Suntem la un moment de cotitura. Fara \u00eendoiala ca \u00eentreaga omenire este \u00een situatia \u201eucenicului vrajitor\u201c, confruntata cu problemele fara sf\u00e2rsit ale trecerii la o alta etapa a existentei umanitatii, \u00een conditii de neputinta de stap\u00e2nire a necunoscutului! Mondializarea \u2013 caci termenul globalizare \u00eemi este profund neplacut! \u2013 n-ar fi trebuit realizata \u201ela plezneala\u201c, cam cum se \u00eent\u00e2mpla, prin experimente uneori nocive, prea des neplacute si uneori de-a dreptul ridicole, aplic\u00e2ndu-se retete prezentate ca salvatoare si decisive, care succesiv au prezentat rateuri, \u00een primul r\u00e2nd prin obsesia reducerii la un numitor comun a tuturor tarilor, a tuturor popoarelor si a unor situatii av\u00e2nd caractere distinctive indiscutabile. Desi aparent unu si cu unu fac doi, \u00een realitate lucrurile se \u00eenfatiseaza nuantat si uneori chiar diferit! \u00centr-un viitor al omenirii si al evolutiei ei poate se va ajunge si la faza \u00een care retete universale vor putea fi folosite, dar nu este \u00eenca cazul, mai ales \u00een stadii de dezvoltare economica diferite!
\nSe mai ridica \u00eensa si o alta problema. Vrem sa construim o lume si o societate dreapta, \u00een care nimeni sa nu fie lezat si \u00een care sa se asigure o satisfacere generala si \u00een care totodata sa nu se instaleze un regim totalitar, opresiv, dusman al libertatii, iar democratia reala sa domneasca! Dar acest lucru nu se poate \u00eenfaptui dec\u00e2t daca se respecta drepturile umane ale tuturor si nu se creeaza state, popoare sau categorii sociale privilegiate, caci atunci firesc se va ajunge acolo unde nu vrem sa ne ducem si unde nu vrea nimeni sa ajunga!
\nDin pacate, spectacolul lumii este departe de a ne dezvalui o scena linistitoare. Dimpotriva. Mai adaugam ca dintre fiintele vii, omul este cel care individual sau \u00een grupuri poate rezerva surprize nelinistitoare si poate duce prin actiuni ale sale la nimicirea semenilor sai si a \u00eentregii planete. Traim sub semnul unei incertitudini av\u00e2nd sentimentul ca \u00een orice clipa echilibrul precar \u00een care vietuim poate fi \u00eenlaturat, iar consecintele sa fie incalculabile. Fara \u00eendoiala ca, \u00een acelasi timp, pe foarte multe planuri, umanitatea a facut si face ne\u00eencetat mari pasi \u00eenainte. Ceea ce lipseste, este o evolutie echilibrata, controlata, transparenta si \u00een beneficiul progresului omenirii \u00een ansamblul ei si nu doar a unor persoane, state, banci, concerne, categorii privilegiate, ori indivizi privilegiati. Organizatia Natiunilor Unite este cu mult prea slaba, dialogul si \u00eentelegerile dintre marile puteri ale lumii si \u00eentre grupurile de aliante nesatisfacator, o reglementare a functionarii \u201elumii\u201c, care sa fie unanim respectata, nu fiinteaza. Unde merge de fapt umanitatea?
\nDar \u00eenainte de toate ne intereseaza firesc unde mergem noi? \u00cen ce stadiu ne aflam? Ce avem de facut? \u00cen aceste \u00eemprejurari deosebit de complicate nu ne-am aflat la \u00eenaltime. \u00cenainte de toate, n-am mai fost considerati de cei puternici ca fac\u00e2nd parte din sfera nu de interese ci chiar de interes! A fost cea mai grava consecinta a regimului care ne-a fost impus \u2013 prin \u00eentelegerea si reciproca toleranta ipocrita \u2013 de marile puteri biruitoare \u00een cel de-al doilea razboi mondial si care a oprit o evolutie care ne-ar fi asigurat un loc corespunzator \u00eensusirilor si dotarilor noastre materiale. De fapt, am fost aruncati \u00een afara unui proces, care ar fi asigurat desav\u00e2rsita constituire pe multiple planuri a noului stat unitar din 1918, conferindu-i soliditatea deplina si \u00een acelasi timp ar fi asigurat continuitatea noastra pe locul pe care l-am avut \u00een perioada interbelica, c\u00e2nd nimeni nu ne-ar fi asezat, cu toate imperfectiunile \u00eenca existente, \u201e\u00een afara Europei\u201c \u00een \u00eentelesul ei de astazi!
\nEste scuza pe care o putem invoca si reprosul pe care-l putem face celor care deseori ne si critica atribuindu-ne noua, \u00een primul r\u00e2nd, abandonul sav\u00e2rsit de ei. Dar, fara \u00eendoiala, cu aceasta nu limpezim situatia! Mai \u00eent\u00e2i, suntem vinovati ca am crezut vorbe goale si promisiuni fara acoperire si ca am actionat \u00een consecinta tot sper\u00e2nd… imposibilul (desi o facem si astazi \u00een continuare!). Dar totodata suntem vinovati ca nu ne-am cautat dintr-un \u00eenceput cai proprii de actiune, ca p\u00e2na la sf\u00e2rsit am mizat pe o singura carte… perdanta!
\nCeea ce a avut loc, dupa decembrie 1989, momentul miraculos si aproape neasteptat al prabusirii ca un castel de carti de joc a unui regim \u2013 care, dupa o faza promitatoare, a anilor saizeci, trezitoare a energiilor nationale, degenerase \u00eentr-o dictatura personala a absurdului \u2013 a dezvaluit ca natiunea \u00eesi pierduse \u00eensusirile sau cel putin \u00eei adormisera! Era fara \u00eendoiala o consecinta a regimului prin care se trecuse o jumatate de veac, dar la aceasta s-au adaugat jocurile de interese ale unor puteri din afara si mai ales ale marilor capitaluri cu profil international.
\n\u00cen conditiile libertatii proclamate ca restaurata, la nivel de persoana dar si de stat, fiecare tara trebuia lasata liber sa-si aleaga caile de urmat, potrivite sensului ei de evolutie, intereselor proprii si propriei dezvoltari, traditiilor, felului de a fi si nu sa i se impuna solutii prefabricate care s-au dovedit \u00een nu putine r\u00e2nduri pagubitoare. Averea tarii a fost \u00een buna masura irosita. \u00cemprumuturile n-au folosit dec\u00e2t \u00een infima masura mersului \u00eenainte, tara \u00eenrobindu-se si ele aliment\u00e2nd mai ales o coruptie fara de sf\u00e2rsit. Bilantul unui sfert de veac ne \u00eenfatiseaza o avere nationala irosita, categorii mari ale populatiei \u00een stare materiala extrem de precara, dar si o clasa politica benficiind de o situatie de care nu dispunea \u00eenainte. Acceptarea unor reguli nepotrivite, ori favorabile altor interese dec\u00e2t cele ale tarii si ale locuitorilor ei \u00een ansamblu, reguli impuse dar si primite cu seninatate din inconstienta sau meschine interese private de cei care reprezentau Rom\u00e2nia si trebuiau sa o apere, a fost de asemenea nociva.
\nDe fapt, constructia realizata timp de peste un secol a fost grav afectata \u00een acest sfert de veac, iar eliberarea din 1989 n-a fost utilizata cum ar fi trebuit \u00een procesul de reconstructie. Mai grava a fost \u00eensa afectarea comportamentului celor carora le revenise aceasta sarcina istorica. A fost un examen pierdut! Urmasii celor care \u00eenfaptuisera unificarea statala, care cucerisera neat\u00e2rnarea si \u00eenfaptuisera cel putin \u00een parte modernizarea, folosind modele si experiente din afara, dar numai prin filtrul intereselor nationale proprii, n-au mai corespuns misiunii ce le revenea.
\n\u00cen interesul tuturor, trebuie ca trezirea sa aiba loc si sa fie \u00eenteles, cel putin \u00een ceasul al 12-lea, ca nu se mai poate persista \u00eentr-o directie fundamental gresita si mai ales ca este necesar sa ne str\u00e2ngem cu totii \u00een jurul realului interes national \u2013 nu doar al unui interes politicianist proclamat! \u2013 si sa demonstram ca o Rom\u00e2nie exista si ca este \u00een folosul individual al tuturor cetatenilor ei (dar se mai simt ei ca atare?!) sa actioneze pentru apararea identitatii noastre, a comunitatii noastre, de fapt a fiintei noastre, pentru ca astfel sa trecem \u00een noua etapa a vietii omenirii nu ca niste solicitanti umili si plecati, ci ca parteneri cu fruntea sus, de folos tuturor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Suntem la un moment de cotitura. Fara \u00eendoiala ca \u00eentreaga omenire este \u00een situatia \u201eucenicului vrajitor\u201c, confruntata cu problemele fara sf\u00e2rsit ale trecerii la o alta etapa a existentei umanitatii, \u00een conditii de neputinta de stap\u00e2nire a necunoscutului! Mondializarea \u2013 caci termenul globalizare \u00eemi este profund neplacut! \u2013 n-ar fi trebuit realizata \u201ela plezneala\u201c, cam… Cite\u0219te mai mult »Mersul \u00eenainte<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1,3],"tags":[],"class_list":["post-12516","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","category-politica"],"views":2290,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12516","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12516"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12516\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12516"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12516"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12516"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}