Prezentata si sustinuta ca teza de doctorat, la Facultatea de litere a Universitatii Bucuresti, cartea de debut a Carminei Mimi Cojocaru, cercetatoare la Institutul G. Calinescu al Academiei, face figura aparte \u00eentre lucrarile de acest gen. Departe de a fi o lucrare de caracter afisat \u201eacademic\u201c, de aspect ostentativ scientizant, cu c\u00e2t mai imprevizibile trimiteri bibliografice, cu c\u00e2t mai descurajante citate \u00een limbi straine, \u201eAntropogonia eminesciana\u201c (Editura Junimea, Iasi, 2012) se \u00eenfatiseaza \u00eentr-o mult detestata de catre o seama de universitari infatuati tinuta eseistica. Realizata \u00een temeiul studierii aprofundate a operei lui Eminescu, scrierea comunica rezultatele cercetarii, concluziile demersurilor analitice si interpretative printr-o expunere libera, cu insertii de cozerie, neconditionata de vreo paradigma compozitionala, structurata doar de vectorii propriului flux ideatic interior.
\nAbord\u00e2nd tema esentiala si integrativa a \u00eentregii creatii eminesciene, geneza si disparitia universului, discursul exegetic nu urmeaza un plan riguros, condus de principiul sistematizarii didactice, nu \u00eenvedereaza preocuparea de ordonare a ideilor c\u00e2t mai adecvata canoanelor de compozitie si stil ale unui tratat. Discursul exegetic e, \u00een substanta lui intima, o confesie intelectuala, un memorial de lectura. Autoarea emite, \u00een valuri, observatii suscitate de vizionarismul eminescian centrant, exemplificate luxuriant cu texte culese de pe tot cuprinsul unei productii scriptice colosale: din poezii antume si postume, din proza de imaginatie si din publicistica, din corespondenta, din ciorne de opere literare nefinalizate, din notatii nedestinate tiparului si ramase \u00een manuscris p\u00e2na la includerea lor \u00een monumentala editie Perpessicius. Sunt mentionate si situatii biografice, \u00een speta momente din copilarie, evocate de Eminescu \u00een versuri. Unele dintre formularile lirice eminesciene, considerate deosebit de edificatoare pentru ceea ce exegeta \u00eesi propune sa demonstreze, si ca atare put\u00e2nd fi propuse ca enunturi rezumative, ca inscriptii emblematice, capata functii de motouri ale unor capitole si subcapitole. Caracterul eminamente eseistic e \u00eenvederat si de titlurile metaforizante ale unora dintre partile constitutive ale cartii: \u201eOmul, marginire \u00een nemarginire\u201c, \u201eUmbre spre vai de haos\u201c, \u201eNatura este Archaeus\u201c.
\nSubstituind asadar normelor tipologice de faurire a studiilor de tip academic libertatea unui intelect vivace, expansiv, anexionist, exegeza nu exceleaza printr-o unitate monolitica, prin continuitatea indiscutabila a desfasurarii demonstratiei, nu se mentine rigid pe traseul deschis de tema enuntata \u00een titlu; \u00eesi permite deviatii, ocoluri, incursiuni \u00een alte sfere problematice, \u00eesi acorda popasuri confesive. Consecutiv, liniile de forta ale constructiei ideatice sunt, pe alocuri, rupte sau estompate. Discursul este, \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri, fracturat prin digresii. Nu \u00een ad\u00e2ncime \u00eensa. Digresiile nu afecteaza substanta expunerii. Laitmotivul \u00eentregului studiu fiind \u201epoezia nasterii si a stingerii\u201c, e normal ca observatii lansate la \u00eenceput sa fie reluate, si nu o singura data, cu nuantari; altfel n-ar avea cum sa se realizeze aderenta la ele a observatiilor noi, subsidiare. Expunerea suscita interes \u00een primul r\u00e2nd, prin vastul colaj de citate, colaj ce \u00eenvedereaza unitatea vizionarismului eminescian \u00een diversitatea expresiilor sale. Relevarea acestui fapt pe cale analitica constituie meritul principal necontestabil al cartii. Exegeza face sensibila performanta geniului eminescian prin punerea \u00een relatie a sute de propozitii convergente dispersate pe mii de pagini, si sensurile formulate sau \u00eencifrate \u00een acestea sunt explicitate prin comentarii ce motiveaza plasarea citatelor \u00eentr-un loc sau altul. Multe dintre explicitari se sprijina, fireste, pe judecati ale unor exegeti de mare prestigiu, precum Calinescu si Vianu, dar \u00een si mai mare masura pe studiile unor eminescologi pe care Carmina Cojocaru i-a avut profesori, George Munteanu si George Gana. Alaturi de acestia sunt utilizati si alti comentatori literari, ca Svetlana Paleologu-Matta. \u00cen punctarile teoretice de mai larga rezonanta sunt citati scriitori, g\u00e2nditori, eseisti, psihologi, fizicieni straini din diferite timpuri, de la Aristotel la Pico della Mirandola, de la Goethe la Mayer si Clausius, de la Novalis la Piaget. Se fac referiri la Upanisade, la Biblie, la parintii bisericii.
\nSpecific\u00e2nd, de la \u00eenceput, ca \u00eentreaga opera a lui Eminescu e zidita pe un \u201efundament antropogonic\u201c, exegeta nu purcede la studierea acestuia fara a-l pune \u00een relatie cu viziunea sociogonica si cea cosmogonica a poetului, pe care le sustine. Ea \u00eesi reprezinta creatia eminesciana ca \u201eo axa, la mijlocul careia se afla omul \u00een raport cu timpul\u201c. La dreapta omului se gaseste \u201euniversul, reprezentat artistic de cosmogonie\u201c, la st\u00e2nga timpul, cu toate implicatele lui sociogonice: \u201eviata-moarte, adevar-minciuna, fericire-nefericire, marire-decadere\u201c si altele. Nazuind sa revele \u201emisterul din fibra interioara a cuv\u00e2ntului eminescian\u201c, sa identifice asa numitul de Calinescu \u201eizvor tainic al efluviilor eminesciene (\u2026), ascuns undeva departe, \u00een padurea subconstientii lui\u201c, cercetatoarea observa ca omul eminescian nu este doar \u201eo forma prin care pulberea trece\u201c, ci e totodata \u201eparte\u201c din \u201e\u00eentregul divin\u201c si \u00eesi orienteaza demonstratia \u00een sensul acesta. Strict vorbind, titlul volumului, \u201eAntropogonia eminesciana\u201c, nu-i acopera \u00eentregul continut, chiar daca sfera termenului antropogonie este considerabil largita. Exegeza nu scormoneste doar operele av\u00e2nd ca tema nasterea umanitatii, ci \u00eentregul scris eminescian iesit din meditatia asupra naturii si conditiei omului, pe pam\u00e2nt si \u00een cosmos. Antropogonia, considera exegeta, nu poate fi disociata de sociogonie si cosmogonie, caci, \u201enascut dintr-o necesitate divina imanenta, universul transfera asupra omului propria-i tensiune\u201c. Obiectul exegezei va fi, \u00een consecinta, reprezentarea \u00een constiinta eminesciana exprimata literar a tot ceea ce devin omul si universul pe \u201etraseul dintre nastere si moarte\u201c. Debitoare, prin natura lor, bibliografiei critice preexistente, orice noi demersuri interpretative vrednice de interes sporesc, la r\u00e2ndul lor, cunoasterea obiectului de studiu. Consolid\u00e2nd, augment\u00e2nd, relativiz\u00e2nd, amend\u00e2nd puncte de vedere ale altora (inclusiv ale unor savanti de cel mai \u00eenalt prestigiu), noua eminescoloaga emite si observatii perfect inedite sau cu nota personala accentuata. Coment\u00e2nd afirmatia lui Calinescu potrivit careia Eminescu a creat un \u201eunivers poetic \u00een semicerc, cu orizonturile limitate de nasterea si moartea lumii\u201c, ea o considera ne\u00eentemeiata, \u00eentruc\u00e2t \u00eentr-un manuscris eminescian apare sintagma \u201ecurba \u00een infinit a universului\u201c. Sintagma aceasta \u00een concordanta cu viitoarea teorie einsteiniana a relativitatii numeste \u00eensa probabila structura a universului obiectiv, nu a celui creat de poet. Inteligenta speculativa, eseista opereaza, mai ales \u00een paragrafele analitice, disocieri subtile, unele exagerate, discutabile, dar interesante, atribuind, bunaoara, sensuri mult diferite diatezelor activa si reflexiva a verbului \u201ea fi\u201c (\u201esimt\u201c si \u201ema simt\u201c), \u00een ultima strofa a \u201eLuceafarului\u201c, sau notiunilor de \u201etraire\u201c si \u201efiintare\u201c, a doua incluz\u00e2nd ideea de \u201edainuire\u201c, deosebind (\u00een opera lui Eminescu) pl\u00e2nsul \u201epruncului care da piept cu lumea\u201c de \u201evaierul fiintei prinse la rasp\u00e2ntia dintre doua lumi\u201c : cea \u201ea neantului, a pacii universale\u201c, \u00eenchipuita ca o \u201epadure de argint\u201c, si cea obiectiva, dominata de principiului Raului. Primei lumi \u00eei apartin foarte putinii insi cu \u201eatribute hyperionice\u201c, celei de a doua: muritorii fara probleme. Ireductibilitatea acestor doua categorii umane, specifica exegeta, e tema \u201eLuceafarului\u201c. Catalina personifica nu feminitatea inferioara, ci omul de totdeauna care, desi ar dori-o, nu e \u00een stare sa-si asume \u201eefortul de a patrunde \u00een sfera celei mai \u00eenalte filosofii (\u2026), aleg\u00e2nd sa ram\u00e2na \u00een zona exclusiv sensitiva\u201c. La extrema opusa, existenta hyperionica e incompatibila cu vietuirea \u00een \u201ecercul str\u00e2mt\u201c al lumii trecatoare. Nostalgia, \u00een lirica eminesciana, a copilariei si, \u00een acelasi timp, oroarea de scoala are, \u00een interpretarea Carminei Cojocaru, sensul dezolarii de a fi depasit v\u00e2rsta asemanatoare existentei prenatale, de a fi parasit \u201etara fara nume\u201c, regretata, mai t\u00e2rziu, si de Blaga, care \u00eesi culpabilizeaza mama pentru faptul de a-l fi \u201etrimis \u00een lumina\u201c. Fuga de la scoala exprima nu \u201eo aversiune fata de studiu, ci (\u2026) intuitia ca scoala \u00eel zmulge din spatiul sau launtric (\u2026), unde timpul nu are nici o putere\u201c, spre a-l azv\u00e2rli \u00een timp, \u00een \u201emarea trecere\u201c.
\nAlternativa neajunsului \u201enasterii \u00een pacat\u201c este, \u00een g\u00e2ndirea lirica eminesciana, \u201edorul de moarte\u201c. \u201eMai departe, mai departe, \/ mai \u00eencet, tot mai \u00eencet, \/ Sufletu-mi nem\u00e2ng\u00e2iet \/ \u00cendulcind cu dor de moarte\u201c. Din simtam\u00e2nt, acest dor devine filosofie. Filosofia \u00eencifrata \u00een \u00eentreaga creatie a poetului. Ba chiar filosofia \u00een totalitate. Adevarata filozofie, zice Sf. Vasile cel Mare, citat de Carmina Cojocaru, este \u201eg\u00e2ndirea la moarte\u201c. Eminescu \u201eg\u00e2ndeste la moarte\u201c \u00een \u00eentreaga lui creatie artistica. Titlul uneia dintre componentele majore ale ei \u00eei rezuma lapidar sensul: \u201eMemento mori\u201c! \u00cen una din primele sale poezii, Eminescu se \u00eentreaba: \u201eCe este omul? Ce-i adevarul? Dumnezeirea\u201c. Analiz\u00e2nd-o, exegeta stabileste ca, din frageda tinerete, preocuparea care se va dovedi esentiala a poetului este \u201edefinirea omului si a menirii sale pe pam\u00e2nt\u201c, definire al carei implicat definitoriu este acela de \u201ea \u00eenvata a muri\u201c. Caci, \u00een \u00eentelegerea eminesciana, viata si moartea nu se exclud reciproc, ci se completeaza. \u201eViata-i cuibul mortii, moartea e sam\u00e2nta vietii noua\u201c, \u00eesi rezuma poetul filosofia, \u00eentr-o nota de manuscris. \u00cen alte \u00eensemnari, el afirma, la fel de sententios, ca \u201eantitezele sunt viata\u201c si ca \u201emoartea-i laboratorul unei vieti eterne\u201c. Trag\u00e2nd concluzia logica a unor asemenea asertiuni, si coment\u00e2nd \u201eOda \u00een metru antic\u201c, exegeta omologheaza principiul \u201ea \u00eenvata sa mori\u201c cu cel doar \u00een aparenta opus, \u201ea \u00eenvata sa traiesti\u201c. De vreme ce \u201evis al mortii eterne e viata lumii-ntregi\u201c, fiecare din aceste doua principii \u00eel include pe celalalt.
\nFruct al unor \u00eendelungate, repetate si mereu aprofundate lecturi, al unui studiu \u00eenversunat, prima carte a Carminei Mimi Cojocaru revela o vocatie exegetica si teoretizanta vrednica de un critic si istoric literar cu \u00eenvederate posibilitati.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Prezentata si sustinuta ca teza de doctorat, la Facultatea de litere a Universitatii Bucuresti, cartea de debut a Carminei Mimi Cojocaru, cercetatoare la Institutul G. Calinescu al Academiei, face figura aparte \u00eentre lucrarile de acest gen. Departe de a fi o lucrare de caracter afisat \u201eacademic\u201c, de aspect ostentativ scientizant, cu c\u00e2t mai imprevizibile trimiteri… Cite\u0219te mai mult »Vizionarismul eminescian \u00eentr-o noua exegeza<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[7961],"class_list":["post-12531","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-carmina-mimi-cojocaru"],"views":4213,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12531","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12531"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12531\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12531"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12531"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12531"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}