{"id":12525,"date":"2012-07-12T11:20:37","date_gmt":"2012-07-12T09:20:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12525"},"modified":"2012-07-12T11:20:57","modified_gmt":"2012-07-12T09:20:57","slug":"graul-si-porumbul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/graul-si-porumbul\/","title":{"rendered":"Graul si porumbul"},"content":{"rendered":"

Liviu Antonesei, Victimele inocente si colaterale ale unui s\u00e2ngeros razboi cu Rusia: unsprezece povestir<\/em>i, Iasi, Editura Polirom, 2012, 224 p.<\/strong>
\nO multime de stiluri se \u00eencruciseaza \u00een aceasta culegere. Constanta ram\u00e2ne maiestria asezarii \u00een pagina. Citesti si te minunezi. Un principiu de compozitie, o referinta, un pasaj care necesita dezambiguizari, o parabola, un maruntis filologic sau o tehnica de seducere sare imediat \u00een ochi. Totul redactat cu dexteritate. Totul pus \u00een slujba sensurilor. Totul aerisit, asa \u00eenc\u00e2t oricine sa discearna ce \u00eei convine. O carte care alege cititori diversi e una valoroasa. Functioneaza aproape \u00een toate matricile. Inclusiv \u00een cea subversiva. Pregatiti-va sa recuperati sau sa achizitionati satisfactia lecturii printre r\u00e2nduri! Va fi un deliciu, mai ales pentru practicienii de p\u00e2na \u00een 1989. Ghici, ghicitoarea mea pe cine vizeaza?! Pacat ca proza \u00een cauza, \u201eUn presedinte oarecare\u201c, nu va rezista mai mult de doi ani. \u00cen primul r\u00e2nd, am intrat \u00een a doua jumatate a anului \u00een curs. Profetiile… \u00cen al doilea r\u00e2nd, sper ca \u00een cur\u00e2nd referentul sa se schimbe.
\nAnticlimax<\/strong>
\nChiar daca mica naratiune va disparea din ratiuni politice, asemenea membrilor de partid din epigrama lui Pastorel Teodoreanu, vor ram\u00e2ne zece. Vorba c\u00e2ntecului: \u201eTrece, trece\/ Regimentul 10\u201c. Fiindca lupta se duce pe o gramada de fronturi si impune stratificarea observatiilor. Iar \u201eVictimele inocente si colatatare ale unui s\u00e2ngeros razboi cu Rusia\u201c, \u00een afara de cea mentionata, lipsesc. Titlul reprezinta primul truc de selectare a curiosilor: \u00eenfatisarea unei stari de urgenta ori de asediu. Ridic\u00e2nd tensiunea si miz\u00e2nd pe repulsia rom\u00e2neasca aproape generalizata fata de tara fosta prietena si vecina, Liviu Antonesei si-a atras deja o categorie de simpatizanti. Numai ca, spre stupoarea cumparatorilor cu antipatii istorice, situatia se contrabalanseaza \u00een favoarea publicului cu orientare livresca. Titlul este o mistificare. Preia doua treimi din denumirea uneia dintre cele mai simpatice si tragice, aparent simple, dar extrem de atent elaborate relatari despre comunism: \u201eVictimele inocente si colaterale ale unui s\u00e2ngeros razboi cu Rusia care p\u00e2na la urma nu a mai avut loc\u201c.
\nOr, strategia iese imediat la suprafata dupa confruntarea ambelor variante. Liviu Antonesei recurge la anticlimax. \u00censceneaza lucruri grave. Le dospeste cu surplus de drojdie. Le \u00eentinde. Le supraliciteaza. Le \u00eembarca pe ruta parabolico-ontologica. La urma, atrage atentia ca mecanismele fictionale nu trebuie luate \u00een serios. Refuza totusi sa apeleze la comentarii auctoriale stridente. Trimite la reciclare si ingineria textuala ostentativa. Colectia se revendica de la suprematia epicului. \u00cencheierile nu coincid neaparat cu deznodamintele. Mai degraba contrazic derularea \u00eent\u00e2mplarilor sau prejudecatile strecurate \u00een titlu. \u00cen ultima instanta, tot despre antifraza putem discuta. Difera numai aplicarea. De pilda, o trunchiere de titlu \u00eent\u00e2lnim \u00een prima povestire, \u201e\u00centr-un sat din secuime, icoana Maicii Domnului a \u00eenceput deodata sa vorbeasca…\u201c. Punctele de suspensie implica o continuare, care se potriveste cadrului ales. Exista o preferinta pentru zonele de interferenta etnica si culturala, din tara si din strainatate. Astfel, minunea se petrece \u00eentr-o localitate din Mures, cu populatie majoritar secuiasca, imediat dupa incidentele \u00eentre rom\u00e2nii si maghiarii din resedinta de judet (19-20 martie 1990). Miracolul poate fi interpretat si ca atentionare, si ca pocoste, si ca \u00eencercare a diavolului si ca mesaj ecumenic, deoarece: \u201eIcoana Maicii Domnului vorbea. Vorbea rom\u00e2neste. O fi la noi gradina Maicii Domnului, dupa cum spusese Papa Ioan Paul al II-lea c\u00e2nd ne-a vizitat, dar nici chiar asa\u201c (p. 11). Motivat de at\u00e2tia factori, r\u00e2sul zdravan mascheaza un anacronism. Semnificatiile soteriologico-bascalioase apar retrospectiv, deoarece vizita pontifului a avut loc abia \u00een 1999. Dar asa e literatura lui Liviu Antonesei de aici. Testeaza vigilenta.
\nManuscrisele gasite<\/strong>
\nUmorul servit se digera lesne. Surprinde nuante contradictorii. Hazul de necaz pare trasatura cea mai extinsa. Privirea aruncata asupra trecutului se caracterizeaza prin duiosie. Rudele primesc portrete generoase. Disparitia lor, dincolo de tristetea si de regretele iminente, ofera fragmente care \u00eenclesteaza maxilarele din cauza hohotelor nestavilite. Bucuros ca un medic din Iasi l-a asigurat ca mai are mult malai de m\u00e2ncat pe lume, bunicul patern merge sa se cinsteasca alaturi de fiu, se urca voios \u00een caruta, m\u00e2na ca un sofer nesabuit si nimereste \u00eentr-un sant. \u00cen c\u00e2teva zile \u00eesi da duhul. Episodul, prezentat cu amintirea mirosului de groapa \u00een nari, se \u00eencheie cu urmatoarea constatare: \u201ea murit sanatos tun!\u201c (\u201eZiua \u00een care a \u00eenceput sa moara tata\u201c, p. 71). Ironia potoleste gravitatea si spaima. La fel stau lucrurile si cu portretul tatalui din proza citata anterior. Barbatul se \u00eentrezareste cu figura ursuza, sever \u00een momente esentiale, tolerant, posesor al unui tact pedagogic desav\u00e2rsit. Libertatea acordata copilului si adolescentului Liviu nu se confunda cu lasarea de izbeliste. Supravegherea nu \u00eenseamna autoritarism. Generozitatea devine protectie. Gesturile necumpatate, care pericliteaza sanatatea, sunt sanctionate cu recompense. Rasplata confirma afectivitatea si grija: \u201eOdata, c\u00e2nd \u00eenca eram la liceu, merg\u00e2nd dimineata spre scoala, am bagat m\u00e2na \u00een buzunarul hainei dupa pachetul mic, cu douasprezece tigari, de Diplomat si nu l-am gasit. Am gasit \u00een schimb o moneda de trei lei, c\u00e2t costa acesta\u201c (p. 84). Pilda pare extrasa dintr-o carte de \u00eentelepciune. Modelul parental este demn de stima si de recunostinta. Mai ales ca, la fel ca \u00een cazurile lui Marin Preda (\u201eViata ca o prada\u201c) si Mircea Nedelciu (\u201eO cautare \u00een zapada\u201c din volumul \u201eSi ieri va fi o zi\u201c), personalitatea masculina adulta certifica alegerea profesiei de scriitor. \u00cenchei digresiunea prin raportare si la autoreferentialitate ca resursa a r\u00e2sului. \u00censusirea iese la suprafata \u00een \u201eNefericita aventura a prietenului meu Adam Leon, profesor, literat, fotograf, martir\u201c. Personajul principal de acolo sustine ca s-a deplasat din obligatie la Bookfest, \u00eentruc\u00e2t \u00eei displac lansarile de carte (p. 184). Paradoxul este deconspirat imediat. Culegerea lui Liviu Antonesei s-a bucurat de un eveniment de acelasi tip, la editia din acest an a t\u00e2rgului. \u00cen registrul mentionat intra si trimiterea la activitatea internauta a prozatorului. Femeia pe seama careia sunt puse confesiunile nu vrea sa se limiteze la ascunderea \u00eensemnarilor \u00eentr-un caiet. Cauta sa-si faca reclama, post\u00e2ndu-le \u00een mediul virtual: \u201ePlanurile acestea suprapuse mi-ar putea iesi daca as scrie pe un site, pe un blog, cum se cheama chestiile astea \u00een care toti varsa tot ce le trece prin minte\u201c (\u201eA doua marturie a Mariei, cealalta Marie\u201c, p. 40).
\nCu piesa care se situeaza \u00een relatie intertextuala cu o povestire a lui Sadoveanu (\u201eHanu Ancutei\u201c) patrundem \u00een sfera manuscrisului gasit. Toposul \u00eesi face simtita prezenta sub diverse manifestari, factuale sau fictive. Carte postala (\u201eVictimele inocente si colaterale ale unui s\u00e2ngeros razboi cu Rusia care p\u00e2na la urma nu a mai avut loc\u201c). Manual de sociologie (\u201eOcolul Cracoviei \u00eentr-o singura noapte, laolalta cu incredibila si banala poveste de dragoste a unui turist yankeu\u201c). Dactilograma (\u201eZiua \u00een care a \u00eenceput sa moara tata\u201c). Discutie amicala consemnata (\u201eNefericita aventura a prietenului meu Adam Leon, profesor, literat, fotograf, martir\u201c). Ma opresc asupra textului a carui actiune se deruleaza \u00een fosta capitala a Poloniei. \u00cenainte de toate, datorita faptului ca \u00eent\u00e2lnim predilectia pentru titlurile lungi, de factura medievala, cu epitele ample, av\u00e2nd sarcina de a capta pofta cititorului pentru \u00eent\u00e2mplari grozave. Combinatia lui Liviu Antonesei preia sugestii din celebrul roman al lui Jules Verne, din poate la fel de binecunoscutul roman al lui Mark Twain (\u201eUn yankeu la Curtea regelui Arthur\u201c) si din mai putin frecventata culegere de istorisiri semnate de Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez (\u201eIncredibila si trista poveste a candidei Er\u00e9ndira si a bunicii sale fara suflet\u201c). Apoi, pentru strategia splendida cu ajutorul careia autorul \u00eesi impune punctul de vedere \u00een legatura cu soarta relatiei dintre chelnerita Ewa si Thomas, lector de biologie sosit din SUA. Naratorul masculin orienteaza lectura. I se alatura \u00een respectivul joc partenera lui, o poloneza. Cei doi preiau controlul asupra vietii ceiluilalt cuplu. Le inventeaza trasee paralele. Nu este unicul caz \u00een volumul de fata. \u00cen prima instanta, barbatul insinueaza deznodam\u00e2ntul (ce se va \u00eent\u00e2mpla): \u201eCum se termina, cum se va termina? am \u00eentrebat-o dupa ce-am iesit din gangul \u00eengust si \u00eentunecat pe dalele umede din Rynek\u201c (p. 33). Verbul din \u00eentrebare dezvaluie ca totul se va consuma la un moment dat. Pasul urmator consta \u00een impunerea felului \u00een care se va destrama perechea (de la ce se ajunge la cum). Desi asistam la un dialog poznas, \u00een cadrul caruia participantii dau senzatia ca se tolereaza, lucrurile decurg \u00een directia dorita de povestitor. El lasa dreptul la replica, \u00eensa nu \u00eel ia \u00een considerare: \u201e\u2013 Nu stiu. Oricum, sunt mai multe posibilitati. Au o scurta aventura si el pleaca. Se \u00eendragosteste si ea de el, ca acum nu mi se pare \u00eendragostita, ci doar disponibila, si povestea se lungeste. Sau nu se \u00eent\u00e2mpla nimic, nici definitiv, nici macar punctual.\/ \u2013 Bun, de acord, dar ce crezi tu? Nu mai este nicio alta posibilitate?\/ \u2013 Care?\/ \u2013 Pai, el e ametit, nu? Pe ea o invita ba patronul cel t\u00e2nar, ba cel batr\u00e2n, ba colegii la dans, poate chiar si clientii. Sa presupunem ca, pe fondul bauturii, el face o criza de gelozie, se enerveaza, face scandal, iese cu bataie si asa mai departe\u201c (ibid.). Afirmatiile circumspecte din final \u201eCe se \u00eent\u00e2mplase totusi p\u00e2na la urma? Nu stiu\u201c (p. 35) sunt de fatada. Predictia a anulat orice alta supozitie.
\nCu maiestrie incontestabila, cu persuasiuni mentaliste, cu limbaj cameleonic, Liviu Antonesei scrie o carte superba, adun\u00e2nd \u00eentr-un sertar majoritatea registrelor necesare prozei de calitate. Daca replica tatalui din povestirea principala (\u201eAi naibii rusii astia, fac victime si daca vin peste tine, si daca nu vin!\u201c, p. 127) aminteste de trocul inechitabil \u00eentre Rom\u00e2nia si Uniunea Sovietica dupa Tratatul de Pace de la Paris (1947), c\u00e2nd noi le dam gr\u00e2ul si ei ne luau porumbul, ne vedem obligati sa recunoastem ca scriitorul ne fura aprecierea, iar noi \u00eei oferim bucuria lecturii.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Liviu Antonesei, Victimele inocente si colaterale ale unui s\u00e2ngeros razboi cu Rusia: unsprezece povestiri, Iasi, Editura Polirom, 2012, 224 p. O multime de stiluri se \u00eencruciseaza \u00een aceasta culegere. Constanta ram\u00e2ne maiestria asezarii \u00een pagina. Citesti si te minunezi. Un principiu de compozitie, o referinta, un pasaj care necesita dezambiguizari, o parabola, un maruntis filologic… Cite\u0219te mai mult »Graul si porumbul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7959,7960],"class_list":["post-12525","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-liviu-antonesei","tag-victimele-inocente-si-colaterale-ale-unui-sangeros-razboi-cu-rusia-unsprezece-povestiri"],"views":2217,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12525","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12525"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12525\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12525"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12525"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12525"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}