{"id":12522,"date":"2012-07-12T11:18:28","date_gmt":"2012-07-12T09:18:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12522"},"modified":"2012-07-12T11:18:55","modified_gmt":"2012-07-12T09:18:55","slug":"hermeneutica-durerii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/hermeneutica-durerii\/","title":{"rendered":"Hermeneutica durerii"},"content":{"rendered":"

Marius Chivu, V\u00e2ntureasa de plastic<\/em>, Editura Brumar, Timisoara, 2012, 95 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u00cen cadrul noii generatii de critici, Marius Chivu reprezinta cea mai imprevizibila (sa nu spun intriganta) figura. Adaptabil cu egala dexteritate la diverse medii intelectuale ori discursive, el nu adera la niciunul. Printre conservatori, are o alura de st\u00e2ngist, la masa elitistilor poarta tenisi, \u00een contexte universitare se aseamana unui hipster, confruntat cu intelighentia cool apare ca un traditionalist. Absent de la colocviile ori din tomurile stiintifice ale literatilor, el poate fi \u00eent\u00e2lnit constant \u00een paginile publicatiilor glossy sau \u00een cele ale colectiilor experimentale de proza scurta. Chiar si atunci c\u00e2nd abordeaza carti de nisa, cronicile sale literare vizeaza orizontul de asteptare al unui cititor nespecializat. Cu toate acestea, ubicuitatea preocuparilor culturale nu a diminuat credibilitatea evaluarilor sale exegetice, ba chiar a sporit-o, de vreme ce Marius Chivu a ajuns sa fie perceput drept un critic ce \u00eentelege \u201edin interior\u201c mecanismele de functionare a literaturii contemporane. Iar volumul sau de debut, \u201eV\u00e2ntureasa de plastic\u201c, confirma respectiva \u00eencadrare. Caci, daca poemele din aceasta carte (scrise cu sase ani \u00een urma) nu dau seama de un poet \u201e\u00een toata puterea cuv\u00e2ntului\u201c, ele dezvaluie unul dintre cei mai subtili tineri interpreti rom\u00e2ni ai metamorfozelor umanului\/literarului.
\nCartea fiului<\/strong>
\nDincolo de nivelul tematic \u2013 \u00eentr-adevar emotionant (relatia bulversanta a fiului cu mama bolnava, infantilizata, vulnerabila, amintind de substantialul roman al lui O. Nimigean, \u201eRadacina de bucsau\u201c) \u2013, \u201eV\u00e2ntureasa de plastic\u201c impresioneaza prin radiografierea infinitezimala a ipostazierilor durerii si suferintei. Volumul \u2013 \u00een pofida titlului \u2013 ram\u00e2ne o carte a fiului, iar nu a mamei. \u00cen fapt, odata cu \u00eembolnavirea sa pe c\u00e2t de neasteptata, pe at\u00e2t de grava, Lidia instituie un gol \u00een existenta celor apropiati (\u201edin ea nu vor mai ram\u00e2ne\/ dec\u00e2t fotografiile\u201c; \u201ec\u00e2t va mai fi din cea care-a fost\/ ce s-a pastrat \u00een aceasta papusa stricata\/ strabatuta de furtunuri\/ cu viata distilata\/ c\u00e2t vom mai recunoaste din ea\/ cum si \u00een ce anume vom regasi\/ partea pierduta\/\/ c\u00e2ta desertaciune \u00eentr-o jumatate de trup fara glas!\u201c; \u201edoar noi si jumatatea noastra de marioneta aproape vie\/ papusa defecta cu capul cazut \u00eentr-o parte\u201c), o absenta dezechilibranta ce impune revizuirea completa a viziunii despre lume si despre propria identitate.
\nNucleul ideatic al \u201eV\u00e2nturesei de plastic\u201c ram\u00e2ne tocmai acest traseu multifatetat pe care fiul \u00eel parcurge pentru a descoperi ca \u2013 indiferent de sedimentarile anterioare ale personalitatii sale, datorate constructelor livresti si sociale \u2013 eul sau profund se transforma decisiv. Marius Chivu surprinde cu acuitate fazele renuntarii la egoismul suferintei personale \u00eentru identificare completa (afectiva, spirituala, chiar senzoriala) cu mama bolnava. Un reglaj fin al sentimentelor, dar si al limbajului poetic, marcheaza \u00eentreaga carte.
\nLa \u00eenceput, poemele \u00eensceneaza o ezitare a subiectului poetic, incapabil sa interiorizeze impactul experientei dramatice prin care trece mama. Ipostaziindu-se narcisist \u00eentr-o victima, autocompatimindu-se ca si c\u00e2nd suferinta ar fi a lui, el nu reuseste dec\u00e2t sa o \u00eendeparteze pe Lidia. Perspectiva \u00eei apartine parca unui martor distant al bolii, fascinat de spectacolul dezintegrarii umanului: \u201ecocktailul de perfuzii i se scurge\/ prin incizia din g\u00e2t\/ ore dupa zile\/ dupa saptam\u00e2ni\/\/ noaptea o veghez\/ la lumina telefonului mobil\/ o ascult clipocind pe dinauntru\/ plina de lichidele dulci amarui ale\/ vietii la punga\/\/ burduf de formol\/ cu exponatul la atingere!\u201c; \u201eea nu \u00eentelege ce-i cu noi\/ clipeste din ochi si chiar \u00eemi z\u00e2mbeste pe jumatate\/ adormita\/ \u00eei sprijin \u00een palme capul\/ lucios mic fin ca un grepfruit alb\/ i-l tin cu grija ca unui nou-nascut\/ cu teasta fragila\/\/ (niciodata n-a fost mai frumoasa)\u201c. Previzibil, \u00een astfel de secvente, poezia lui Chivu cunoaste scaderi stilistice semnificative. Obligata sa-l cuprinda pe fiu, durerea se artificializeaza: \u201edaca i-as deschide ochii cu degetele\/ as privi doua gauri\/ \u00een care m-as prabusi\/ de frica\u201c; \u201e\u00eencerc sa-mi suspend g\u00e2ndurile din subita lasitate\/ sa rezist orelor de gratie incerta \u00een care\/ dincolo de usile batante\/ un Dumnezeu \u00een halat reface lumea\/ pentru un singur om (…) aceasta e clipa \u00een care\/ g\u00e2ndurile\/ toate g\u00e2ndurile se transforma \u00een rugaciuni\/ ca apa \u00een vin\u201c.
\nDepasindu-si bulversarea initiala (totusi fireasca), fiul \u00eencepe sa constientizeze ca singurele reactii cu adevarat autentic umane se dovedesc tentativele de apropriere a suferintei. Doar identificarea totala cu supliciul mamei permite recuperarea, fie si fragmentara, a normalitatii pierdute. De la simularea bolii (\u201em-am ras \u00een cap sa nu fie singura\u201c; \u201eca sa-i arat c\u00e2t o iubesc\/ am albit\u201c), de la \u00eencercarile inutile de a mima comunicarea (\u201ece tristete sa vorbesti unui om redus la cuvintele tale!\u201c), Chivu trece la experimentarea unui nou mod de a asuma si de a valoriza imediatul cotidian ori interioritatea. Autocompatimirea si compasiunea se metamorfozeaza \u00een comuniune spirituala: \u201elumea de afara e tot mai greu de-nteles\/ prioritati frivole\/ nefericiri gratuite\/ privilegii ignorate\/ apropierea vatamata din salon\/ e mai buna\/ dec\u00e2t singuratatea aseptica\/ de pe strazi si din blocuri\/\/ casa noastra e loc de suspin \u00eentristare\/ si scr\u00e2snet de dinti\/ aici \u00een orice pat moartea \u00eesi face-ncercarea\/ viata se \u00eenghite cu ceai si\/ se dizolva-n perfuzii\/ dar unele zile sunt mai bune ca altele\/ si uneori asta e\/ totul\u201c. Fara a se iluziona ca acceseaza revelatii ultime, fara a se ipostazia \u00eentr-un initiat caruia i se arata sensurile profunde ale lumii printr-un psihanalizabil regressus ad uterum, fiul re\u00eenvata lectia de viata pe care mama i-a transmis-o dintotdeauna: valoarea si forta simplitatii ori a firescului existentei, importanta eliberarii tandretii si empatiei de sub presiunea coroziva a simulacrelor socio-culturale.
\nDarul mamei<\/strong>
\nSofisticatul fiu, care obisnuia sa trateze \u00eengaduitor-amuzat sfaturile materne (binecunoscuta serie a normelor traditionale de conduita), realizeaza c\u00e2t echilibru existential i-au garantat legaturile familiale usor etichetabile drept sablonarde. Proximitatea mortii si involutia postoperatorie a Lidiei (\u201ecorpul ei s-a str\u00e2ns \u00eentr-at\u00e2t\/ ca ar putea dormi pe doua perne\/ asezate una l\u00e2nga alta\/ \u00eei cumpar camasute din magazinele\/ pentru copii\/ cu o batista \u00eei spal tot corpul\/ as putea-o ridica din pat\/ cu o singura m\u00e2na…\u201c) genereaza o pledoarie dramatica pentru revalorizarea ingenuitatii. \u00cen contra mastilor si afectarilor, a angoaselor si crizelor autoinduse, Chivu propune un fel de naturalizare a relatiilor interpersonale, o raportare mai putin jucata la sine. De aici, ironia cu care sunt tratate referintele intertextuale: \u201esuferinta zugraveste icoanele-n saloane\u201c; \u201ec\u00e2ta asteptare at\u00e2ta moarte\u201c; \u201epe culoarul acesta unde moartea\/ \u00eesi plimba oglinda de-a lungul trupului ei\u201c; \u201e\u00eei vorbesc despre carti si scriitori\/ scriitori de care n-a auzit\/ carti pe care nu le va deschide niciodata\/ dar carnea oricum e trista\/ iar cartile merita sa ram\u00e2na\/ si necitite\u201c. Departe de a conferi complexitate semnificanta trairilor, filtrele livresti devin simple supape de detensionare a durerii.
\n\u00cen schimb, experienta directa si acuta a bolii produce o veritabila sublimare sentimentala. Excelente pagini dedica Marius Chivu procesului de reconfigurare a ideii de iubire, \u00een cadrul caruia prietenia, spiritualitatea, feminitatea, ba chiar umanitatea, \u00eesi modifica decisiv statutul, determin\u00e2ndu-l pe protagonist sa-si revizuiasca perceptia asupra vietii. Acesta este darul ultim al mamei: maturizarea emotionala a fiului. Destule poeme pot fi citite dintr-o atare perspectiva, memorabil fiind, cred, mai ales cel de la pagina 93: \u201epoate ca\/ v\u00e2ntureasa de plastic pricepe\/ lucruri care depasesc obisnuinta\/ poate ca\/ lumea se reflecta mai ales \u00een jumatatile\/ de masura\/ frumusetea dreptatea \u00eentelepciunea\/ se deschid numai \u00een ceea ce a avut puterea\/ sa ram\u00e2na \u00eenjumatatit\/ si sa taca\/\/ ce \u00eenfatisare poate avea absenta\/ \u00eentr-un rest care este \u00eensusi\/ destinul felul drumul\/ omului\/ cu ce ochi vom privi ceea ce lipseste\/ si ce forme vor lua acum\/ asteptarea asimetria ardoarea?\/\/ primind mila si dragostea\/ \u00eendoit\/ doar cei mutilati sunt \u00eentregi\/ cu adevarat\/ si \u00eendreptatiti sa pl\u00e2nga\/ fara sa dea socoteala\/ nimanui\u201c.
\nNu stiu daca Marius Chivu va mai trai o trauma la fel de intensa care sa motiveze scrierea \u00eenca unui volum de poezie, \u00eensa \u201eV\u00e2nturesa de plastic\u201c dovedeste ca, indiferent de genul \u00een care se exprima, el ram\u00e2ne una dintre cele mai substantiale voci ale contemporaneitatii literare autohtone.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Marius Chivu, V\u00e2ntureasa de plastic, Editura Brumar, Timisoara, 2012, 95 p.   \u00cen cadrul noii generatii de critici, Marius Chivu reprezinta cea mai imprevizibila (sa nu spun intriganta) figura. Adaptabil cu egala dexteritate la diverse medii intelectuale ori discursive, el nu adera la niciunul. Printre conservatori, are o alura de st\u00e2ngist, la masa elitistilor poarta… Cite\u0219te mai mult »Hermeneutica durerii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7894,7958],"class_list":["post-12522","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-marius-chivu","tag-vantureasa-de-plastic"],"views":1872,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12522","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12522"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12522\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12522"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12522"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12522"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}