstelor diferite, ale meseriilor mai vechi si mai noi, ale felului \u00een care oamenii interactioneaza \u00een mijloacele de transport \u00een comun, \u00een caminele studentesti sau \u00een cafenele, ale modului \u00een care sunt traite astazi diverse rituri de trecere (de la sav\u00e2rsirea ritualului marital p\u00e2na la absolvirea unui ciclu de \u00eenvatam\u00e2nt sau aniversarea majoratului). Unii dintre studenti si-au transformat proiectul de cercetare de la acest cerc \u00een materie prima pentru lucrarea de licenta, iar cele mai bune fragmente din aceste lucrari de diploma sau din disertatiile de absolvire a masteratului au fost publicate chiar \u00een paginile revistei \u201eCultura\u201c, \u00eentr-o rubrica pe care am botezat-o, initial, \u201eBuzunarul cu licente\u201c. C\u00e2nd vom avea suficient material, coerent si bine scris, vom \u00eencerca sa editam un volum colectiv, astfel \u00eenc\u00e2t sa ne str\u00e2ngem cu totii nu numai \u00een sala de curs sau \u00een expeditiile de cercetare, ci si \u00een paginile-vatra ale unei carti.
\n\u00cen plan personal, proiectul meu cel mai drag este marcat de \u00eencercarea de a \u00eentocmi un catalog c\u00e2t mai amplu al temelor macabre din iconografia rom\u00e2neasca a veacurilor XVIII-XIX, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t unele dintre ele tind sa dispara, din diverse pricini obiective (intemperiile care au condus la distrugerea multor scene mai ales din pictura exterioara, degradarea \u00een ansamblu a respectivului monument de cult) sau subiective (restaurari neinspirate sau neprofesioniste, acoperirea cu var a anumitor scene, considerate ur\u00e2te sau \u00eenfricosatoare, \u00een care intra, adesea, reprezentarile Mortii). De fiecare data c\u00e2nd mai identific o reprezentare a Mortii \u00een iconografia rom\u00e2neasca, ma simt precum un colectionar pasionat, care e fericit sa \u00eesi poata completa ansamblul cu \u00eenca o piesa. Din pacate, sunt si situatii \u00een care, \u00eentorc\u00e2ndu-ma la o biserica unde am gasit cu ceva timp \u00een urma o astfel de scena, descopar cu tristete ca ea a fost \u00eendepartata sau ascunsa sub var. Cea mai recenta situatie de acest gen am \u00eent\u00e2lnit-o la biserica din Simon, judetul Brasov, unde frescele din firidele exterioare (printre care se numara si Moartea calare) au fost acoperite cu imagini plastifiate, de un kitsch absolut grotesc.
\n\u00cenca din perioada interbelica, Nicolae Iorga atragea atentia asupra datoriei pe care o avem de a conserva si de a \u00eenregistra (macar prin fotografiere) scenele care tind sa dipara, uneori ireversibil, propun\u00e2nd \u00eentocmirea unei iconografii generale rom\u00e2nesti, despre care el afirma ca ar deveni \u201eun titlu de glorie pentru civilizatia noastra artistica\u201c. Ca at\u00e2tea alte proiecte din spatiul rom\u00e2nesc, si acesta a ramas, din nefericire, suspendat.<\/p>\n

Cum arata o zi din viata dvs.? Cum reusiti sa \u00eembinati viata profesionala cu cea personala?<\/strong>
\nAs minti daca as spune ca e \u00eentotdeauna simplu, sunt unele zile foarte aglomerate, \u00een care mi se pare ca nu reusesc sa multumesc nici profesia, nici familia. \u00cencerc sa ma conduc \u00eensa dupa principiul stoic care spune ca orice lucru are doua toarte de care poate fi purtat: una de care e greu de dus, alta de care e usor. Apuc situatiile de viata de toarta usoara, dat fiind ca ma straduiesc sa \u00eenteleg ceva mai mult despre mine si despre lumea din jur \u00een orice context. Nu simt demarcatia dintre cele doua universuri \u2013 profesional si personal \u2013 \u00een ambele ma scriu cu mine \u00eensami, cu cerneala simpatica a fiintei mele, \u00eentruc\u00e2t sunt adepta teoriei lui Jean Cocteau, potrivit careia \u201ea scrie e un act de dragoste. Daca nu este, e doar scriitura\u201c. Textele mele, orele de curs sau de seminar, cercetarile de teren sau clipele petrecute cu familia mea nu sunt dec\u00e2t niste \u201escrisori de dragoste\u201c, mai eliptice sau mai elaborate, trimise catre ceilalti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cristina Bogdan \u00een dialog cu Catalin D. Constantin   \u00a0 Unul dintre cei 5 purtatori rom\u00e2ni de torta la Jocurile Olimpice de la Londra de anul acesta, desemnati de campania Samsung, Eroi locali, pasiuni care schimba vieti, este Cristina Bogdan. O cunoasteti din paginile revistei Cultura, unde a publicat texte interesante si bine scrise, despre… Cite\u0219te mai mult »\u201eEste o onoare sa porti un simbol, torta olimpica, pe care atatea milioane de oameni il recunosc si il indragesc\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7967],"class_list":["post-12553","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cristina-bogdan"],"views":1952,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12553","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12553"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12553\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12553"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12553"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12553"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}