{"id":12538,"date":"2012-07-12T11:28:41","date_gmt":"2012-07-12T09:28:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12538"},"modified":"2012-07-12T11:30:03","modified_gmt":"2012-07-12T09:30:03","slug":"o-tinerete-de-artist","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-tinerete-de-artist\/","title":{"rendered":"O tinerete de artist"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>James Joyce,<em> Portret al artistului la tinerete,<\/em> Traducere din engleza si note de Antoaneta Ralian, Prefata de Dana Craciun, Humanitas Fiction, Seria de autor James Joyce, 2012, 288 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Una dintre cele mai importante initiative ale Editurii Humanitas Fiction de la \u00eenceputul anului 2012 o reprezinta inaugurarea seriei de autor James Joyce, prin care li se ofera cititorilor rom\u00e2ni o noua talmacire (si implicit o noua interpretare!) a operei joyciene, numele traducatorilor \u2013 Antoaneta Ralian si Radu Paraschivescu \u2013 reprezent\u00e2nd o garantie \u00een plus a valorii. \u201ePortret al artistului la tinerete\u201c (1916), romanul semi-autobiografic al lui James Joyce (\u00een care autorul experimenteaza tehnici inovative, straduindu-se sa-si gaseasca un stil autentic), a avut de trecut mai multe hopuri p\u00e2na la publicare (i-au trebuit zece ani de prefaceri succesive) dec\u00e2t p\u00e2na la a deveni o capodopera.<br \/>\nCartea constituie un bildungsroman \u00een care Joyce si-a transfigurat artistic cr\u00e2mpeie din propria devenire, avataruri intelectuale, religioase, metafizice, topite pe de o parte \u00eentr-o apriga revolta fata de constr\u00e2ngerile sociale si religios-catolice din Irlanda, iar pe de alta parte \u00een vocatia artistica irepresibila, constientizata si asumata cu orgoliu. Romanul este, de fapt, o rescriere a unui eseu refuzat de editori pentru continutul erotic explicit, transformat apoi \u00een romanul satiric \u201eStephen Hero\u201c, un text stufos, greoi, cu un personaj inconsistent. Ajutat de Ezra Pound si de W. B. Yeats, Joyce va publica actuala varianta rescrisa care, spre deosebire de cele anterioare, renunta la elementele narative si are un plus de independenta fictionala, foarte multe personaje care \u00eentruchipau persoane reale din viata scriitorului fiind eliminate.<br \/>\nNumele eroului devenit celebru a fost pastrat \u2013 Stephen Dedalus \u2013\u00a0 ca si simbolistica sugestiva pentru esenta personajului, asa cum bine explica si Dana Craciun \u00een prefata densa a volumului: \u201eprin Stephen Dedalus (&#8230;) autorul sugereaza din start doua dintre trasaturile esentiale ale protagonistului, si anume dimensiunea sacrificiala si cea creativa. Stephen trimite cu g\u00e2ndul la primul martir crestin, lapidat pentru credinta sa, iar Dedalus, simbol al ingeniozitatii creative, prefigureaza zborul eroului din labirintul conventiilor \u00een care traieste prima parte a vietii. Joyce echilibreaza referintele crestine cu cele pag\u00e2ne, suger\u00e2nd si prin aceasta felul \u00een care Stephen va \u00eencerca sa se situeze dincolo de orice constr\u00e2ngeri culturale\u201c.<br \/>\nScris la persoana a treia, \u00een stil indirect liber, cu dialoguri reduse (intensificate \u00eensa \u00een partea finala), romanul este structurat \u00een cinci parti, corespunzatoare unor etape diferite din evolutia t\u00e2narului. Acestea oglindesc experinte exterioare si interioare, surprinse din copilarie p\u00e2na \u00een momentul parasirii Irlandei, c\u00e2nd t\u00e2narul decide sa se exileze si sa devina scriitor. Fiecare parte are un stil si un ton anume, diferentele rasfr\u00e2ng\u00e2nd felul \u00een care mintea lui Dedalus \u00eei reflecta experientele. Evit\u00e2nd construirea unei povesti clasice, cu \u00eenceput, mijloc si sf\u00e2rsit, Joyce le ofera cititorilor niste instantanee \u00een proza \u00een care sunt surprinse scene relevante din copilaria si adolescenta eroului sau, cu care se identifica. De cele mai multe ori, translatia de la o scena la alta se face fara niciun fel de reper spatial sau temporal, aceeasi schimbare brusca suferind si perspectiva narativa \u00een ultimele pagini, c\u00e2nd, odata cu jurnalul, se trece de la persoana a treia la persoana \u00eent\u00e2i. Evenimentele nu sunt legate prin semnificatii de suprafata, nu sunt \u00eenlantuite cauzal, cititorul fiind obligat se lege singur itele sensurilor. Fragmentarismul este unul semnificativ, \u00een centrul operei afl\u00e2ndu-se experienta psihologica subiectiva a personajului, creionata pe fondul unui Dublin \u00eentunecat al secolului al XIX-lea, din atmosfera si viata caruia Joyce a \u00eencercat toata viata sa pastreze imagini esentiale, \u201eepifanii\u201c.<br \/>\nIncipitul romanului se \u00eenscrie \u00eentr-o nota ludic-ironica, constituind un fragment din povestea spusa de tatal sau: \u201e C\u00e2ndva, pe vremuri \u2013 dar ce mai vremuri erau si acelea \u2013 o vaca mugitoare venea pe drum la vale, si vaca asta mugitoare, care venea pe drum la vale, a iesit \u00een calea unui baietas dragut pe care-l chema micul hapaila&#8230;\u201c. Pe l\u00e2nga povesti, primii ani ai copilariei mai \u00eenseamna c\u00e2ntece fredonate peltic, mirosuri si senzatii tactile, prin care copilul face primii pasi \u00een lumea frumusetii si a sensibilitatii: \u201eC\u00e2nd faci pipi \u00een pat, mai \u00eent\u00e2i e cald si bine, pe urma se face rece. Mama \u00eei pusese o musama. Musamaua avea un miros ciudat. Mama mirosea mai frumos dec\u00e2t tata\u201c. \u00cenca din \u00eenceputul romanului, Dedalus pare prezentat ca un germene al artistului care interpretreaza lumea si care nu-si gaseste locul \u00eentre ceilalti. \u00cen scoala iezuita, unde preotii \u00eei \u00eenspaim\u00e2ntau pe copii cu viziuni apocaliptice, marginalitatea sa devine evidenta, nu se poate amesteca cu \u201emojicii\u201c, nu le poate gusta placerea jocurilor, nu le accepta urletele si se fereste de picioarele lor bolovanoase. Doar caldura din sala de studiu este aducatoare de liniste si placere. Atitudinea agresiva a colegilor fata de el (este bagat cu capul \u00een apa vasului de toaleta si ajunge la infirmierie) \u00eei confirma senzatia ca este un outsider. Notatiile pe care le face pe pagina alba a cartii de geografie sugereaza preocuparile sale \u00eenca neconstientizate pe deplin pentru stabilirea propriului loc \u00een cercurile concentrice ale lumii: \u201eStephen Dedalus\/ Clasa \u00eent\u00e2i\/ Colegiul Clongowes Wood\/ Sallins\/ Comitatul Kildare\/ Irlanda\/ Europa\/ Lumea\/ Univers. (&#8230;) Ce vine dupa Univers? Nimic. Daca o fi exist\u00e2nd ceva la marginea Universului, ceva care sa arate unde sf\u00e2rseste acesta si unde \u00eencepe nimicul? Un zid nu s-ar putea sa existe, dar poate ca o linie subtire care sa \u00eencercuiasa totul\u201c.<br \/>\nNevoia de a patrunde \u00een spatele cuvintelor si de a gasi esente necunoscute ale lumii \u00eel fram\u00e2nta: \u201eCuvintele pe care nu le \u00eentelegea si le repeta \u00eentruna \u00een g\u00e2nd, p\u00e2na c\u00e2nd le \u00eenvata pe de rost: si, prin aceste cuvinte, \u00eentrezarea portiuni din lumea reala care-l \u00eenconjura. Se parea ca ceasul \u00een care avea sa ia si el parte la viata acestei lumi era tot mai aproape si, \u00een taina, \u00eencepuse sa se pregateasca pentru rolul cel mare care, dupa cum simtea el, \u00eel astepta, dar despre a carui natura nu avea dec\u00e2t vagi presimtiri\u201c.<br \/>\n\u00centr-una din scenele cu valoare de prag existential, copilul, dezorientat de lumea din jurul sau, \u00eesi constientizeaza forta, puterea cuv\u00e2ntului, a sinelui. Este pedepsit pe nedrept la scoala, mai exact batut, deoarece nu este crezut ca un alt elev i-a spart ochelarii si de aceea nu-si facuse temele. Trairile sunt descrise magistral de catre Joyce: \u201eStephen si-a retras bratul drept, maltratat si desfigurat, si a \u00eentins palma st\u00e2nga. M\u00e2neca sutanei a f\u00e2s\u00e2it din nou, rigla s-a \u00eenaltat si un p\u00e2r\u00e2it de craca fr\u00e2nta, un sfredel de durere \u00eentepatoare, usturatoare, arzatoare au facut ca m\u00e2na sa i se \u00eenchirceasca, palma si degetele sa se flescaiasca ca un bot livid, ca o piftie tremur\u00e2nda. De asta data, apa care-l oparea i s-a varsat din ochi si, \u00eencins tot de rusine si de sf\u00e2sierea durerii, si-a tras \u00eendar\u00e2t bratul zv\u00e2cnitor si a lasat sa-i scape un sc\u00e2ncet de suferinta. Trupul \u00eei era zg\u00e2lt\u00e2it de spaima, si de rusine, si de furie si \u00eesi simtea strigatul g\u00e2lg\u00e2it rup\u00e2ndu-i-se din g\u00e2tlej si lacrimile care-l frigeau oparindu-i obrajii\u201c. Acest strigat va izbucni, caci copilul gaseste curajul de a raporta nedreptatea care i se facuse si chiar este apreciat pentru gestul sau. \u00cencrezator, de aici \u00eenainte va da drumul si altor revolte si \u00eesi va spune raspicat cuv\u00e2ntul, las\u00e2nd \u00een urma nesiguranta.<br \/>\nScepticismul religios devenit ratiune existentiala, t\u00e2narul va refuza \u00eembratisarea unei cariere \u00een cadrul Bisericii, \u00een schimb preocuparile pentru lectura si scris devin din ce \u00een ce mai clare. Eliberarea de constr\u00e2ngeri si apropierea de \u201einima dezlantuita a vietii\u201c sunt sarbatorite cu mult entuziasm: \u201eSufletul lui se \u00eenaltase din morm\u00e2ntul adolescentei, desir\u00e2nd p\u00e2nzele. Da! Da! Da! O sa creeze falnic, din libertatea si din puterea sufletului sau, asemenea marelui mester al carui nume \u00eel purta, o sa creeze un lucru viu, nou si-av\u00e2ntat si frumos, impalpabil, imperisabil\u201c. Vederea fetei pe plaja este parca acea confirmare a vietii libere si frumoase pe care o alege: \u201eEra singura si nemiscata, privind \u00een largul marii, si c\u00e2nd a simtit prezenta si admiratia din ochii lui, privirile i s-au \u00eentors catre el accept\u00e2ndu-i linistit privirea, fara sfiala si fara at\u00e2tare. I-a rabdat un timp lung, lung, privirea, apoi si-a \u00eentors ochii dinspre el si s-a aplecat spre mare \u00eemprosc\u00e2nd usor apa cu piciorul\u201c. Aviditatea de a simti, de a trai experiente deopotriva apolinice si dionisiace, telurice ori celeste devine o forta de nestap\u00e2nit, echivalenta cu afirmarea difidenta a identitatii creatoare. Nu mai e loc de \u00eenversunare si revolta, ci de experiente care sa se reverse \u00een infinitul launtric. Dedalus \u00eesi ia \u201ezborul\u201c, devine puternic prin asumarea voluptatii de a fi liber si de a scrie. Raspunde menirii de a fi ceea ce este.<br \/>\n\u00cen timp ce primele pagini erau scrise \u00eentr-o maniera naiv-infantila, ultimele pagini ale romanului sunt la fel de complexe si profunde ca si eroul ajuns student. Insesizabil aproape, se trece de la evenimente exterioare la cele interioare, de la naratiune, la reflectii lucide si la vis. Aici e de gasit una dintre cele mai importante realizari ale lui Joyce: creeaza un stil ce se dezvolta odata cu personajul central. Devenirea eroului este si o devenire a stilului. Numeroasele referiri din roman la pasari si la zbor se concretizeaza \u00een desprinderea luciferica a lui Dedalus de tot ce reprezenta \u201epam\u00e2ntescul\u201c.<br \/>\nDaca \u00eenceputul romanului cuprindea o poveste, un c\u00e2ntec si senzualitatea unor atingeri si mirosuri prin care copilul facea intuitiv cunostinta cu lumea, finalul \u00eei lasa eroului drumul liber catre o astfel de re\u00eentoarcere \u2013 lucida \u2013 catre profunzimea estetica a lumii. Desi senzatia unor cititori ar putea fi aceea ca \u00een roman \u201enu se \u00eent\u00e2mpla nimic\u201c, de fapt, \u00een acest puzzle de secvente aparent arbitrare se petrece totul: o crestere si o eliberare prin asumarea unei constiinte profunde a lumii si prin deschiderea totala, plina de speranta, catre creatie: \u201eVreau sa str\u00e2ng la piept frumusetea care \u00eenca nu s-a nascut pe lume\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>James Joyce, Portret al artistului la tinerete, Traducere din engleza si note de Antoaneta Ralian, Prefata de Dana Craciun, Humanitas Fiction, Seria de autor James Joyce, 2012, 288 p. &nbsp; Una dintre cele mai importante initiative ale Editurii Humanitas Fiction de la \u00eenceputul anului 2012 o reprezinta inaugurarea seriei de autor James Joyce, prin care&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-tinerete-de-artist\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">O tinerete de artist<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7616,7748],"class_list":["post-12538","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-james-joyce","tag-portret-al-artistului-la-tinerete"],"views":3096,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12538","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12538"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12538\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12538"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12538"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12538"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}