{"id":12542,"date":"2012-07-12T11:31:19","date_gmt":"2012-07-12T09:31:19","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12542"},"modified":"2012-07-12T11:32:18","modified_gmt":"2012-07-12T09:32:18","slug":"drumurile-generatiei-beat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/drumurile-generatiei-beat\/","title":{"rendered":"Drumurile Generatiei Beat"},"content":{"rendered":"

Jack Kerouac, Pe drum<\/em>, traducere de Cristina Felea, Iasi, Editura Polirom, 2012.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Pentru numerosi cititori (europeni si nu numai), mult discutata \u201eBeat Generation\u201c care a marcat spatiul cultural al Statelor Unite ale Americii mai cu seama \u00een deceniul al saselea al secolului trecut, a reprezentat cea mai stralucita manifestare literara a epocii postbelice. Denumirea, data miscarii pe jumatate \u00een gluma, dar pe jumatate \u00een serios, de catre Jack Kerouac si apropiatii sai era menita sa sugereze nu doar alienarea vadita \u2013 ce actiona \u201eca si cum ar fi lovit\u201c \u2013 evidenta la mai toate nivelurile unei societati marcate de conformism, ci si ritmul inconfundabil al muzicii de jazz, privita, p\u00e2na atunci, ca fiind oarecum stranie si marginala. \u00cen egala masura, \u00eensa, chiar termenul utilizat de promotorii acestei noi miscari literare, avea legatura cu ideea de \u201ebeatitudine\u201c, un tip specific de beatitudine, de natura a sugera drumurile nesf\u00e2rsite si neobosite ale pelerinului unei epoci \u00een care dorinta de miscare simboliza mai cu seama nevoia de libertate, de depasire a oricaror conventii, fie ele de limbaj ori de comportament, plus impulsul irepresibil al unei reale descoperiri de sine. \u00cen acest fel au ales sa traiasca si sa scrie figurile reprezentative ale noii orientari: Allen Ginsberg, Lawrence Ferlinghetti, William S. Burroughs si Jack Kerouac, al carui roman, \u201ePe drum\u201c, demonstra, dupa cum \u00eensusi Ginsberg va spune, nu o data, cu admiratie, \u201edovada capacitatii de a impune o proza cu adevarat oceanica\u201c.
\nSensul cel mai evident al esteticii Generatiei Beat este, desigur, acela de a se opune si de a da o replica modelelor dominante ale vremii, const\u00e2nd \u00een canonizarea universitara \u2013 mai ales prin eforturile Noii Critici \u2013 a operei lui T. S. Eliot sau Ezra Pound. Astfel ca \u201ebeatnicii\u201c vor face tot posibilul pentru a se afirma drept \u201eproiectivi\u201c (dupa cum spun ei \u00eensisi) la nivelul esteticii, si doritori de a configura un nou tip de spatiu al receptarii operei literare, axat pe cititor, un cititor diferit si el, care trebuia mereu provocat sa raspunda, sa relationeze cu textul, iar nu sa astepte vreo \u201eaprobare\u201c din partea autoritatilor critice consacrate. Fara \u00eendoiala, atitudinile reprezentantilor de seama ai Generatiei Beat nu s-au marginit exclusiv la domeniul literaturii, c\u00e2ta vreme acestia \u00eencercau sa ajunga la comuniunea cu divinitatea prin intermediul experientelor vizionare si prin tentativa de a atinge mereu pragul mult clamatei beatitudini, iar nu prin frecventarea vreunei institutii religioase. Astfel ca respingerea vehementa a atitudinilor burgheze si conformiste ce dominau America acelor ani devine cu totul explicabila, tinerii beatnici dorind sa impuna publicului \u2013 nu doar celui cititor \u2013 o alta maniera de raportare la aspectele esentiale ale existentei, dragostea, educatia, sau chiar proprietatea. Desigur, \u00eensa ca, la o lectura atenta chiar si numai a programului lor eclectic si vehement, vom descoperi o filiatie literara si culturala cu radacini profunde tocmai \u00een traditia americana. Astfel, interesul de natura transcendentala al lui Emerson pentru misticismul filosofic oriental, nesupunerea lui Thoreau \u00een fata conventiilor epocii sale, precum si pragmatismul anarhic al acestuia \u00een ceea ce priveste diverse aspecte sociale, dar, \u00een egala masura, celebra dorinta a lui Whitman de a porni mereu la drum, cu convingerea ca orice contact cu pam\u00e2ntul si cu elementele naturii e menit sa aduca esentiala bucurie fiintei umane, toate acestea reprezinta, transformate pentru a corespunde imperativelor secolului XX, tocmai programul si convingerile \u00eentregii Generatii Beat. De aici nu mai era dec\u00e2t un pas p\u00e2na la propunerea descoperirii unor universuri compensatorii prin utilizarea marijuanei sau, alteori, prin \u00eencalcarea tuturor tabuurilor sexuale ori de limbaj sau comportament ale epocii \u2013 pas pe care acestia nu au ezitat sa-l faca.
\nDincolo de toate aceste amanunte, faptul esential ram\u00e2ne ca, pentru marele public, scriitorul reprezentativ prin excelenta pentru impetuoasa \u201eBeat Generation\u201c ram\u00e2ne Jack Kerouac, mai ales prin romanele \u201eOn the Road\u201c (1957) si \u201eThe Dharma Bums\u201c (1958), care au reusit sa surprinda cel mai bine nu doar atmosfera Americii acelor ani, ci si dorinta de eliberare de sub dominatia oricaror constr\u00e2ngeri, fie ele sociale, morale sau estetice. Fara \u00eendoiala, \u00een comparatie cu violentele miscari pentru drepturi civile \u2013 care au marcat aproximativ aceeasi perioada \u00een SUA \u2013 actiunile beatnicilor par ne\u00eensemnate, \u00eensa trebuie sa recunoastem ca, \u00een ceea ce priveste expresia clara a unei opozitii individuale fata de orice norma de comportament social, tinerii reprezentanti ai noii miscari literare au stiut, pe de o parte, cum sa-si asume o vasta si stralucita traditie, dar, pe de alta, sa se si desprinda de ea, raport\u00e2ndu-se uneori la estetica unui Henry Miller, a carui opera, desi interzisa \u00een Statele Unite p\u00e2na \u00een 1961, era cunoscuta, prin intermediul editiilor \u00een franceza, tuturor reprezentantilor de baza ai miscarii, fapt evident, nu o data, \u00een paginile romanului lui Kerouac, \u201ePe drum\u201c.
\nCa punct de plecare \u2013 biografic, ca sa-i zicem asa \u2013 \u201ePe drum\u201c se axeaza pe o serie de calatorii facute de autor \u00eentre 1948 si 1950, de-a lungul si de-a latul Americii. Dar, asa cum se va vedea si \u00een carte, e vorba, mereu, nu at\u00e2t de imaginea de azi a unei calatorii care implica, \u00eentr-un mod mai mult sau mai putin evident, ideea de voiaj (cel mai adesea de placere), ci de veritabile experiente initiatice ce pun \u00een prim plan mai cu seama semnificatia de cautare, caci, desi lucrul acesta pare greu de realizat sau de conceput \u00een secolul vitezei, personajele lui Kerouac se afla, de la \u00eenceput si p\u00e2na la sf\u00e2rsit, \u00eentr-o veritabila \u201equesta\u201c, menita nu at\u00e2t a le arata frumusetile pitoresti ale peisajelor Statelor Unite, ci de a le dezvalui calea spre sine. De aici si implicatiile titlului, ce accentueaza \u00eensasi ideea de deplasare, de calatorie \u201ela drumul mare\u201c, caci, de fiecare data, calatoriile personajelor se fac cu dificultate, uneori pe jos, alteori \u2013 de cele mai multe ori \u2013 cu masina (autostopul e cel mai frecvent!) ori cu autobuzul. Reperele esentiale sunt reprezentate de orasele New York (punctul de plecare), Denver si San Francisco, cu scurte treceri prin New Orleans ori San Joaquin Valley. Totul se petrece repede, caci autorul stie cum sa reveleze\u00a0 viteza drept mediul extatic prin excelenta, un mod de a concentra c\u00e2t mai multe experiente spirituale si estetice, de preferinta \u00een doar c\u00e2teva zile. Esentiala pentru redactarea acestei carti a fost, se stie, influenta pe care a avut-o asupra lui Jack Kerouac Neal Cassady, un veritabil personaj de roman el \u00eensusi, si una dintre figurile sub semnul carora au evoluat si alti reprezentanti ai Generatiei Beat. Adesea, critici literari de cele mai diverse orientari au afirmat ca tocmai \u00eent\u00e2lnirea lui Kerouac cu Cassady, desprins, parca, din filmele western si av\u00e2nd \u201ecapacitatea de a-l \u00eempiedica pe Jack sa se \u00eenece \u00een propriul sau misticism literaturizat\u201c, a fost catalizatorul care l-a determinat pe t\u00e2narul scriitor sa realizeze o replica de secol XX pentru celebrul roman al lui Mark Twain, \u201eHuckleberry Finn\u201c. Dar, pe masura ce protagonistii romanului, Sal Paradise si Dean Moriarty, strabat America de la Est la Vest, devine clar ca prezenta lui Cassady poate fi, citita, ca \u00een filigran, \u00een multe din paginile esentiale ale cartii, el devenind, practic, pentru Kerouac, nu doar noul Huck, ci, deopotriva, un veritabil \u2013 desi, desigur, \u00een cheie Beat \u2013 Virgiliu combinat cu un nou Dr. Johnson. \u00cen felul acesta, \u201ePe drum\u201c devine, dupa cum s-a spus \u00een repetate r\u00e2nduri, marea Biblie a generatiei Beat si, cu siguranta, cartea \u2013 acel tip de carte \u2013 de care tinerii aveau cu adevarat nevoie la sf\u00e2rsitul anilor ’50, \u00een Statele Unite ale Americii si nu numai. Cu toate acestea, oric\u00e2t de paradoxal ar putea sa para, multa vreme, numele lui Jack Kerouac a fost citat extrem de frecvent, fara ca opera sa sa fie cu adevarat cunoscuta (c\u00e2ta vreme a existat, mult timp, o arhiva nepublicata a scrierilor sale, \u00een ciuda respectabilitatii academice \u2013 reflectate \u00een conferinte si volume docte de studii critice care i-au fost dedicate \u00een Statele Unite sau \u00een Europa \u2013 la care scriitorul a ajuns o data cu trecerea anilor) \u2013 fireste, dincolo de c\u00e2teva aspecte consacrate si, oarecum, exterioare. Nu \u00eent\u00e2mplator, \u00eenteleg\u00e2nd de timpuriu acest lucru, William S. Burroughs a afirmat, cu ironie, ca, pentru America secolului XX, Kerouac ram\u00e2ne cunoscut mai cu seama deoarece datorita (numelui) lui s-au v\u00e2ndut cu cel putin un milion de perechi de blugi \u00een plus, iar asistenta prezenta la inaugurarea a numeroase baruri situate \u2013 mai mult sau mai putin \u2013 \u201epe drum\u201c a fost mult mai numeroasa…
\n\u00cenca din primele pagini ale romanului devine clar ca Dean Moriarty este un personaj construit cu o pregnanta si o siguranta neasteptate, daca avem \u00een vedre tipologia protagonistilor, dar care, pe de alta parte, demonstreaza o perfecta raportare la traditia literaturii picaresti (mai ales daca avem \u00een vedere aluziile la copilaria si adolescenta lui Dean, precum si modul cum sunt descrise calatoriile sale), careia Jack Kerouac \u00eei da, astfel, o noua interpretare si, deopotriva, stie cum sa-i demonstreze viabilitatea estetica \u00een plin secol XX, pe continentul nord-american. Caci experientele celor doi prieteni nu se marginesc la aceea a calatoriei pur si simplu, deoarece, strabat\u00e2nd plini de entuziasm America, ei participa la nenumarate petreceri, la concerte de jazz, ca sa nu mai spunem nimic de permanenta dorinta a lui Moriarty de a se casatori, dar parca numai pentru a iesi dintr-un bucluc si a intra \u00een altul. \u00cen fond, nu o data, cei doi par a nu se afla \u00een cautarea unei veritabile stabilitati \u2013 \u00een ciuda declaratiilor lor, ci a unei permanente stari de euforie. Iar alcoolul, fetele frumoase, muzica de jazz si masinile sunt (\u00een aceasta ordine sau \u00een alta, depinz\u00e2nd de… inspiratia momentului), elementele care pot da personajelor senzatia de \u00eemplinire, chiar daca doar temporara. Astfel, cei doi protagonisti ai lui Kerouac par ca seamana, pe alocuri, cu Sundance Kid si Butch Cassidy, cei at\u00e2t de certati cu legea americana la finele secolului al XIX-lea, iar faptul ca \u00een \u201ePe drum\u201c personajele nu se mai\u00a0 deplaseaza calare sau cu diligenta, ci cu masina, este doar un amanunt ce tine de mersul istoriei…
\nMai ales \u00een primii ani dupa aparitia acestei carti, unii critici au sustinut ca, desi extrem de bine scris, \u201ePe drum\u201c reprezinta un exemplu de utilizare \u2013 nu, \u00eensa, \u00eentotdeauna, \u00een cel mai fericit mod \u2013 a tehnicii repetitiei, c\u00e2ta vreme mai toate lucrurile esentiale sunt expuse \u00een prima parte a cartii, cea de-a doua devenind, din acest punct de vedere, oarecum obositoare \u00een anumite secvente. Cu toate acestea, romanul lui Kerouac nu devine o simpla tema cu variatiuni, deoarece subiectul \u00eensusi implica ideea de initiere de-a lungul unei calatorii, plus sublinierea excelenta a incapacitatii nelinistitilor tineri peregrini de a gasi un cu adevarat loc potrivit pentru ei \u2013 sau \u00een care ei sa simta ca se potrivesc p\u00e2na la capat \u2013 \u00een contextul conformistei si anchilozatei societati americane a acelor ani. De aici si fascinanta realizare a cartii la nivel stilistic, autorul stiind cum sa \u00eembine fragmente de o simplitate extrema cu secvente ce descriu peisajul american sau experientele celor doi tineri uz\u00e2nd de o fastuozitate de-a dreptul baroca, ce se poate, \u00eensa, schimba, neasteptat si pe nesimtite, \u00een limbaj colocvial. Kerouac devine, astfel, si din acest punct de vedere, un adevarat creator de literatura si, probabil, printre putinii scriitori americani ai secolului XX care au reusit sa impuna imagini arhetipale, comparabile cu cele prezente \u00een proza unui Melville (nu \u00eent\u00e2mplator Dean Moriarty e un soi de nou capitan Ahab… la volan, \u00eensa!), iar Sal Pradise pare mereu m\u00e2nat de dorinta whitmaniana de a ajunge pe un nou Tar\u00e2m al Fagaduintei. Caci, \u00eentr-o epoca \u00een care literatura americana tindea sa fie dominata de experimentele \u00een cheie sociologica ale lui Norman Mailer, de exemplu, Kerouac manifesta mereu tendinta de a se raporta subtextual la proza anilor ’20 \u2013 ’30 ai secolului trecut, \u00eentreaga sa opera fiind expresia unei alte \u201egeneratii pierdute\u201c, a unei altfel de Jazz Age, mai putin stralucitoare, e drept, dar care face fata cu brio comparatiei cu atmosfera din scrierile lui F. Scott Fitzgerald.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Jack Kerouac, Pe drum, traducere de Cristina Felea, Iasi, Editura Polirom, 2012.   Pentru numerosi cititori (europeni si nu numai), mult discutata \u201eBeat Generation\u201c care a marcat spatiul cultural al Statelor Unite ale Americii mai cu seama \u00een deceniul al saselea al secolului trecut, a reprezentat cea mai stralucita manifestare literara a epocii postbelice. Denumirea,… Cite\u0219te mai mult »Drumurile Generatiei Beat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7962,7963],"class_list":["post-12542","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-jack-kerouac","tag-pe-drum"],"views":2700,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12542","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12542"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12542\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12542"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12542"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12542"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}