{"id":12483,"date":"2012-07-05T13:06:01","date_gmt":"2012-07-05T11:06:01","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12483"},"modified":"2012-07-05T13:06:14","modified_gmt":"2012-07-05T11:06:14","slug":"%e2%80%9eprometheus%e2%80%9c-%e2%80%93-s-f-ul-mitologic-al-lui-ridley-scott","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9eprometheus%e2%80%9c-%e2%80%93-s-f-ul-mitologic-al-lui-ridley-scott\/","title":{"rendered":"\u201ePrometheus\u201c \u2013 S.F.-ul mitologic al lui Ridley Scott"},"content":{"rendered":"

Cea mai noua pelicula a lui Ridley Scott, \u201ePrometheus\u201c, se anunta asemenea unei bombe al carei ticait insuportabil marcheaza ultimele secunde p\u00e2na la distrugerea Pam\u00e2ntului si, odata cu el, a filmului ca forma de arta. Un aspect foarte interesant este acela ca fanii seriei \u201eAlien\u201c par sa aiba mai mult succes \u00een ceea ce priveste transmiterea mesajului dec\u00e2t filmul \u00een sine, prin ardoarea si pasiunea de care dau dovada \u00een fata \u201emicilor extraterestri\u201c, \u00eentrec\u00e2ndu-i chiar si pe jurnalistii ce anunta vestea cea mare, si anume ca tocmai a aparut pe ecrane cel mai bun film al anului. \u201ePrometheus\u201c, titlu care ne trimite la mitologia greaca, dar si la optiunea regizorului de a nu continua seria \u201eAlien\u201c, Scott numindu-l \u201eun film original\u201c, deschide portile imaginarului stiintifico-fantastic catre o lume cu titani spatiali, androizi \u00een carne si oase si cu tot felul de civilizatii extraterestre. <\/strong><\/em>
\nSecventa de \u00eenceput a filmului readuce \u00een atentia spectatorilor mai mult sau mai putin educati mici fr\u00e2nturi din mitologia greaca, arat\u00e2nd crearea Pam\u00e2ntului prin intermediul unor titani\/giganti ce poarta denumirea de Ingineri ai lumii. \u00cenceputul, la fel ca originea titanului din prima secventa, ram\u00e2ne un mister pe care datele furnizate de Scott nu ne ajuta sa ni-l explicam. \u00centr-o oarecare masura, putem \u00eentelege ca nava imensa care aterizeaza pe Pam\u00e2nt este cea care-l lasa pe Inginer cu scopul de a investiga planeta si de a o face, \u00een cele din urma, purtatoare de viata. El bea un lichid negru pentru a se destructura si pentru a \u00eemprastia viata pe planeta prin intermediul ADN-ului sau, dar acest lucru nu explica surprinderea de pe chipul personajului \u00een timp ce se dezintegreaza. Acesta este un prim exemplu de ambiguitate si de lipsa de claritate \u00een ceea ce priveste optiunea regizorala, de a refuza oferirea unei explicatii elocvente legendei pe care o transpune. Pentru ca spectatorul sa ram\u00e2na \u00een aceeasi zona de mister, mai mult sau mai putin \u00eenvaluita \u00een ceata, ce-a de-a doua secventa, care apeleaza la picturile rupestre preistorice, concretizeaza tema filmului, si anume facerea lumii si cautarea creatorilor ei de catre un grup de savanti exploratori. Totusi, cautarea Inginerilor este doar un subiect colateral. \u00centrebarile privitoare la motivul determinant al crearii omului, raporturile dintre om si creatorii sai sau dintre android si omul-creator sunt c\u00e2teva dintre aspectele pe care Ridley Scott \u00eencearca sa le evidentieze \u00een \u201ePrometheus\u201c.
\nTrec\u00e2nd de la scurta epopee metafizica la povestea propriu-zisa, regizorul \u00eesi deschide filmul prin imaginea glaciala a androidului cu aspect uman, David (Michael Fassbender). Creat de Peter Weyland (interpretat, \u00een mod surprinzator, de Guy Pierce), omul care la r\u00e2ndul lui se foloseste de exploratori pentru a-i gasi pe creatori si pentru a-si afla raspunsul la \u00eentrebarea privitoare la existenta spiritului uman, David devine, \u00een mod cert, singurul personaj care, lipsit de emotii si de sentimente omenesti, conduce conflictul existential catre un alt nivel. Cu toate ca este robot, David tinde sa se remarce tocmai prin aceasta umanitate artificiala. Sunt momente \u00een care nu ne dam seama daca personajul este dispretuitor sau ironic sau daca e, pur si simplu, el \u00eensusi. Rutina zilnica a personajului, simetrica \u00eentr-un fel cu cea a lui HAL 9000, din \u201eOdiseea Spatiala\u201c a lui Kubrick, ipostaziaza un David blond care \u00eencearca sa-i calce pe urme \u00eentr-un mod c\u00e2t mai stilat lui Peter O’Toole din \u201eLawrence of Arabia\u201c \u2013\u00a0 un fel de model iconic cu care reuseste sa se identifice; asemeni lui Lawrence, David este singur \u00eentr-un univers \u00eenconjurat de oameni pe care ajunge \u00een cele din urma sa se bazeze. Desi, la \u00eenceputul filmului, David pare a fi destul de neutru si imobil din punct de vedere fizic, pe parcurs asistam la tot felul de momente care \u00eei tradeaza trasaturile robotice prin miscarile pe care le face. De asemenea, pe l\u00e2nga aceasta stilizare permanenta, realizata, de exemplu, prin nuantarea parului care trimite la personajul lui Peter O’Toole, David capata trasaturi puerile, dorind sa afle c\u00e2t mai multe informatii, asemeni unui copil curios. Deznodam\u00e2ntul acestei umanitati artificiale \u00eel regasim \u00een finalul filmului, c\u00e2nd David, \u201edecapitat\u201c, dovedeste ca \u00eei pasa mult mai mult de persoana lui dec\u00e2t ne-am fi asteptat, relev\u00e2nd supranaturalul androidului prin ceva firesc, si anume prin constientizarea degradarii sistemului care \u00eel face sa vorbeasca, sa \u00eenvete, sa g\u00e2ndeasca, cu alte cuvinte, sa traiasca.
\nAstfel, personajul lui David ram\u00e2ne, \u00een ceea ce ma priveste, unul dintre putinele puncte forte ale acestui film, alaturi de povestea si de atmosfera care se construiesc \u00een jurul lui. Lumea futurista a lui Scott, cautarea exploratorilor, vietatile extraterestre, idila fantomatica dintre Elizabeth Shaw (Noomi Rapace) si Charlie Holloway (Logan Marshal-Green), dar si impactul efectelor speciale, cele 3D fiind folosite totusi cu chibzuinta, constituie doar o suprafata artificiala, prin intermediul careia regizorul \u00eencearca sa-si pregateasca terenul pentru a-si plasa povestea si ideile principale. Cu toate acestea, lumea construita de Scott e una dificil de locuit, mai ales pentru cei care nu sunt fani ai filmelor S.F sau ai seriei \u201eAlien\u201c. Scaparile din scenariu, cu unele actiuni ale personajelor nejustificate, nefinisate sau care nu se completeaza cu cele viitoare, sunt vizibile cu ochiul liber pentru orice spectator care depaseste stadiul de iubitor al efectelor speciale socante si care \u00eencearca sa ajunga si la poveste. Sunt at\u00e2tea \u00eentrebari ramase \u00een suspensie referitoare la acest film, \u00eenc\u00e2t doar fanii ar putea fi pregatiti sa-si dea cu parerea, uimindu-ne cu interpretarile lor, poate cu totul diferite de cele ale regizorului.
\nDincolo de acest \u00eenvelis artificial, \u201ePrometheus\u201c \u00eencearca sa iasa \u00een evidenta prin anumite aspecte precum conflictul existential, adus p\u00e2na \u00een simtirea androidului, si chiar a publicului, spre final, c\u00e2nd putem observa disperarea lui Weyland si dorinta de a-si afla raspunsurile cautate. De asemenea, misterul, perfect sincronizat la linia seriei \u201eAlien\u201c, se mentine fara a cadea \u00een desuetudine. Filmul ne invita \u00eentr-o zona psihanalitica, fiind interesante si influentele lui Freud, si climaxul care nu putea fi marcat dec\u00e2t de Nietzsche, prin raspunsul unui David decapitat ca \u201enu este nimic\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cea mai noua pelicula a lui Ridley Scott, \u201ePrometheus\u201c, se anunta asemenea unei bombe al carei ticait insuportabil marcheaza ultimele secunde p\u00e2na la distrugerea Pam\u00e2ntului si, odata cu el, a filmului ca forma de arta. Un aspect foarte interesant este acela ca fanii seriei \u201eAlien\u201c par sa aiba mai mult succes \u00een ceea ce priveste… Cite\u0219te mai mult »\u201ePrometheus\u201c \u2013 S.F.-ul mitologic al lui Ridley Scott<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7952,150,83,7951],"class_list":["post-12483","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-prometheus","tag-cinema","tag-film","tag-ridley-scott"],"views":3412,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12483","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12483"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12483\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12483"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12483"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12483"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}