{"id":12486,"date":"2012-07-05T13:07:35","date_gmt":"2012-07-05T11:07:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12486"},"modified":"2012-07-05T13:07:47","modified_gmt":"2012-07-05T11:07:47","slug":"sa-citesti-partituri","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sa-citesti-partituri\/","title":{"rendered":"Sa citesti partituri…"},"content":{"rendered":"

… pe scena \u00eentr-un concert-spectacol mult rodat mi se pare un nonsens. S-a \u00eent\u00e2mplat la o recenta seara cu \u201eTurandot\u201c la Opera Nationala Bucuresti, c\u00e2nd toti cei de pe platou (solisti si cor), cu trei exceptii, au stat cu notele \u00een fata, ca la studiu. Este drept ca actuala reprezentare a opusului puccinian a fost g\u00e2ndita concertant, probabil din lipsa de finantare pentru o montare scenica. <\/strong><\/em><\/p>\n

Nici atunci n-ar fi trebuit sa existe pupitre, dar am zis ca pentru putina vreme. Numai ca, la c\u00e2tiva ani dupa premiera, tot asa a ramas. Nimeni n-a \u00eenvatat nimic. Neplacuta impresie, mai ales ca unii solisti (interpretii celor trei ministri) \u00eesi si muta pupitrele dintr-un loc \u00eentr-altul, \u00een chip dizgratios. Singuri, Silvia Sorina Munteanu (Turandot), James Lee (Calaf) si Florin Diaconescu (\u00cemparatul Altoum) au c\u00e2ntat pe dinafara. \u00centruc\u00e2t se constata ca sistemul se perpetueaza si nu sunt semne de renuntare, cred ca singura solutie este trecerea la o productie scenica adevarata, completa. Am mai scris si cu alta ocazie. Cu minimum de cheltuieli (ceva decoruri schematice, costume…), un regizor cu g\u00e2ndire moderna ar putea face un spectacol minunat. Deja se folosesc proiectii pe fundal (ce-i drept, la seara de care vorbesc, le-a lipsit luminozitatea), care ar putea sa fie integrate \u00een noua montare. Mai ales ca, lucru foarte important, pentru acest titlu celebru de repertoriu exista distributii solide si valoroase, asa \u00eenc\u00e2t utilizarea lor, \u00een spectacol, nu trebuie sa \u00eent\u00e2rzie. De reflectat pentru viitoarea stagiune. Sa scapam de pupitre si partituri pe platou!
\nSoprana Silvia Sorina Munteanu este o Turandot de referinta, nu numai pentru scena noastra, ci si \u00een plan international. \u00cei trebuie doar un promo serios si o impresariere adecvata pentru a c\u00e2nta rolul si la Scala, si la Metropolitan, si oriunde \u00een lume, \u00een cele mai faimoase locatii. Tinuta de c\u00e2nt, bogatia si stralucirea pretioasa a vocii, incisivitatea si acutele fulminante o recomanda. O mare Turandot, de extrema valoare!
\n\u00cen rolul Calaf a debutat sud-coreeanul James Lee, cu glas corpolent, \u00eentunecat si solid. Proiectia si penetranta maxima a sunetelor tenorului, colaborator al Operei bucurestene, se situeaza \u00een zona \u00eenalta \u2013 La natural, Si bemol, Si natural \u2013 destul de mult pentru o redare spectaculoasa a partiturii Principelui Necunoscut. Desi atinsa cu usurinta, nota de Do (nescrisa de Puccini) din fraza \u201eTi voglio ardente d’amor\u201c (actul secund) n-a mai avut calitatea celorlalte acute, dupa cum portiunii centrale a registrului i-a lipsit masivitatea si sonoritatea restului, motiv pentru care \u00een confruntarea cu tumultul puccinian emis de tutti orchestral si coral s-a vazut pus \u00een oarecare umbra. Desigur, si variatiile de expresie trebuie sa-i stea \u00een preocupare, \u00eentruc\u00e2t Calaf nu este o bruta, ci un erou \u00eendragostit, cu poetica si trairi intense. Sunt foarte sigur ca James Lee, pornind de la importantele daruri native, prin studiu stilistic, va atinge performantele care acum se disting la orizont.
\nSoprana Iulia Isaev a interpretat-o pe sensibila Li\u00f9, prin frumoasa culoare a glasului, prin frazare cultivata si intentii vocale bine cumpanite. \u00cei mai ram\u00e2ne sa se aplece mai mult asupra managementului pianissimelor, nuante at\u00e2t de dragi lui Puccini, prin care a exprimat dragostea si sacrificiul eroinei.
\n\u00cen alte roluri, \u00eei amintesc si pe Marius Bolos (\u00een progres, ca Timur), Florin Simionca (Ping), Liviu Indricau (Pang), Valentin Racoveanu (Pong), Dan Indricau (Mandarinul). As intra \u00eentr-un amanunt, un detaliu care arata superficialitatea studiului. Mandarinul este de fapt un herald, un crainic, un automat, p\u00e2na la urma. Fraza anuntatoare din debutul operei trebuie rostita cu sonoritate egala, sec si mecanic. N-am \u00eenteles de ce interpretul serii a introdus usoare tente si aparte-uri (\u201eIl principe di Persia avversa ebbe fortuna…\u201c), dupa un expozeu bine \u00eenceput. Sa fi fost emotia la apropierea unui Re diez cu coroana si a unui Mi?
\nCorul, \u00eenaltat de compozitor la rangul de personaj colectiv, a c\u00e2ntat impecabil, valorific\u00e2nd pregatirea data de maestrul octogenar Stelian Olariu.
\nCu m\u00e2necile suflecate ca pe santier (?!?), dirijorul Tiberiu Soare a condus \u00een stilu-i caracteristic, energic si profund dedicat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

… pe scena \u00eentr-un concert-spectacol mult rodat mi se pare un nonsens. S-a \u00eent\u00e2mplat la o recenta seara cu \u201eTurandot\u201c la Opera Nationala Bucuresti, c\u00e2nd toti cei de pe platou (solisti si cor), cu trei exceptii, au stat cu notele \u00een fata, ca la studiu. Este drept ca actuala reprezentare a opusului puccinian a fost… Cite\u0219te mai mult »Sa citesti partituri…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[7955,7954,7953],"class_list":["post-12486","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-florin-diaconescu","tag-james-lee","tag-silvia-sorina-munteanu"],"views":1781,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12486","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12486"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12486\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12486"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12486"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12486"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}