\u00centr-un editorial publicat \u00een \u201eRomania literara\u201c, nr. 23, Nicolae Manolescu inventariaza \u201eSuferintele criticii literare\u201c \u2013 \u00een numar de trei:
\n1. \u201elipsa de claritate, exprimarea pretentioasa si confuza\u201c; 2.\u00a0 inadecvarea; 3. comparatiile exagerate la care se dedau cronicarii atunci cand refera despre opere de regula mai modeste decat ar sugera analogiile oferite de comparatisti.
\nExplicatia sociologica a acestor defecte sta, probabil, \u00een faptul ca la noi cronica literara este o disciplina de tinerete (am \u00een vedere media, nu exceptiile de rigoare): \u00eencepi sa scrii \u00een studentie, continui cativa ani, dupa care treci la lucruri \u201emai serioase\u201c. Or, atat \u201elipsa de claritate, exprimarea pretentioasa si confuza\u201c, cat si\u00a0 inadecvarea sau comparatiile exagerate sunt calitati ale primaverii critice.
\nDe fapt, toate aceste suferinte ar putea fi reduse, de fapt, la una singura, a doua, inadecvarea. \u201eInadecvarea\u201c, explica Nicolae Manolescu, \u201esare \u00een ochi mai cu seama \u00een critica de poezie. (\u2026) O puteti constata lesne si singuri: luati o recenzie de poezie, chiar si din \u00abRomania literara\u00bb, si aruncati-va un ochi pe versurile citate, \u00eenainte de a citi comentariul\u201c. Directorul \u201eRomaniei literare\u201c stie ce spune: am \u00eencercat experimentul sugerat de d-sa chiar cu numarul \u00een care-si publica consideratiile de mai sus. Desigur, am ocolit cronica lui Gheorghe Grigurcu \u2013 prea de mult senilizat critic \u2013 pentru a nu merge prea la sigur. \u00cen schimb, am citit cu interes prezentarea pe care Cosmin Ciotlos i-o face unui poet de 19 ani, Radu Nitescu, autorul volumului \u201eGringo\u201c, publicat de curand la Editura Casa de Pariuri Literare. Ciotlos observa cu sagacitate ca \u201eGringo\u201c \u201epune \u00een scena o poezie incomparabil de carismatica\u201c; cuvantul \u201eincomparabil\u201c \u00eel fereste, \u00eentelept, pe Cosmin Ciotlos de intrare \u00een casuta no. 3 a tipologiei manolesciene, dar nu si de celelalte. Caci iata cum continua prezentarea:<\/p>\n
\u201eSarcasmul, patosul retinut, inteligenta de constructie, echilibrul melodic, toate \u00eesi au, desigur, locul lor. Dar carisma, care e a lui Nitescu si numai a lui, ramane, dincolo de acestea. La un moment dat, un poem vorbeste despre anul \u00een curs ca despre anul unei totale explozii de erotism: \u00ab\u00een doua mii doispe o sa ne iubim grozav\u00bb. Sunt mari sansele ca versul sa fie unul vizionar \u00een felul lui, iar 2012 sa devina anul lui Radu Nitescu\u201c.<\/p><\/blockquote>\n
Nu se \u00eentelege (exprimarea confuza) care este legatura \u00eentre eventualitatea unei explozii de erotism \u00een anul 2012 si sansele ca \u201e2012 sa devina anul lui Radu Nitescu\u201c. De asemenea, (\u201einadecvarea\u201c), legatura dintre calitatile notate de Ciotlos si poezia lui Nitescu este un pic invizibila. Iata cum suna poemul \u201ecu toate ca am ras de cele mai multe ori\u201c (reprodus cu generozitate \u00een \u201eRomania literara\u201c):<\/p>\n
\u201eCu adevarat cu multe fete m-am \u00eentalnit azi,\/ fete pe care le stiu de mult sau abia cunoscute,\/ care voiau ceva de la mine sau pur si simplu\/ voiau sa vada ce mai fac si sa-mi ureze o zi buna.\/ Si da, unele erau frumoase, si da, faceau zgomot, nu deranjant,\/ ca valurile ajunse la mal \u00eentr-o seara.\/ Da, asa spuneam, m-am \u00eentalnit astazi cu ele si am vorbit atatea lucruri\/ la magazin, \u00een parc, \u00een autobuz, la metrou, la cinema sau la mine acasa,\/ \u00eensa niciuna nu m-a privit \u00een ochi,\/ si cu toate ca am ras de cele mai multe ori,\/ niciuna nu m-a gadilat dupa ureche\u201c.<\/p><\/blockquote>\n
Sa zicem ca evitarea cacofoniilor ar putea trece drept \u201eechilibru melodic\u201c, ori ca sfarsitul \u201eniciuna nu m-a gadilat dupa ureche\u201c ar putea trece drept climactic pentru cineva care a frecventat cu ardoare un cenaclu emanat din vreun liceu seral, dar pentru restul n-as baga mana \u00een foc ca pun \u00een miscare toate notatiile lui Cosmin Ciotlos.
\nAltfel, si Ciotlos se refera, \u00een cronica dedicata lui Mircea Cartarescu, al carui \u201eLevant\u201c fu reeditat, la unele suferinte ale criticii. \u00cel citez:<\/p>\n\u201eRelativ recent, la rubrica pe care o tinea \u00een \u00abRomania literara\u00bb, Daniel Cristea-Enache si-a \u00eencercat si el norocul cu cartea aceasta, scriind tenace un fel de cronica si confirmand, cu o \u00eentarziere de aproape doua decenii, ceea ce toata lumea convenise \u00eenca de la \u00eenceput. Anume ca \u00abLevantul\u00bb e un volum de poezie absolut extraordinar. O banalitate. Nu singura din articolul respectiv, desigur. (Facut, de la un capat la altul din banalitati.) Ce mi s-a parut, \u00een schimb, \u00eengrijorator era altceva. Siguranta cu care Cristea-Enache se instala \u00een postura iluzorie de prim comentator. Ca si cum nimeni \u00eenaintea lui nu mai scrisese despre epopeea lui Mircea Cartarescu. Dincolo de impolitete si de neprofesionalism, faptul denota o problema, as zice, mai grava. Inadecvarea la cod. Cum sa discuti tocmai despre \u00abLevantul\u00bb, care e \u00eentesat de referinte, facand abstractie de referinte? Nu stiu si nu-mi bat capul cu asta acum\u201c.<\/p><\/blockquote>\n
\u201eImpolitete\u201c si \u201eneprofesionalism\u201c sunt, totusi, cuvinte prea tari, desi, ce-i drept, Daniel Cristea-Enache are obiceiul nevinovat de a adopta pozitii aurorale, \u00eentr-un fel sau altul \u2013 fie redescoperind roata si apropiindu-se periculos, cum \u00eei observa Andrei Terian, de liziera plagiatului, fie \u00eencheindu-si, de pilda, o cronica din 2010 la \u201e\u00centoarcerea huliganului\u201c prin cuvintele: \u201eAcum, abia acum vine si judecata de valoare. \u00ab\u00centoarcerea huliganului\u00bb de Norman Manea este unul dintre cele mai bune romane (romane?) romanesti (romanesti? romanesti!) scrise \u00een ultimul deceniu\u201c. Or, din pacate pentru pretentiile de efect ale unui astfel de sfarsit, romanul lui Norman Manea fusese publicat \u00eenca din 2003 si, analizat de sute de ori, apucase sa fie canonizat cu mult \u00eenainte de trecerea lui Daniel Cristea-Enache la \u201eObservator cultural\u201c.
\n\u2026Dar, apropo de \u201etotala explozie de erotism\u201c din anul \u00een curs, am citit cu interes articolul (publicat tot \u00een nr. 23 din \u201eRomania literara\u201c) \u00een care Stefan Borbely sare \u00een apararea \u201esintezei de 642 de pagini a Constantinei Raveca Buleu, \u00abParadigma puterii \u00een secolul al XIX-lea\u00bb\u201c; \u201esinteza de 642 de pagini\u201c fusese nedreptatita \u00eentr-o cronica publicata anterior tot \u00een \u201eRomania literara\u201c \u2013 \u201ecaz flagrant de lectura eronata, scrisa de pe pozitii net antiacademice\u201c. Stefan Borb\u00e9ly este un vechi admirator al Constantinei Raveca Buleu; \u00eenca din 2007 (v. Stefan Borb\u00e9ly, \u201eEleganta si eruditie\u201c, \u00een \u201eApostrof\u201c, nr. 12, 2007), \u00eei \u00eentocmea un frumos portret: \u201ecartile Constantinei Raveca Buleu confirma o vocatie erudita de tip universitar, combinata cu o disciplina bibliofila de esenta constructiva, sistematizatoare, caracteristica pentru un om cu har si chemare pentru actul peren de cultura, care sufera atunci cand nu gaseste toate cartile de care are nevoie si exulta atunci cand linistea bibliotecii \u00eei ofera calmul uman si intelectual \u00een spiritul carora a ales, foarte frumos si discret, sa traiasca\u201c. Fara a vrea sa tulbur prin nici o sugestie puritatea relatiei profesor \u2013 student \u00eentrupata \u00een relatia Stefan Borbely \u2013 Constantina Raveca Buleu, \u00eemi permit sa observ erotismul care impregneaza textele citate ale profesorului clujean \u2013 nu deranjant, ci subtil, ca un gadilat dupa ureche.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"\u00centr-un editorial publicat \u00een \u201eRomania literara\u201c, nr. 23, Nicolae Manolescu inventariaza \u201eSuferintele criticii literare\u201c \u2013 \u00een numar de trei: 1. \u201elipsa de claritate, exprimarea pretentioasa si confuza\u201c; 2.\u00a0 inadecvarea; 3. comparatiile exagerate la care se dedau cronicarii atunci cand refera despre opere de regula mai modeste decat ar sugera analogiile oferite de comparatisti. Explicatia sociologica… Cite\u0219te mai mult »Despre critica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[124,482],"class_list":["post-12497","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nicolae-manolescu","tag-romania-literara"],"views":4518,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12497","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12497"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12497\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12497"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12497"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12497"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}