{"id":12546,"date":"2012-07-12T11:33:25","date_gmt":"2012-07-12T09:33:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12546"},"modified":"2012-07-12T11:34:02","modified_gmt":"2012-07-12T09:34:02","slug":"native-digitals-din-generatia-y","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/native-digitals-din-generatia-y\/","title":{"rendered":"Native digitals din generatia Y"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Ma asteapta \u00een statia de autobuz. Ne \u00eent\u00e2lnim dupa multi ani. Si pentru prima data pe un pam\u00e2nt strain. Strain? Ce mai \u00eenseamna pentru noi \u201eacasa\u201c, ce mai \u00eenseamna pentru noi \u201estrain\u201c?<\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>Suntem plecati din tara de multe decenii. Care \u00eencotro, unde ne-a dus soarta. \u00cen Rom\u00e2nia lucrasem la un moment dat \u00een acelasi domeniu. Si ne respectasem pentru ceea ce faceam, fiecare pe bucata lui. S-a pastrat aceasta legatura. Puternica, bazata pe consideratia profesionala. Si umana, fiindca, \u00eentr-un fel, dadusem multe probe prin viata ca avem aceeasi viziune asupra lumii.<\/strong><\/em><br \/>\n\u00cel vad prin geamul autobuzului, \u00eenca \u00eenainte de oprirea \u00een statie. Sta sub o umbrela, sub soarele arzator al unei dupaamieze din sudul Frantei. La o cafenea, \u00een fata unui pahar de bere. Arata bine. Arata artist. Un batr\u00e2n subtire. Cu espadrile pe piciorul gol. Cu un pantalon crem. O bluza bleumarine. Cu o palarie de pai. Cu pipa-n gura.<br \/>\nE foarte cald si \u00eenaintam greu \u2013 el \u00eencapat\u00e2nat sa-mi duca geamantanul, \u2013 pe pavajul medieval, spre casa lui. Trecem printre cladiri de piatra, vechi de sute de ani. Multe dintre ele transformate \u00een galerii ale artistilor plastici. Catedrala de la 1200. Turnul de paza. \u00cen capatul strazii centrale, spitalul, si el de c\u00e2teva sute de ani. Locul are estetica lui. Si este turistic, \u00eentr-un fel anume, si el estetic, daca se poate spune asa ceva. Cobor\u00e2m pe o strada \u00eengusta, \u00een panta. La ferestrele caselor de piatra cu obloane de lemn, at\u00e2rna ghivecele suspendate. Cu flori specifice unei vegetatii locale, luxuriante.\u00a0 Ne oprim \u00een fata unei usi din lemn vopsita-n albastru. O deschide cu o cheie mare, de cetate medievala. Intram.<br \/>\nCasa este asezata pe multe etaje. \u00centre ele, scari cu pasul \u00eenalt. Un spatiu scenic urias, g\u00e2ndit parca pe fiecare metru al lui de un scenograf talentat.<br \/>\nPrimesc o camera de la etajul doi. Este \u00eempartita prin b\u00e2rne \u00een mai multe compartimente. Obiectele care \u00eempodobesc peretii vin din culturile multor tari ale lumii. Ca si tobele africane dintr-un colt al odaii. O scara cu c\u00e2teva trepte duce spre un spatiu luminos, de la mansarda. Patrund acolo. Si nu-mi mai vine sa-l\u00a0 parasesc. Pe pereti sunt at\u00e2rnate afise de teatru\u00a0 ale marilor spectacole care ne-au marcat tineretea noastra bucuresteana. Numele unor oameni care mai sunt. Si altele, ale celor care nu mai sunt printre noi. De jur \u00eemprejurul peretilor, rafturi cu carti. O masuta. Un scaun.<br \/>\nCred ca \u00een jurul meu este tot ce s-a scris despre teatru \u00een ultimul secol. Si nu numai despre teatru. \u00cemi gasesc prietenii vechi, care m-au format. Brecht. Camus. Martin Luther King&#8230; Shakespeare \u00een editii complete. Cehov \u00een toate limbile de circulatie. Si Trotki. Si Bob Dylan. Si un volum iconografic despre miscarile anilor 68 din Franta. Trebuia deci sa ma urc \u00een avioane, \u00een trenuri, \u00een autobuze, sa strabat Europa, ca sa-mi aduc aminte cine sunt. Sa-mi aduc aminte ceea ce n-am uitat niciodata. Numai ca viata m-a izbit \u00een toate directiile. Si-am devenit ceea ce am trait. Trebuia sa ajung aici ca sa vad cum altii au reusit sa ram\u00e2na ei \u00eensasi. \u00centr-o continuitate spirituala, oric\u00e2t ar fi costat ea. Ma asez pe scaun. Am sentimente amestecate. Bucurie. Si nostalgie. Undeva, \u00een orasul medieval, se aude o bataie de clopot. E miezul zilei. Limbile ceasului merg asadar \u00eenainte. Nu \u00eenapoi.<br \/>\nDe jos, de la sufrageria de la parter, sunt invitata la masa. Ma asteapta cu bunatati. A gatit pentru musafira lui. Un menu gourmet. Suna telefonul. Prieteni de-o viata, de undeva, de departe, ne suna sa \u00eentrebe cum am ajuns. El se pl\u00e2nge. \u201eI-am pus pe masa foi gras, dar ea, nebuna, asa cum o stiti, nici n-o intereseaza ce duce la gura\u201c. Are dreptate.<br \/>\nDupa amiaza, la o cafea, povestim. Daca mai traieste, daca mai e sanatos, \u00eemi spune, are de g\u00e2nd sa monteze la toamna o piesa. Autorul ales e celebru \u00een dramaturgia moderna. Piesa la fel. La text mai vrea \u00eensa sa adauge un prim act, mut. O scena goala. Acoperita pe toata suprafata ei cu deseurile unor aparate tehnice. Tehnicitatea deci, care ne \u00eengroapa. Care pune-n pericol planeta.<br \/>\n\u00cel las sa se odihneasca. Ies \u00een caldura dupaamiezii, sa dau o raita. \u00centru \u00eentr-un magazin de carti si papetarie. Iau un ziar. La Liberation, bien s\u00fbr. Citesc pe prima pagina un studiu. Despre \u201ethe digital nativs\u201c. Despre problemele de management la capitolul \u201eresurse umane\u201c pe care le\u00a0 ridica cea mai t\u00e2nara generatie, \u201egeneratia Y\u201c. Care, din cauza faptului ca s-a nascut \u00eentr-un mediu suprasaturat de computere, trebuie integrata cu mijloace speciale \u00een comunitate. Pare usor autista. Conectata mai mult cu computerul dec\u00e2t cu vecinul de peste drum. Strategiile de a-i face deci pe acesti tineri utili prin ceea ce stiu (mult!) trebuiesc schimbate. Nu zmulg\u00e2ndu-i de la aparate. Ci&#8230;<br \/>\nMa \u00eentorc acasa. \u201eStii, \u00eei spun, m-am g\u00e2ndit la scena aceea, cu deseurile tehnice. Ai dreptate. Doar ca noi, generatia noastra, suntem martorii unei mutatii. Ni se cere s-o \u00eentelegem. Generatiile care vin dupa noi nu vor mai putea functiona, daca&#8230;\u201c<br \/>\nSe supara. Ne \u00eencontram de parca am fi acum 40 de ani. Cu vehementa. Cu urechea ciulita la celalalt. Nu cumva are el dreptate? Nu stiu daca reactia lui este \u00eentemeiata. Nu stiu daca observatia mea este \u00eentemeiata. Asupra acestor lucruri se vor pornunta poate copiii nostri.<br \/>\nPeste c\u00e2teva zile ma duce din nou la autobuz. \u00cel las \u00een fata cafenelei, cu palaria de soare pe cap, cu pipa-n gura. \u201eCartea aceea, pe care-o citeai sus, ai luat-o?\u201c, ma-ntreaba. Mi-a facut cadou un volum despre Angela Davis. Autobuzul o porneste pe c\u00e2mpiile Aquitaniei. \u00centorc capul. Ne facem ultimele semne de adio. Si am inima str\u00e2nsa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ma asteapta \u00een statia de autobuz. Ne \u00eent\u00e2lnim dupa multi ani. Si pentru prima data pe un pam\u00e2nt strain. Strain? Ce mai \u00eenseamna pentru noi \u201eacasa\u201c, ce mai \u00eenseamna pentru noi \u201estrain\u201c? Suntem plecati din tara de multe decenii. Care \u00eencotro, unde ne-a dus soarta. \u00cen Rom\u00e2nia lucrasem la un moment dat \u00een acelasi domeniu.&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/native-digitals-din-generatia-y\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Native digitals din generatia Y<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2386],"class_list":["post-12546","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-emigranti-romani"],"views":1626,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12546","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12546"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12546\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12546"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12546"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12546"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}