{"id":1253,"date":"2010-01-27T23:10:37","date_gmt":"2010-01-27T21:10:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1253"},"modified":"2010-01-27T12:12:44","modified_gmt":"2010-01-27T10:12:44","slug":"iubirea-o-nenorocire","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/iubirea-o-nenorocire\/","title":{"rendered":"Iubirea, o nenorocire"},"content":{"rendered":"

Atasamentul nu-i un sentiment care sa puna pe g\u00e2nduri pe nimeni. Nu-i periculos, mai ales c\u00e2nd se exprima pe marginea unei logici usor de priceput pentru oricine. Atasamentul vine, de regula, in urma obisnuintei, cam asta-i dogma sociala. Daca se produce altfel, societatea devine circumspecta. Atasamentul brusc fata de ceva, fara ratiuni din cele mai general acceptate, da de banuit si naste suspiciuni. Un om care devine atasat fata de ceva, din considerente de neinteles pentru ceilalti, este izolat imediat si pus sub o supraveghere atenta. <\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Procesul de monitorizare este neintrerupt si foarte strict. Societatea priveste cu un ochi vigilent si actioneaza rapid. Cazul fericit este acela in care, la capatul p\u00e2ndei, se constata ca atasamentul este conditionat de o valoare economica. Se poate rasufla cu usurare, a avut loc inca o dare in vileag, inexplicabilul nu exista. Fiecare sentiment, fiecare emotie durabila, trebuie sa aiba in substanta lor o acoperire economica. Gratuitatea nu-i permisa, nici macar la teatru sau la film. Tot ce poate fi evaluat in bani este normal. Tot ceea ce nu poate fi identificat pe harta trairilor contabile este anormal, deci periculos. Daca la baza unui sentiment nu sta un profit usor de recunoscut, masinaria sociala se dezlantuie si aplica sanctiuni. Pentru ca in acest caz atasamentul se constituie intr-un preludiu a ceva de neinteles, inspaim\u00e2ntator si imposibil de prins in notiune: iubirea.
\nDe c\u00e2tva timp, in Braila s-a pornit o intreaga dezbatere privind c\u00e2inii abandonati. Presa locala deruleaza articole de prima pagina. Societatea braileana este sf\u00e2siata in trei: unii doresc omor\u00e2rea c\u00e2inilor vagabonzi; altii doresc sterilizarea lor si eliberarea pe strazi; o alta categorie nu vede alta solutie dec\u00e2t capturarea si izolarea la capatul orasului in spatii special amenajate. P\u00e2na la aceasta etapa a ostilitatilor, totul a mers… cum se spune pe rom\u00e2neste?… OK. Fiecare a venit cu ce stia el mai bine: unul cu legea, altul cu etica, unii cu morala crestina, altii cu eficienta luciditatii, unii cu pricipiile igienii, altii cu sufletul curat etc. La capatul fiecarui articol pe aceasta tema se insirau nestavilite comentarii peste comentarii. Fiecare comentariu aducea argumente peste argumente. M-am oprit asupra comentariilor pentru ca acestea nu erau semnate cu numele reale, mai bine spus nu erau semnate deloc. Deasupra fiecarui text argumentativ trona o semnatura bizara, de genul \u201epandora 72\u201c, \u201erosu vertical\u201c, \u201ebraileanul\u201c, \u201evasea\u201c, \u201ejiji\u201c, \u201egladiatorul\u201c, \u201elegionarul\u201c, \u201euimita\u201c etc. In fine, poporul dixit pe sleau, dar nu fata in fata. Propuneri, solutii, tabere incropite ad-hoc… Se admitea totul cu o anumita indulgenta, si \u201ecetatenii\u201c muscati, si \u201epensionarii\u201c latrati, si primaria cu problemele ei, si asociatiile de protectie a animalelor… P\u00e2na la un moment dat, c\u00e2nd \u2013 nu stiu cum s-a int\u00e2mplat \u2013 a aparut urmatoarea formulare: \u201enoi, iubitorii de animale\u201c. De aici, a inceput macelul. Aceasta nenorocita \u201eiubire\u201c de animale a isterizat intreaga asistenta online, a detonat orice cumpatare, a aruncat in aer orice efort de buna comunicare si a declansat o explozie de ura necontrolata care a inrosit cu totul forumul. C\u00e2inii, ilegalitatile primariei, contractele dubioase, etica, argumentul, toate au fost date uitarii intr-o clipita si urgia a prins a curge pe acesti \u201eiubitori\u201c de animale. Cum adica \u201eiubesc\u201c animalele? Ce atitudine este aceasta in care cineva intelege sa se pozitioneze ca \u201eiubitor\u201c? \u201eIubirea\u201c asta a smintit tot braileanul, l-a facut sa-si iasa din el si sa ceara s\u00e2nge. \u201eIubirea\u201c e impotriva ratiunii, iar cetateanul, adica acel ceva mai mult dec\u00e2t omul, nu poate trai in deplina demnitate dec\u00e2t in acord deplin cu ratiunea.
\nSa punem putin lucrurile la punct… Trebuie sa admitem ca nu stim ce este \u201eiubirea\u201c. De-a lungul timpului, oamenii i-au dat mai multe definitii, dar tot oamenii intuiesc ca apropierea de aceasta \u201enenorocire\u201c duce la manifestari diferite, de multe ori contrare, continutului definitiilor. Vedem insa ca in expresia ei \u201eiubirea\u201c este inexplicabila si gratuita, deci inspaim\u00e2ntatoare si incontrolabila. Accentul este pus pe pozitivitate absoluta, caci iubirea actioneaza la fel si asupra contrariilor ei. C\u00e2nd auzim ca intreaga teologie si adevarul, in plinatatea lui ontologica, stau in \u201eDumnezeu este iubire\u201c, intepenim de spaima si ne dam seama ca n-avem nici o sansa.
\nUn paznic mi-a marturisit ca este ingrijorat, foarte ingrijorat. Fiica lui urmeaza sa se casatoreasca. Totul a mers bine p\u00e2na la un punct. Baiatul era bun, de treaba, bine crescut, muncitor. Si, deodata, fara sa inteleaga ce i-o fi venit, fiica lui r\u00e2z\u00e2nd ca una care si-a pierdut mintile a marturisit ca-l iubeste pe Nicu. Gata, mi-a spus paznicul, de aici s-a terminat, praful se alege. C\u00e2nd intervine treaba asta cu \u201eiubirea\u201c, nenorocirea-i pe foc si rapid da in clocot.
\nDoua clase de elevi de liceu, dupa lecturarea poeziei \u201eDar despre iubire, Stap\u00e2ne?\u201c a lui Kahlil Gibran, au spus ca nu-i nimic de inteles. De ce? Simplu: pentru ca in poem nu exista oameni. Cum nu exista oameni?, am replicat eu. Iubirea este pentru oameni. Iar ei mi-au spus: pai daca oamenii \u201es-ar topi de iubire in tot\u201c, daca \u201ear cunoaste adesea durerea prea marii duiosii\u201c, daca \u201ear fi raniti si imbatati de intelegerea iubirii\u201c, daca \u201ear s\u00e2ngera de bunavoie si bucur\u00e2ndu-se\u201c etc, atunci lumea ar fi un balamuc, un ospiciu de zile mari.
\nUna peste alta, \u201eiubirea\u201c nu numai ca nu da randament, dar stopeaza si, adesea, anuleaza fara posibilitatea unei interventii reparatorii insusi felul omului de a fi. Nu poti face bani \u201eiubind\u201c, dupa cum nu poti \u201eiubi\u201c fac\u00e2ndu-te \u201eiubit\u201c de toata lumea. In aceasta cheie, sensul de a fi om este dat peste cap. Nu poti \u201eiubi\u201c dec\u00e2t neom fiind. De aceea, fara a se preciza raspicat, impotriva \u201eiubirii\u201c s-au construit tunuri zdravene: psihologia, sociologia, economia politica, statistica etc si etc. De la un om care \u201eiubeste\u201c te poti astepta la orice: sa inceapa sa leviteze, sa vorbeasca-n dodii sau sa se lase omor\u00e2t pur si simplu, doar ca l-a rugat cineva. Dar sub imperiul legilor, regulilor si mentalitatilor, omul care \u201eiubeste\u201c devine neomul care nu intra la socoteala. Cine nu intra la socoteala, nu este.
\nUn batr\u00e2n paracliser de la \u201eSf\u00e2ntul Nicolae\u201c mi-a spus ca \u201eiubirea\u201c nu-i pentru vii, ci pentru morti. Cum asa?, am intrebat. Pai aia-i, mi-a raspuns, ca nici io nu stiu cum vine, dar nu-i de gluma.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Atasamentul nu-i un sentiment care sa puna pe g\u00e2nduri pe nimeni. Nu-i periculos, mai ales c\u00e2nd se exprima pe marginea unei logici usor de priceput pentru oricine. Atasamentul vine, de regula, in urma obisnuintei, cam asta-i dogma sociala. Daca se produce altfel, societatea devine circumspecta. Atasamentul brusc fata de ceva, fara ratiuni din cele mai… Cite\u0219te mai mult »Iubirea, o nenorocire<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[846,845,847,848,278],"class_list":["post-1253","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica","tag-atasament","tag-iubire","tag-obisnuinta","tag-sentiment","tag-societate"],"views":2773,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1253","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1253"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1253\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1253"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1253"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1253"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}