{"id":12549,"date":"2012-07-12T11:38:02","date_gmt":"2012-07-12T09:38:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12549"},"modified":"2012-07-12T11:38:23","modified_gmt":"2012-07-12T09:38:23","slug":"societatea-civila-proiectul-de-pace-perpetua-al-capitalismului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/societatea-civila-proiectul-de-pace-perpetua-al-capitalismului\/","title":{"rendered":"Societatea civila, proiectul de pace perpetua al capitalismului"},"content":{"rendered":"

Sa \u00eencepem prin a ne rari cititorii. Societatea civila este un supliment spectral, moral si necesar al democratiei burgheze. Daca exista o figura conceptuala \u00een care rolul fundamental, dar si natura structural aporetica a societatii civile sa fie surprinse si tematizate pentru, poate, prima data, aceasta este figura comunitatii filosofilor asa cum apare ea \u00een \u201eProiectul de pace perpetua\u201c al lui Kant.<\/strong> <\/em>
\nSocietatea civila de la teorie <\/strong>
\nla practica si retur<\/strong><\/p>\n

Kant<\/strong>
\nPozitia si functia filosofilor \u00een manifestul cosmopolitismului liberal sunt cel putin paradoxale. Dupa corpul principal al textului, care stabileste articolele de baza ale pacii interminabile, Kant stipuleaza prestatia necesara a filosofilor \u00een sustinerea acestui proiect \u00eentr-o clauza secreta; mai mult, aceasta clauza secreta preceda un alt articol esential, care postuleaza publicitatea \u2013 caracterul public si transparent al deciziilor politice \u2013 ca garantie a \u201earmonizarii politicii cu moralitatea\u201c si criteriu de evaluare a corectitudinii acestor decizii. Iata, asadar, cum proiectul pacii cosmopolite al lui Kant, sustinut de imperativul publicitatii ca mecanism de verificare si corectare a autoritatii politice constituite, are nevoie totusi de suplimentul secret, de prestatia informala, ascunsa, dar vigilenta a filosofilor. De unde aceasta nevoie politica de filosofi? \u201eNu e de asteptat ca regii sa filosofeze sau ca filosofii sa devina regi. Nici nu e de dorit, pentru ca posedarea puterii corupe inevitabil judecata nestingherita a ratiunii. \u00censa regii\u2026 nu ar trebui sa lase clasa filosofilor sa dispara sau sa taca, ci ar trebui sa-i lase sa vorbeasca. E ceva indispensabil iluminarii treburilor guvernarii si, din moment ce clasa filosofilor este prin natura incapabila sa unelteasca si sa faca lobby, ea este, de asemenea, deasupra suspiciunii ca ar fi alcatuita din propagandisti\u201c. Care este, deci, resursa de competenta a filosofilor \u00een aceasta chestiune a pacii perpetue, ce anume \u00eei face un supliment necesar, desi secret, al proiectului cosmopolit? Nimic altceva dec\u00e2t plasarea lor \u201enaturala\u201c dincolo de orice interese particulare si conditia lor de specialisti ai universalului. Astfel, \u00een clasa filosofilor, liberalismul kantian \u00eent\u00e2lneste un alt regim de universalitate dec\u00e2t cea a autoritatii politice constituite si a sferei publice: universalitatea cunoasterii si constiintei, care are sarcina politica necesara de a b\u00e2ntui, suplimenta si controla sfera publica a vietii politice instituite. Invers, sfera publica nu este cu adevarat asa ceva si risca sa cada sub incidenta intereselor private daca este lipsita de prestatia clasei particulare \u00een care universalul si generalul se \u00eentrupeaza \u00een mod natural.
\nIpoteza mea de pornire este ca exista o analogie structurala \u00eentre rolul si pozitia filosofilor \u00een \u201eProiectul de pace perpetua\u201c al lui Kant si rolul si pozitia societatii civile \u00een discursul si practica democratiilor burgheze.\u00a0 Altfel spus, societatea civila are acelasi statut de entitate fantomatica, informala, publica, dar secreta, universala, dar extrem de particulara pe care \u00eel are \u201eclasa filosofilor\u201c la Kant. La fel cum la Kant, \u00een manifestul liberal, cosmopolit, burghez progresist care e \u201eProiectul\u2026\u201c, universalitatea publica instituita are nevoie de un supliment secret, care sta, paradoxal, chiar la baza \u00eentemeierii universalitatii politice prin imperativul publicitatii, iar publicitatea vizibila a societatii are nevoie de publicitatea ascunsa, dar cu at\u00e2t mai direct universala, a filosofilor, democratia burgheza are nevoie, pe l\u00e2nga autoritatea politica formalizata si sfera publica instituita, de un supliment public, dar secret, public, dar neformalizat, de spectrul care e societatea civila si constiinta sa morala.
\nCe-i rau \u00een asta? Deocamdata nimic. Pentru a dezvalui aporiile societatii civile, sa derulam putin filmul p\u00e2na \u00een prezent.
\nAlina Mungiu Pippidi<\/strong>
\n\u201eStirea proasta este ca societatea civila este foarte mica numeric. La noi societatea civila este ceva foarte mic\u2026 Ce nu exista este acea structura orizontala de tip asociativ care a facut posibil Occidentul\u2026 La noi sunt vreo 7% care sa poata sa faca asa ceva. \u00cen Occident sunt vreo 70%. Oameni care sa faca ceva \u00een timpul lor liber\u2026 Universalism etic\u2026, adica acel grup de cetateni autonomi capabili sa se asocieze nu pe baza de interese, ci pe baza de idealuri\u2026 Nu din alegeri selectoralet vine marea solutie. Marea solutie vine din construirea acestor constr\u00e2ngeri permanente la nivelul elitelor pradatoare (?)\u2026 Cine-i acest grup sal societatii civilet? Din grupul maselor sunt maxim 7%.\u201c (fragmente din discursul Alinei Mungiu Pippidi din cadrul dezbaterii despre Societatea civila organizata de CriticAtac; sublinierile mele)
\nProblema pe care liberalii actuali o descopera la societatea civila e ca \u201eeste foarte mica numeric\u201c \u2013 la noi, undeva pe la 7%. Dar asta nu apare ca o problema si\/sau surpriza dec\u00e2t daca uitam de tematizarea kantiana, unde deja societatea civila a filosofilor e una clar delimitata si restr\u00e2nsa. Si-atunci, care e varianta corecta: societatea civila e una restr\u00e2nsa prin definitie, sau una restr\u00e2nsa doar prin accidentul istoric numit estul european postcomunist? Corecta si extrem de relevanta este mai degraba tocmai oscilatia \u00eentre cele doua extreme, tensiune care defineste, de fapt, statutul societatii civile: pe de o parte, un versant liber asociationist, orizontal, inclusivist, potential deschis tuturor \u2013 ca orice societate a cunoasterii si constiintei; pe de alta parte, un versant selectiv, elitist, \u00eenchis, pentru care \u00een societatea civila intra numai patura constiincioasa a burgheziei: meseriile liberale, oamenii cu studii, detinatorii de competente generale si constiinta a universalului \u2013 pe scurt, societatea kantiana publica, dar secreta a filosofilor.
\nConstiinta universala si morala a societatii se \u00eentrupeaza, deci, \u00eentr-o clasa particulara si restr\u00e2nsa a acesteia. \u00censasi conditiile prin care discursul liberal \u00eencearca sa deschida larg portile de intrare \u00een interiorul societatii civile sunt cele care \u00eei traseaza apasat conturul si o delimiteaza de exteriorul sau. \u00cen discursul Alinei Mungiu Pippidi exista trei libertati negative si una pozitiva care definesc \u00eenscrierea \u00een r\u00e2ndurile societatii civile: acel spirit asociativ desfasurat de individul autonom \u00een timpul sau liber presupune, concret, libertatea de asociere, libertatea de constiinta si, extrem de important, cel putin o anumita libertate relativa fata de munca \u2013 concretizata \u00een disponibilitatea timpului liber. Mai mult, a patra conditie \u2013 sa-i spunem pozitiva \u2013 care postuleaza capacitatea acestor indivizi de a urmari niste idealuri, nu simple interese, exprima si mai clar existenta unei anumite libertati fata de nevoile imediate si, deci, o anumita libertate economica \u2013 sau, mai exact, o eliberare, chiar si temporara, relativa, de economic. Odata luate \u00een calcul aceste conditii de participare la societatea civila, nu e deloc de mirare ca societatea civila e \u201efoarte mica din punct de vedere numeric\u201c. De mirare e doar ca societatea civila se mai poate surprinde pe sine atunci c\u00e2nd \u00eesi numara r\u00e2ndurile si descopera ca bastionul valorilor publice si universale e o clasa restr\u00e2nsa si clar delimitata. Tristetea si mirarea doamnei Alina Mungiu Pippidi la vederea dimensiunilor reduse ale societatii civile trebuie, astfel, considerate mai degraba o tehnica fina de PR, sau poate glasul sincer al falsei constiinte (retorica inclusivista a societatii civile), care pot fi desfasurate linistit at\u00e2ta timp c\u00e2t mecanismele economice obiective lucreaza silentios dar eficient la asigurarea statutului de club \u00eenchis si select al societatii civile (1).
\nDar nici aceasta auto-mirare a societatii civile nu e straina de definitia sa. Si asta deoarece conditiile negative de \u00eenregimentare \u00een societatea civila (libertatea fata de munca, nevoi si economic) traseaza, de fapt, prestatia efectiva a acestei instante sociale: ocultarea constanta a structurii economice, a inegalitatilor si diviziunii sociale a muncii care fac, de fapt, posibila tocmai constituirea societatii civile \u00eentr-o sfera particulara, dar cu pretentii de universalitate si generalitate. Pretinsul egalitarism si inclusivism care definesc societatea civila nu sunt dec\u00e2t reversul diviziunii pe clase a societatii si, totodata, neutralizarea sa ideologica. El nu face dec\u00e2t sa consfinteasca sau \u00eentareasca printr-un refren moral, umanist (indivizi autonomi, care sunt \u00een stare sa-si umple timpul lor liber cu idealuri\u2026) diviziunea sociala deja existenta. Prin mecanismul societatii civile, exploatarea economica este astfel dublata, confirmata si recodificata ca excludere politica si descalificare morala: cine nu e capabil (din ce motive? nu are importanta) de timp liber si de idealuri, cine, adica, ar avea tot interesul sa chestioneze structura economica existenta, n-are ce cauta \u00een suplimentul moral al democratiei burgheze.
\nHegel<\/strong>
\nCa imaginea societatii civile se schimba radical de \u00eendata ce luam \u00een calcul dimensiunea economica pe care se bazeaza si pe care o mascheaza o putem vedea printr-un alt raid rapid prin istoria filosofiei. La Hegel, \u00een \u201eFilosofia dreptului\u201c, minunatul club kantian privat al universalului se destrama de \u00eendata ce tinem cont de conditia sa economica. Societatea civila are aici trei elemente: sistemul de nevoi pe care se bazeaza si pe care \u00eel exprima; ideea de dreptate care o anima \u2013 constiinta sa morala; si corporatiile \u2013 singurele forme de asociere posibile la nivelul societatii civile. Din cele trei libertati pe care liberalii le postulau \u00een reteta societatii civile, mai ram\u00e2n, asadar, doar doua: libertatea de asociere si libertatea de constiinta. Libertatea fata de munca si de nevoi e \u00eensa maturata de Hegel: departe de a fi o sfera separata si autonoma, imuna la constr\u00e2ngerile economice si, prin asta, purtatoare a valorilor si idealurilor generale, la Hegel societatea civila este deja economie. Si aceasta structurare a sa \u00eentr-un sistem de nevoi, aceasta dependenta str\u00e2nsa de economic stirbeste inclusiv din stralucirea celorlalte doua libertati: libertatea de constiinta nu mai depaseste aici limitele raportarii morale la lume, iar libertatea de asociere nu poate sa depaseasca particularul \u00eentr-un universal, ci ram\u00e2ne la o simpla coagulare a unor grupuri de interese private \u00een \u201ecorporatii\u201c. De asemenea, odata inclusa \u00een calcul dimensiunea economica, idilica societate civila ca tar\u00e2m al egalitarismului asociativ si orizontal se transforma \u00een chiar spatiul de manifestare si amplificare a inegalitatilor: \u201eoamenii sunt facuti inegali de catre natura, \u00een care inegalitatea e \u00een elementul sau, iar \u00een societatea civila acest drept al particularitatii este at\u00e2t de departe de a anula aceasta inegalitate naturala, \u00eenc\u00e2t o reproduce si o ridica la nivelul unei inegalitati de capacitati si resurse, si chiar la o inegalitate de realizari morale si intelectuale\u201c. Si iata cum, de \u00eendata ce luam \u00een calcul constr\u00e2ngerile materiale, sistemul economic de nevoi al societatii, minunata societate kantiana de dincolo de clase si de interese, publicitatea secreta a constiintei morale a societatii se sparge, la Hegel, \u00een clase. Mai mult de-at\u00e2t, ultimul vestigiu al societatii kantiene a filosofilor \u2013 clasa universala \u2013 este evacuat din societatea civila de catre Hegel si alipit statului sub forma clasei functionarilor publici si, \u00een general, a birocratiei. Pe scurt, odata introdus \u00een ecuatie \u201esistemul de nevoi\u201c, societatea civila devine una iremediabil opaca tocmai la presupusa sa natura kantiana si calitate intrinseca: publicitatea, universalitatea.
\nDar oare nu \u00eencurcam nepermis borcanele pun\u00e2nd laolalta doua paradigme at\u00e2t de diferite ale societatii civile \u2013 cea liberala, \u00een care societatea civila este doar o sectiune particulara a societatii civile hegeliene, si anume acea clasa determinata a cunoasterii si constiintei; si cea hegeliana, unde societatea civila cuprinde toata existenta sociala dintre cei doi poli opusi ai familiei si statului. Daca de \u00eencurcatura sau eroare e vorba, tind totusi sa cred ca e una productiva si relevanta: \u00een sensul ca mitul liberal al societatii civile nu poate functiona ca atare dec\u00e2t prin ocultarea determinatiei si structurii sale economice. Societatea filosofilor a lui Kant, democratizata si largita \u2013 dar nu foarte \u2013 \u00een societatea civila a Alinei Mungiu Pippidi nu-si poate desfasura capacitatea de seductie dec\u00e2t at\u00e2ta timp c\u00e2t \u00eel tine la distanta pe Hegel. \u00cen schimb, de \u00eendata ce reintroducem \u00een ecuatie partea scufundata \u00een economic a aisbergului numit societate civila, universalitatea de constiinta si de idealuri a clasei democratilor filosofi se dovedeste a fi simplul reflex al diviziunii sociale a muncii.
\nDe voie sau de nevoie, cert e ca, din aceasta pozitie, societatea civila \u00een sensul ei liberal joaca un rol indispensabil hegemoniei capitaliste. Un dublu rol: pe de o parte, ascunz\u00e2nd structura de inegalitati pe care se bazeaza si pe care o accentueaza modul de productie capitalist, si dezvaluind-o \u00een schimb ca pe o pretinsa structura orizontala de asociere si negociere \u00eentre egali; mai mult, concentr\u00e2ndu-se, prin chiar statutul sau de contrapondere la stat, pe nedreptatile violente, constr\u00e2ngerile flagrante, devierile morale si tradarile politice ale interesului general, societatea civila liberala este, foarte convenabil, perfect oarba la nedreptatile relatiilor economice, care, fiind apolitice, impersonale, contractuale, \u201eliber alese\u201c, sunt absolut corecte si licite din punctul sau de vedere moralist si formalist. Separatia pe care capitalismul o instituie \u00eentre sfera libertatilor politice si a drepturilor formale si sfera constr\u00e2ngerilor si necesitatii economice intra, cu societatea civila, pe m\u00e2ini sigure (2). \u00cen al doilea r\u00e2nd \u00eensa, pe l\u00e2nga acest rol mai degraba negativ de disimulare si ascundere a capitalismului, societatea civila mai joaca si un rol activ \u00een slujba acestuia: prin chiar pretentia sa de a fi dincolo de clase, transversala si transpolitica, societatea civila e cea care ridica starea particulara de fapt la statutul de conditie morala, naturala si\/sau universala. Prin vigilenta sa ne\u00eentrerupta, clasa posesorilor de constiinta, idealuri si timp liber, patura economica a celor de dincolo de economic este, de fapt, operatorul hegemoniei burgheze, al transformarii interesului particular \u00een consens universal (si, simetric, al interiorizarii acestui consens universal ca propriul sau interes particular), al transformarii legalitatii formale \u00een legitimitate generala si al transformarii domniei \u201ecurate\u201c, \u201eapolitice\u201c si \u201enon-violente\u201c a capitalului \u00een conditie naturala si anistorica. Societatea civila e locul \u00een care capitalul \u00eesi spala urmele si constiinta. E visul de clasa al unui capitalism fara clase.
\n\u00cen sf\u00e2rsit, \u00een strada<\/strong>
\nDe pe aceste pozitii, sa \u00eencercam o lectura rapida a prestatiei recente a societatii civile rom\u00e2nesti. Fidela pedigriului sau liberal, de clasa universala particulara, de comunitate interesata de idealuri, societatea civila rom\u00e2neasca s-a pozitionat, de-a lungul istoriei postdecembriste, nu doar \u00eentr-o permanenta tensiune cu derapajele imorale ale clasei politice (3), ci si \u00eentr-o separatie ireductibila fata de revendicarile claselor populare. Atunci c\u00e2nd nu s-au ciocnit efectiv \u00een primele mineriade, idealurile universale ale celor putini si interesele particulare ale celor multi s-au ignorat ori dispretuit reciproc de la distanta. Din aceasta perspectiva, protestele din ianuarie-februarie au adus pe scena o distributie cu totul noua: pentru prima data de la revolutie \u00eencoace, societatea civila (sau macar o parte a ei, mai vulnerabila la criza economica) a iesit \u00een strada de aceeasi parte a baricadei si cot la cot cu clasele populare. Explicatia pentru acest eveniment nesperat nu consta \u00eensa \u2013 asa cum ar vrea sa ne faca sa credem sustinatorii mitului liberal al societatii civile \u2013 \u00een brusca si neasteptata trezire civica a plebei, \u00eentr-o molipsire a acesteia de la spiritul democratic al societatii civile, ci, dimpotriva, \u00een declasarea si degradarea treptata, dar tot mai acuta a conditiei materiale a asa-numitei societati civile. Opt ani de neoliberalism si austeritate au scos societatea civila din postura confortabila de idealuri & timp liber si au aruncat-o \u00een focul, mai exact, gerul luptei.
\nCeea ce nu \u00eenseamna \u00eensa ca societatea civila s-a dizolvat si contopit \u00een masa amorfa a protestelor. \u00censasi structura acestor proteste \u2013 exemplu, \u00een opinia mea, de manual al lantului de echivalente al lui Laclau \u2013 a facut posibila participarea comuna, \u00eensa distincta, a mai multor grupuri sociale. Ca orice lant de echivalente, primul val de proteste a articulat \u00een jurul revendicarii principale anti-Basescu o serie de grupuri din cele mai diverse: de la regalisti, microbisti, fascisti p\u00e2na la anarhisti, ecologisti, socialisti. Initial fara alta coerenta interna dec\u00e2t cea negativa, data de opozitia comuna la Basescu, treptat protestele au dezvoltat un mesaj unitar si cuprinzator si o consistenta pozitiva coagulata \u00een mesajul anti-austeritate. Aceasta coerenta anti-neoliberala a miscarilor si aceasta consistenta critica a mesajului lor n-a fost, \u00eensa, de lunga durata: punctul de inflexiune al miscarilor, dinspre critica incipienta a economiei politice \u00eenspre revendicari universaliste si apolitice specifice societatii civile, a fost reprezentat de manifestatiile anti-ACTA. Nu \u00eent\u00e2mplator aceste manifestatii au constituit at\u00e2t punctul culminant al protestelor din ianuarie si februarie, c\u00e2t si sf\u00e2rsitul lor. Ceea ce au scos ele la iveala a fost elitismul constitutiv societatii civile luminate si dispretul sau fata de mase si revendicarile lor materiale, marunte: cu exceptia Clujului, \u00een mai toate celelalte orase manifestatiile anti-ACTA au scindat miscarea \u00een doua tabere clar separate: pe de o parte, grupurile tot mai razlete de demonstranti anti-austeritate si anti-FMI; pe de alta parte, o mare de tineri curatei scand\u00e2nd \u201eJos cenzura, sus cultura!\u201c si uit\u00e2ndu-se, implicit, de sus, daca nu chiar rastindu-se la cealalta tabara. \u00cen redescoperirea idealului sau interesat, a interesului sau particular universal (libertatea informatiei de pe internet), societatea civila, desi prezenta \u00een strada mai ales prin aripa sa t\u00e2nara, cu vagi orientari anarhiste si libertariene (4), a fost mai preocupata sa sublinieze diferenta sa de conditie si de asteptari fata de clasa populara, dec\u00e2t posibilul lor interes comun, si asta cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t evolutia sa economica tinde tot mai mult sa estompeze aceste diferente.
\nDin acest punct, nu doar ca protestele s-au stins, dar inclusiv memoria lor a \u00eenceput sa fie reelaborata: dintr-o miscare generala \u00eempotriva austeritatii, neoliberalismului si capitalismului financiar, protestele din ianuarie au ramas \u00een amintire ca \u00eenca un triumf al societatii civile, care si-a afirmat si, unde a reusit, impus principiile si idealurile sale universale, morale, formal democrate. Nu o rabufnire a mizeriei si nedreptatii sociale, ci o sarbatoare a spiritului civic si a participarii democratice veritabile. Odata problema economica maturata de pe masa tratativelor, c\u00e2teva schimbari de personal politic, o usoara atenuare a arogantei prezidentiale si o suspendare temporara a reformelor politice au putut consfinti victoria societatii civile, redesteptarea spiritului sau vigilent si reintrarea vietii politice pe fagasul sau moral. Si societatea civila a reintrat, si ea, \u00een casa.
\nP\u00e2na nu de cur\u00e2nd. Ca sa fie, parca, si mai clar unde se plaseaza sensibilitatile societatii civile, doua-trei luni de grosolanii politice, imoralitati crase si depasiri flagrante ale regulilor democratiei formale sav\u00e2rsite de noul guvern au trecut drept mai scandaloase pentru societatea civila dec\u00e2t cei opt ani de neoliberalism si austeritate ale vechiului regim PDL-ist (care nu-i vorba ca ar fi excelat, \u00een schimb, \u00een corectitudinea democratica formala si moralitate). \u00cen numele depolitizarii (?) institutiilor publice, al condamnarii coruptiei si al integritatii academice, societatea civila a pornit, astfel, o noua campanie furtunoasa de curatire morala a vietii politice si de aparare a procedurilor formale burgheze. Si-atunci, problema sa fie ca societatea civila a \u00eentors armele si ca furnizeaza acum legitimitate si oportunitati recoagularii dreptei conservatoare si neoliberale? Asta ar fi \u00eentr-adevar o problema, daca am putea vorbi de o tabara st\u00e2nga a politicii rom\u00e2nesti. Cum, \u00eensa, \u00eentre marile partide politice de la noi, dincolo de animozitatile personale, domneste aceeasi g\u00e2ndire economica si politica (5)\u00a0 (si, pare-se, inclusiv acelasi stil de guvernare), problema cu noua cruciada a societatii civile e alta: si ea tine, \u00een fond, de prestatia originala si definitorie a societatii civile, de a oculta nedreptatea structurala a capitalismului si de a-i legitima din punct de vedere moral si procedural administrarea politica. Daca societatea civila e iarasi \u00een strada, trebuie ca \u201estrada\u201c e \u00een alta parte.<\/p>\n

 <\/p>\n

Note:<\/strong>
\n(1) Daca procentul marunt de 7% pe care \u00eel reprezinta societatea civila la noi devine astfel perfect explicabil, mirarea se deplaseaza \u00een schimb asupra procentului zdrobitor (70%) pe care societatea civila a Alinei Mungiu Pippidi \u00eel obtine \u00een Occident. Sociologic vorbind, acest procent nu se explica dec\u00e2t daca includem \u00een societatea civila din Vest pe oricine are un hobby \u00een timpul liber si participa la c\u00e2te-un club de parasutism sau traforaj \u2013 adica, literalmente, pe toti cei care \u201efac ceva \u00een timpul lor liber\u201c. Dar daca asa stau lucrurile, ar trebui sa obtinem cam acelasi procent si la noi, caci nu vad ce diferenta politica exista \u00eentre hobby-ul mersului la meciuri sau la gratare si hobby-urile mai curatele ale vesticilor. Diferenta dintre cele doua procente cred, \u00eensa, ca este reflexul rearticularii spatializante, geografice a discursului iluminist \u00een societatea civila rom\u00e2neasca: ceea ce \u00een proiectul iluminist clasic depinde \u00een primul r\u00e2nd de dimensiunea temporala a educarii si emanciparii generale, la noi se face mai degraba prin contopire spatiala si asimilare a valorilor \u201eeuropene\u201c. Este, ca sa folosesc un concept drag lui Ovidiu Tichindeleanu, reflexul rolului de \u201ecolonializare intima\u201c pe care discursul societatii civile \u00eel \u00eendeplineste \u00een ograda noastra publica.
\n(2) Ce se \u00eent\u00e2mpla \u00eensa cu acei actori ai societatii civile care sunt m\u00e2nati, \u00een acelasi timp, de simpatii de st\u00e2nga sau chiar anticapitaliste, sau cu acele persoane de st\u00e2nga care, \u00een mod deliberat sau nu, intra \u00een hora societatii civile? \u00centreaga desfasurare de mai sus e menita sa dezminta ideea ca societatea civila ar fi un mecanism politic neutru, care ar putea fi pus \u00een slujba oricarei cauze, fie ea morala, procedurala sau, de ce nu, anticapitalista. Societatea civila este o forma si o structura care \u00eesi predetermina continutul si practica: prin chiar forma si structura sa, ea are efectul de a ascunde capitalismul sub masa pentru a-l readuce la suprafata ca ordine morala sau procedurala a societatii. Prin chiar conceptul sau, angajarea activa \u00een societatea civila impune, de asemenea, un ritm alert al indignarilor morale, un patos al reactiei spontane si punctuale, o lectura a socialului axata pe ideea transparentei raului si a coruptiei care sunt, toate, perfect imune si oarbe at\u00e2t la structura abstracta si conceptuala a capitalismului c\u00e2t si la ritmul imperceptibil dar implacabil al dinamicii sale.
\n(3) Nu \u00eentotdeauna \u00eensa. Constituirea Aliantei Civice \u00een partid si, mai recent, fenomenul \u201eintelectualilor lui Basescu\u201c au demonstrat c\u00e2t de indispensabil este pentru societatea civila statutul sau spectral, informal, neconstituit. De \u00eendata ce societatea civila se constituie \u00eentr-o entitate definita sau definibila ca joc politic, eficienta ei dispare. Odata facut pasul acesta, universalismul sau se arata drept ceea ce este, simpla factiune particulara a societatii, ale carei asa-zise \u201eidealuri nu interese\u201c sunt, de fapt, propriile sale interese particulare.
\n(4) Modelul liberal al societatii civile, \u00een care structura sociala inegala, complexa si sofisticata a capitalismului avansat este mistificata ca o mica si nevinovata comunitate consensuala si deliberativa, un fel de sfat al batr\u00e2nilor egalitar si echilibrat compus din Goldman Sachs, Google, asociatia patronatelor si Gigescu Gigel, are un potential de atractie aproape fatala pentru miscarea anarhista si libertariana. Data fiind si inaderenta constitutiva la teorie a anarhismului si insistenta sa pe fervoarea pasionala si angajarea practica, cel mai adesea trecerea de la anarhismul de tinerete la liberalismul asezat se face prin simplul proces de maturizare.
\n(5) Proiectul noii legi a sanatatii confirma aceasta idee: cu minime diferente de ton si nuante, noua guvernare nu face dec\u00e2t sa reia proiectul neoliberal de unde l-a lasat vechea guvernare.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sa \u00eencepem prin a ne rari cititorii. Societatea civila este un supliment spectral, moral si necesar al democratiei burgheze. Daca exista o figura conceptuala \u00een care rolul fundamental, dar si natura structural aporetica a societatii civile sa fie surprinse si tematizate pentru, poate, prima data, aceasta este figura comunitatii filosofilor asa cum apare ea \u00een… Cite\u0219te mai mult »Societatea civila, proiectul de pace perpetua al capitalismului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[7966,7964,7965,2903],"class_list":["post-12549","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-alina-mungiu-pippidi","tag-capitalim","tag-pace-sociala","tag-societatea-civila"],"views":2011,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12549","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12549"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12549\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12549"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12549"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12549"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}