Personajele, multe dintre ele istorice, despre care scrie Ion Vianu \u00een capitolul \u201ePortrete interioare\u201c din volumul \u201eApropieri\u201c (Editura Polirom, 2011) la care m-am referit si \u00een foiletonul de saptam\u00e2na trecuta, sunt fatalmente, inclusiv din punct de vedere moral, de staturi diferite. Pentru unele, ca Maria Cantacuzino-Enescu, am o admiratie moderata, pentru altele ca, de pilda, Emil Cioran, Grigore Gafencu, Cella Delavrancea sau G.M. Cantacuzino, una cu totul aparte. Schit\u00e2nd profilul lor, relev\u00e2nd o trasatura definitorie a personalitatii fiecaruia \u2013 de obicei plec\u00e2nd de la o scriere a celui evocat sau despre cel evocat, de la un fapt de viata deosebit trait de acesta, de la un jurnal sau o biografie etc. \u2013 Ion Vianu \u00eesi proiecteaza discret, dar nu mai putin expresiv, propriul portret, \u00eenc\u00e2t galeria sa de \u201eportrete interioare\u201c se converteste \u00een cele din urma \u00eentr-un autoportret interior. \u00cen fond, vorbind despre altii, te autodefinesti. Spune-mi ce admiri, ca sa-ti spun cine esti! Un text precum cel despre G.M. Cantacuzino este printre cele mai ilustrative \u00een aceasta privinta. Destinul dramatic al arhitectului capata valoare de simbol. Scolit de la cea mai frageda v\u00e2rsta \u00eentr-o Elvetie austera si monotona (nicaieri ca \u00een tara cantoanelor linistea nu mi s-a parut mai asurzitoare, mai stresanta), el traieste o drama existentiala, una dintre cele mai traumatizante, caci priveste apartenenta si identitatea sa \u2013 \u201enenorocirea de a fi boier, fericirea de a fi rom\u00e2n\u201c. Un rom\u00e2n care, paradoxal, \u00eesi descopera rom\u00e2nitatea profunda, patriotismul, da, patriotismul, datorita unui fapt de viata ce l-ar fi putut determina sa si reprime, chiar sa si le renege. Concret, criza este provocata de un \u00eenvatator, pe nume M\u00e2rza, care este trimis de tatal copilului \u00een Elvetia pentru a-i consolida acestuia educatia. Pedagogul \u00eesi ia misia \u00een serios, \u00eensa \u00eentr-un mod bizar. Ros probabil de resentimente obscure, el procedeaza la un rechizitoriu (cuv\u00e2ntul lui Ion Vianu) privind originea sociala, cum se spunea \u00een regimul comunist, dar si etnica a elevului sau. \u201eVina\u201c acestuia ar fi fost ca provenea dintr-o clasa de asupritori straini, (greci), parveniti, care suge, nu-i asa, s\u00e2ngele poporului si care \u201ea uzurpat cinstea de a se socoti rom\u00e2n\u201c. Un rechizitoriu socant pentru viitorul mare intelectual si artist, care \u00eensa, \u00een cele din urma, nu-l dezarmeaza, nu-i \u00eentuneca imaginea luminoasa a tarii unde s-a nascut, el ram\u00e2n\u00e2nd sufleteste un rom\u00e2n, poate chiar, ar fi zis Calinescu, un rom\u00e2n filorom\u00e2n. Ca ne aflam \u00een fata unui subiect de roman e de domeniul evidentei; un roman, observa Ion Vianu, \u201eal unei formatii, cu multe sertare de psihologie si filosofie a artei\u201c, punctul culminant constituindu-l, \u00eentr-un mod cum nu se poate mai dramatic, momentul c\u00e2nd eroul sau ajunge \u201esa priveasca cerul rom\u00e2nesc printre gratii\u201c. Ion Vianu reproduce o pagina, tulburatoare \u00een litera si spiritul ei, \u00een care fiul de boier \u00eesi motiveaza optiunea de a fi si de a ram\u00e2ne rom\u00e2n. O citez la r\u00e2ndul meu cu emotie, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t G.M. Cantacuzino invoca Moldova si Iasii, orasul unde nu \u00eent\u00e2mplator arhitectul, pictorul, esteticianul, scriitorul (\u201eIzvoade si popasuri\u201c, \u201ePatrar de veghe\u201c) a lasat urme durabile. A ales, asadar, apartenenta la Rom\u00e2nia fiindca \u201enicaieri umbrele copacilor nu erau mai albastre, \u00een lumina de septembrie, dec\u00e2t \u00een Moldova, ca perspectivele zidurilor si turlelor Iasilor corespundeau cu o anumita armonie, pe care n-am gasit-o \u00een alta parte, ca omenia rom\u00e2neasca, c\u00e2nd nu e \u00eentunecata de o falsa educatie, da peisajului rom\u00e2nesc si vietii, pe care o cuprinde, o noblete ne\u00eent\u00e2lnita aiurea; ca limba rom\u00e2neasca e un mod de expresie plin de posibilitati nebanuite, iar inteligenta artistica a rom\u00e2nului, un potential imens de \u00eenfaptuiri \u00een domeniul frumosului; consider\u00e2nd toate acestea, m-am simtit rom\u00e2n. Tara de mare farmec si de putine virtuti, \u00een care se gasesc c\u00e2teodata eroi, dar nu sfinti, nici filosofi, \u00een care lumea moare usor, fara sa stie sa traiasca, g\u00e2ndeste pripit, fiind anarhica pentru tot ceea ce o depaseste si conservatoare pentru tot ce e dominat de ea, terfelindu-si traditiile si ironiz\u00e2ndu-si credinta, exagerata \u00een critici ca si \u00een admiratii, nesigura \u00een mersul ei de ideal si de cugetare: Rom\u00e2nia\u201c.
\nDe la un exilat, asa-zic\u00e2nd, interior, as face trecerea la un altul, mult mai celebru, deopotriva interior si exterior: Soljenit\u00een. Portretul moral pe care i-l schiteaza Ion Vianu, av\u00e2nd la activ el \u00eensusi experienta exilului, considerata de cei ce au studiat fenomenul \u00een toata complexitatea lui un fel de moarte, e cu at\u00e2t mai interesant. Doua sunt textele din \u201eApropieri\u201c referitoare la marele scriitor si disident. Tema primului este \u201edreptul la utopie\u201c, iar a celuilalt \u201ecapcana istoriei\u201c cu care s-a confruntat (\u00een care ar fi cazut?!) Soljenit\u00een. Ion Vianu are \u00een vedere si interviurile realizate de faimosul om de televiziune Bernard Pivot, \u00een 1983 la Vermont, \u00een America, si \u00een 1994, \u00een Rusia. Le-am vazut si le-am si evocat \u00eentr-un interviu pe care i l-am luat celui care, prin emisiunile sale, \u00eendeosebi \u201eApostrophe\u201c, ajunsese sa fie perceput \u00een Franta ca o adevarata institutie. Dar Ion Vianu a citit si monografia \u201eFenomenul Soljenit\u00een\u201c a lui Georges Nivat, aparuta \u00een 2009. \u00cen eseul \u201eSoljenit\u00een, capcana istoriei\u201c autorul face o analiza succinta, dar pertinenta a meandrelor unui destin singular, cel al creatorului unei opere care a zguduit nu doar un imperiu, ci lumea. C\u00e2nd este vorba de Soljenit\u00een ideea nationalismului, a panslavismului, a \u201ereactionarismului\u201c sau este de neevitat. Ion Vianu \u00eel pomeneste \u00een aceasta idee si pe Eminescu. Dezamagit, fundamental inadaptat si inadaptabil la ambianta cosmica si morala (expresia lui Tudor Vianu) americana si, \u00een general, la modul de viata occidental, Soljenit\u00een nu concepe sa nu se \u00eentoarca \u00een Rusia pentru a trai si a muri acolo. Nu e singurul mare rus dominat de acest sentiment irezistibil. Departe de Rusia, Rachmaninov nu mai putea sa compuna muzica. \u00cei lipsea, la propriu si la figurat, aerul tarii sale. Dostoievski \u2013 noteaza \u00een jurnalul sau incomparabila Anna Grigorievna \u2013 aflat \u00eentr-un sejur mai lung \u00eentr-un peisaj paradisiac din Elvetia a trebuit sa si-l \u00eentrerupa si sa plece urgent acasa fiindca nu putea sa scrie. La sosirea pe un aeroport \u00eendepartat, din Orientul rusesc, Soljenit\u00een \u00eengenuncheaza si saruta pios pam\u00e2ntul uriasei sale patrii. Este primit si apoi privit cu rezerve si, daca mi-am dat bine seama, cu ne\u00eentelegere. Ion Vianu are dreptate sa-si explice o asemenea atitudine si prin aceea ca noile generatii din Rusia aveau\/au acum o alta mentalitate, o alta viziune asupra istoriei si, implicit, asupra viitorului si rolului Rusiei. Numai ca si generatia lui Putin, personaj care nu pare sa-i fie prea simpatic lui Ion Vianu, era t\u00e2nara la \u00eentoarcerea sa \u00een raport cu cea a lui Soljenit\u00een. Oricum, criteriul generationist nu e, nici aici, cel mai operabil. Faptul ca nationalistul si fostul ofiter KGB, acum presedinte al Federatiei Ruse, ales democratic, i-a acordat o \u00eenalta distinctie a statului, iar Soljenit\u00een a acceptat-o, mi se pare firesc si chiar benefic. Sa nu uitam ca \u00eenainte de oligarhii regimului Putin, cei care dusesera Rusia pe marginea prapastiei fusesera cei ai lui Elt\u00een, inclusiv cei din familia acestuia. Or, contrar aberatiilor \u201eanalistilor\u201c d\u00e2mboviteni sau de pe alte r\u00e2uri si p\u00e2r\u00e2uri, nu doar europene, care vehiculeaza diverse clisee propagandistice, specul\u00e2nd resentimentele, unele justificate, nu ne putem permite sa ignoram faptul ca atunci c\u00e2nd Rusia risca sa se prabuseasca, cum s-a si vazut dupa destramarea imperiului sovietic, nici Europei si nici\u2026 altor continente nu le este prea bine. Ba, dimpotriva! Eseul lui Ion Vianu, incitant, de altfel ca multe din aceasta carte, invita la dezbatere. Ce ar fi trebuit sa faca Soljenit\u00een? Sa-si continue exilul fortat \u00een America ori \u00eentr-o alta tara occidentala unde, presupune Ion Vianu, ar fi ramas \u201emai mare, mai pur\u201c. Imposibil! Si cred ca nimeni nu s-a asteptat la o astfel de optiune, la o astfel de evadare. Dar ce \u00eenseamna \u201emai mare, mai pur\u201c, \u00een cazul lui Soljenit\u00een, care este un mit? Apoi, \u00eentors \u00een Rusia, ar fi trebuit sa refuze onorurile unei \u201esocietati ferecate \u00een orgoliul national \u00een spatele caruia fermenteaza coruptia\u201c?, cum o califica Ion Vianu vorbind de funie \u00een casa sp\u00e2nzuratului. Ar fi fost posibil, dar ar fi \u00eensemnat o inacceptabila inconsecventa a lui Soljenit\u00een cu sine \u00eensusi. Primind onorurile, Soljenit\u00een care, sa nu uitam, nu a plecat din patria lui, nu s-a exilat nici chiar \u00een timpul regimului totalitar sovietic, ci a fost expulzat, s-a situat deasupra vremelniciei unui regim politic, oricare ar fi el, si a unei societati mai mult sau mai putin corupte. Perspectiva lui a fost \u00eentotdeauna Rusia eterna. Tocmai \u00een asta consista maretia unui destin unic pe care numai tara lui Dostoievski putea sa-l iveasca \u00een plin secol XX, poate cel mai nebun dintre toate c\u00e2te s-au scurs p\u00e2na acum.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Personajele, multe dintre ele istorice, despre care scrie Ion Vianu \u00een capitolul \u201ePortrete interioare\u201c din volumul \u201eApropieri\u201c (Editura Polirom, 2011) la care m-am referit si \u00een foiletonul de saptam\u00e2na trecuta, sunt fatalmente, inclusiv din punct de vedere moral, de staturi diferite. Pentru unele, ca Maria Cantacuzino-Enescu, am o admiratie moderata, pentru altele ca, de pilda,… Cite\u0219te mai mult »Linii la un \u201eportret interior\u201c: Ion Vianu (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5131],"class_list":["post-12535","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ion-vianu"],"views":1667,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12535","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12535"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12535\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12535"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12535"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12535"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}