\u00cencordata, nervoasa, plina de sageti care mai de care mai usturatoare dar pastr\u00e2ndu-se, cu eforturi, \u00een limite rezonabile, revista \u201eContemporanul\u201c, extrem de vie chiar si \u00een\u00a0 toiul caniculei, pare special croita pentru tipul de scriitor si publicist \u00eentruchipat de dna Magda Ursache: un polemist devastator, lipsit de simtul precautiei si arunc\u00e2nd c\u00e2t colo scutul de aparare ori plasa de protectie. Un polemist provocator la culme, pe care nu-l poti citi fara crize de nervi: o citesti, te enervezi si citesti mai departe! E, \u00eentr-un peisaj adormit ori conformist, singura voce care te tine treaz chiar si ori mai ales atunci c\u00e2nd nu-i poti da dreptate sau nu toata dreptatea. \u00censa a cere unui polemist cu un incoruptibil si ascutit spirit justitiar sa cumpaneasca farmaceutic dreptatea ori s-o calculeze, ca un contabil cu m\u00e2necute, pun\u00e2nd pe doua coloane procentele de \u201eplus\u201c si \u201eminus\u201c \u00een cazurile abordate este oarecum meschin. Cu at\u00e2t mai meschin cu c\u00e2t percepi, fie si cu amintirea unui simt aproape istovit, ca justetea e de partea sa si nu \u00een \u201eprocentajul\u201c favorabil inculpatului ce-i pica pe m\u00e2na. Ma grabesc sa precizez ca, except\u00e2nd-o pe Magda Ursache, majoritatea colaboratorilor revistei sunt putin compatibili ori \u00een proportii foarte diferite cu tipul de publicistica polemica pe care-l practica cu un talent iesit din comun aceasta \u201eamazoana\u201c a frontului literar actual. \u00cen doua numere la r\u00e2nd din \u201eContemporanul\u201c, ocazia desfasurarii polemice a dnei Magda Ursache este oferita pe tava de pretiosul volum al cercetatoarei Ana Selejan \u201eAdevar si mistificare \u00een jurnale si memorii aparute dupa 1989\u201c (Cartea Rom\u00e2neasca, 2011). Constatarea de la care pleaca Magda Ursache \u00een lupta sa cu sabotorii memoriei este una de notorietate si ea \u00eentruneste marturisit ori nu adeziunea cititorului cu o minima buna credinta: \u201eTiparite postsocialist \u00een avalansa, memoriile fara memorie recompun\u00e2nd trasee biografice prin omisiuni, ajustari jenante, minciuni crase, au sadit confuzie \u00een mintile multora. Autofictiunea (cuv\u00e2nt Serge Doubrovsky) ori autoamnezierea (cuv\u00e2nt Paul Goma) sunt curente \u00een ceea ce numim \u00abproza memorialistica\u00bb, derut\u00e2ndu-i pe cititorii neavizati. Autorul se asaza mereu pe sine \u00een postura convenabila, practic\u00e2nd jocul de-a alba-neagra cu biografemele. Ca sa-si justifice erorile, marile, \u00eesi parantezeaza culpele, faptele reprobabile, \u00eesi deghizeaza amintirile. Si astfel de mistificari prind\u201c. Nervii \u00eencep sa fiarba c\u00e2nd autoarea face sa curga exemplele, numele unor scriitori si literati ramasi \u00een amintirea cititorilor \u00een culori nu doar foarte diferite, dar contradictorii. Nervii mei, bunaoara, au dat \u00een clocot c\u00e2nd Magda Ursache evoca un solid istoric literar, profesor toba de carte \u201ea carui cariera universitara (\u00abm-am vazut avansat lector cu norma \u00eentreaga\u00bb) a fost consolidata \u2013 noteaza neiertatoare autoarea \u2013 de postul de redactor la \u00abSc\u00e2nteia\u00bb\u201c. \u00cencerc sa ma stap\u00e2nesc, spun\u00e2ndu-mi ca, din fericire, postul cu pricina l-a sprijinit si \u201econsolidat\u201c pe unul care merita cu prisosinta si mai presus de \u201epila\u201c politica sa faca respectiva cariera pentru care era destinat printr-un mare talent si vocatie indiscutabile. Respectivul universitar n-a fost un Nicolae Moraru ori Traian Selmaru, ci un veritabil carturar, de mare viitor profesional. Si totusi… Dreptatea, \u00eemi spun, e de partea ne\u00eembl\u00e2nzitei \u201eamazoane\u201c: recursul \u00een anulare nu-i o solutie \u2013 dec\u00e2t \u00een procesele fara sf\u00e2rsit \u2013 iar singura forma de \u201erecurs\u201c valabil \u00een privinta depozitiei memoriale e asumarea momentului de compromis, singura ce poate face \u2013 ori nu! \u2013 ca \u201eiarna vrajbei\u201c fara sf\u00e2rsit sa poata fi prescrisa. Nu exista solutie de compromis mai buna dec\u00e2t sinceritatea: aceasta, sinceritatea, e valoarea pretuita superlativ de Magda Ursache. De aceea, \u00eel prefera pe \u201ediaristul sincer\u201c Alex Stefanescu, aleg\u00e2nd sa-l aprobe si pretuiasca \u00eentr-o dezaprobare: \u201edezaprob\u00e2nd \u00abimpolitetea involuntara\u00bb, ca sa nu-i spun aroganta prosteasca. Ca \u00een 28 sept. 2003, c\u00e2nd amendeaza spusele lui H.-R. Patapievici la lansarea revistei \u00abIdei \u00een dialog\u00bb: \u00abCultura rom\u00e2na arata \u00een momentul de fata ca o maioneza taiata. Am \u00eenfiintat aceasta publicatie ca sa dreg maioneza.\u00bb Cum a dres-o si o drege, se stie\u201c. Si aici e loc de nervi si controversa: \u201ese stie\u201c, dar una stiu unii si alta \u2013 altii… Pe cine crede dna Magda Ursache? \u201eNiculae Gheran, autorul trilogiei \u00abArta de a fi pagubas\u00bb, o spune transant: \u00een memorii, \u00abfalsul te dezonoreaza. Raspund de toate afirmatiile relatate…\u00bb Pe Gheran \u00eel cred pentru ca nu-si fardeaza biografemele din orgoliu de scriitor, se marturiseste cu franchete, chiar c\u00e2nd e dezavantajat de marturisire.\u201c Niculae Gheran a ales sa se desparta r\u00e2z\u00e2nd de trecut. Un trecut, at\u00e2t c\u00e2t e, pe care si-l asuma, descifr\u00e2ndu-l si pred\u00e2ndu-l \u201ecelor ce vin\u201c ca sa \u00eenteleaga si sa faca ceea ce vor sti cu el, cu \u201eimprevizibilul\u201c trecut din biografiile multor memorialisti de azi. \u201eUnii se ratacesc fara voie \u00een labirintul amintirilor din cauza memoriei tradatoare. Altii, cei mai multi \u2013 reia atacul Magda Ursache \u2013 sunt pseudo-amnezici. Din acelasi orgoliu, cei mai docili o fac pe nesupusii, se vor transfigurati \u00een chip de rebeli, caut\u00e2nd prin CV vreo asa-zisa deviere de la linia PCR. O ora (de disidenta) si sa mor! Mereu tendentiosi cu folos, se vor receptati ca anticomunisti, prin \u00eendreptari de dreapta \u00een curriculum. Vrei sa nu se stie c\u00e2te caderi morale ai avut sub dictatura, apesi pe o eliminare din organizatia de pionieri, pe excluderea din UTM pentru \u00aborigine nesanatoasa\u00bb; dupa ce te-ai folosit de originea proletara a nevestei, fiica de ilegalisti, evoci bunicul emigrant \u00een Canada, fratele care a ales libertatea\u201c, prietenul \u2013 detinut politic. Nu mai bati \u201emeridiane sovietice\u201c (titlul lui Bogza), ci cruci peste cruci, sper\u00e2nd sa treaca apa comunista si sa ram\u00e2na pietrele rezistentei. \u00ceti doresti sa pari homo religiosus (da bine un preot \u00een familie), atunci strecori \u00een jurnal informatia ca \u00eentr-o vineri, recitai Psalmul 13.\u201c Recitatori din acestia sunt multi memorialisti pseudoamnezici. Unii dintre ei au \u201erezistat\u201c pe spinarea rezistentei celor c\u00e2tiva autentici opozanti fatisi ai regimului comunist: ciocneau cu ei, pe seara, un pahar la Capsa, le dadeau \u201ecuraj\u201c c\u00e2nd aceia erau consemnati la domiciliu. Observau \u201eperdeluta\u201c dupa care se piteau cei \u201elasi\u201c c\u00e2nd prietenul, exmatriculat sezonier, trecea prin dreptul locuintei lor aflata \u00een realitate \u00een alt capat al orasului: scene de un comic grotesc, butaforii ale suferintei imaginare ori curajului \u00eenchipuit, memorii deghizate, fictiuni ilicite… \u201eSubiectii cercetatoarei Ana Selejan \u2013 scrie neiertatoarea Magda Ursache \u2013 asta au dorit: sa stearga mizeria morala a compromisului propriu cu puterea… Si c\u00e2te feluri de compromis nu exista, de la compromisul din lasitate si lichelism, p\u00e2na la compromisul din resemnare ori din politete. Sunt cu totii niste calpuzani de amintiri (…) Stiind bine c\u00e2t pret se poate pune pe autenticitatea unor astfel de memorii (chiar daca cititorii sunt asigurati ca tot ce s-a notat poarta girul realitatii), Ana Selejan compara ce a aflat din documentele consultate si imaginea aproximativa, voalata, confuza, miscata, ca-n pozele proaste, asa cum o propun jurnalele si memoriile celor ajunsi la v\u00e2rful culturii… Documentele, dar si propriile volume de cercetare o ajuta pe Ana Selejan sa descopere neconcordante, sa taxeze erori de g\u00e2ndire si de informatie, sa devoaleze alibiuri false, revizuiri bibliografice, trasnind a minciuna. \u00cesi duce \u00eentreprinderea dificila la capat cu competenta.\u201c Cei zece \u201esubiecti\u201c ai Anei Selejan, \u00eentre care si mari scriitori si critici literari, \u201e\u00eesi modeleaza biografia ca pe-o ceara moale: a fost, n-a fost, parc’a fost vis… Faptele reprobabile sunt trecute prin filtrul memoriei infidele, nesigure, confuze\u201c. Patrunzatoare ca un laser, polemista concede ca jurnalul falsificat are puterea de a se razbuna pe mistificator, caci \u201ediaristul la vedere e altul dec\u00e2t imaginea lui \u00eentrezarita printre r\u00e2nduri, pe dedesubt\u201c: cutare e \u201eun conformist fricos\u201c, celalalt e \u201eun duplicitar\u201c si \u201ec\u00e2ti nu se vor macar Procopius din Cezareea?\u201c Printre r\u00e2nduri se pot citi \u00een textul fulminant al Magdei Ursache si sentimente mai \u201eomenoase\u201c, comprehensiune si chiar compasiune fata de slabiciunile uman prea umane ale \u201esubiectilor\u201c si chiar umor duios (c\u00e2ta duiosie mai poate \u00eencapea \u00een sarcasmul de tip moralist): \u00eentr-un singur caz procurorul inflexibil, ce mai, un Savonarola de azi duce acuzatia p\u00e2na la capat, fara mila ori urma de partinire. Este \u201ecazul\u201c lui Miron Radu Paraschivescu, supranumit \u201epacalitorul pacalit\u201c, \u201eun om bolnav de ambitie, de un orgoliu hiperbolic pe masura unui egoism hiperbolic, veninos chiar cu protejatii (\u201etoti putoii astia pe care i-am crescut\u201c). Recunoastere nepartinitoare a confratelui? Nici vorba. Ranchiunosul M. R. P. vedea peste tot \u201ecrapularzi\u201c. De la \u201eoportunistul-fripturistul\u201c Zarica Stancu la Preda, \u201emitocanul\u201c…\u201c N-a fost un \u201eheretique\u201c, cum pesemne se considera. Fals \u2013 riposteaza Magda Ursache: \u201eNu era dec\u00e2t un \u00abadezionist\u00bb d\u00e2rzos, v\u00e2rf al muncii de \u00eendrumare, gata sa-i v\u00e2re cu forta \u00een doctrina, ca-n \u00eenchisoare, pe cei cu ascendente politice \u00abnesanatoase\u00bb\u201c. Nu poate fi \u201eiertat\u201c pentru Arghezi: \u201eV\u00e2nat de invidie pe Arghezi, l-a amutit aproape un deceniu… Argumentele? \u00abRau cetatean si mincinos tovaras\u00bb\u201c, un \u201eimpostor\u201c care scrisese laudativ despre… Hitler, Mota si Marin, Goga: \u201e\u00eel compara cu Goebbels\u201c, scrie Magda Ursache. Mai mult dec\u00e2t asta, \u201edemolarea\u201c lui Arghezi culmineaza cu acest blestem ce nu s-a \u00eemplinit: \u201eArghezi va muri (si i-o doresc c\u00e2t mai cur\u00e2nd) istovit, sleit, golit\u201c. Ironia vietii, scrie M.U. ca si c\u00e2nd pacalitorul pacalit ar mai trai, \u201ea facut ca Marele Alpha (apud Al. George \u2013 n.n.) sa fie \u00eengropat cu salve de tun\u201c. Parca \u00een nume personal, Magda Ursache pune lespedea pe memoria voalata a acuzatorului neonest: \u201eM.R.P. transforma jurnalul \u00eentr-o reglare ur\u00e2ta de conturi\u201c. Ce ram\u00e2ne? Ram\u00e2n, ca o razbunare postuma, memorabilele \u201eC\u00e2ntice tiganesti\u201c \u2013 adica o coasta argheziana a \u201edemolatorului\u201c poetului Tudor Arghezi. Cu conditia de a recunoaste cu aceeasi onestitate si necrutare aceasta farsa aproape grotesca, dar benefica si recuperatoare, pe care imprevizibila, sarcastica posteritate literara i-a rezervat-o \u201eacuzatului\u201c M.R.P. judecata dnei Magda Ursache din serialul sau memorabil despre \u201ememorialistii fara memorie\u201c poate trece \u2013 nu fara o mare str\u00e2ngere de inima \u2013 granita unei adeziuni oarecum \u00eempacate. \u00cen rest, vorba lui Gheorghe Schwartz: \u201eDoar Dumnezeu are dreptul sa judece\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cencordata, nervoasa, plina de sageti care mai de care mai usturatoare dar pastr\u00e2ndu-se, cu eforturi, \u00een limite rezonabile, revista \u201eContemporanul\u201c, extrem de vie chiar si \u00een\u00a0 toiul caniculei, pare special croita pentru tipul de scriitor si publicist \u00eentruchipat de dna Magda Ursache: un polemist devastator, lipsit de simtul precautiei si arunc\u00e2nd c\u00e2t colo scutul de… Cite\u0219te mai mult »Memorialistii fara memorie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5314,7956],"class_list":["post-12507","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-magda-ursache","tag-revista-contemporanul"],"views":1726,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12507","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12507"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12507\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12507"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12507"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12507"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}