{"id":12480,"date":"2012-07-05T13:04:08","date_gmt":"2012-07-05T11:04:08","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12480"},"modified":"2012-07-05T13:04:42","modified_gmt":"2012-07-05T11:04:42","slug":"un-inger-pe-umarul-drept","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-inger-pe-umarul-drept\/","title":{"rendered":"Un \u00eenger pe umarul drept"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>Cannes 2012<\/strong><\/p>\n<p>O fata strabate multimea coborata din tren. Nu merge, \u00eensa, odata cu ea, ci \u00eempotriva curentului uman. Nu se lasa dusa de el, nu-si potriveste pasii odata cu el, ci \u00eel despica asemenea unui crucisator care taie gheturile. Nu o vedem, desigur, decat din spate, dar simtim energia, clocotul tinerei. Asa \u00eencepe \u201eDupa dealuri\u201c, cu un exceptional ex-abrupto. Acolo unde, \u00een general, filmele aleg respiratia, tresarirea, Cristian Mungiu ne face sa auzim zvacnetul. \u00cencordarea nu ne va parasi de-a lungul celor doua ore si jumatate care, paradoxal, nu trec greu (nimeni nu s-a foit \u00een Sala Debussy unde a fost programata proiectia, nimeni nu a parasit-o). Iar \u00een exceptionalul sfarsit cinematografic, cand geamul masinii \u00een care se aflau tortionarii fetei de la Tanacu este maculat, \u00eemproscat cu apa noroioasa a strazii, singura sentinta pe care si-o \u00eengaduie autorul, am avut senzatia ca mai toti cei din jurul meu s-au smuls cu greu din povestea de pe ecran. Ca si cum ne-am fi cerut dreptul nostru la putina liniste, la ragazul desprinderii. Doar marile filme opereaza astfel. Iar \u201eDupa dealuri\u201c este un mare film. Nu cred ca pot descrie starea cu care am alergat imediat la computere, sa transmitem cotidianelor, radio-urilor etc., asa cum facem de obicei. \u00cen astfel de cazuri, taram dupa noi sentimentul unei impietati si al unei vinovatii difuze. O lunga experienta mi-a dovedit ca este aproape imposibil sa te plasezi cu maxima exactitate pe linia nuantelor, a gandurilor autorului, tot ceea ce \u00eeti doresti este sa nu-l tradezi, sa nu te lasi \u00eenecat \u00een umorile momentului. De aceea nu cred ca este lipsit de interes sa amintesc ca ceea ce se citeste \u00een articolele de ziar aparute a doua zi, uneori chiar la numai cateva ore, pe publicatiile on line (cunosc, am trait toate ipostazele) nu trebuie luate drept cronici definitive. Le spunem cronici pentru ca nu avem cum altfel, de fapt sunt \u00eensemnari la cald, senzatii, un fel de atingere a unor idei ce trec pe langa tine precum fluturii pe care stii ca \u00eei vei prinde altadata. Chiar si acum, la mai bine de o luna de cand am vazut filmul, nu ma simt \u00een stare sa-l analizez cu tot dichisul, fara sa-l mai fi revazut, fara sa ma las prizoniera de buna voie a cutarei sau cutarei secvente, din stransoarea carora sa \u00eencerc, apoi, sa ma eliberez prin ceea ce numim analiza. Aceasta este, dupa parerea mea, profesia criticului de film, de asta se si deosebeste ea de cea a criticului literar. Ma \u00eendoiesc ca un confrate din lumea literelor a alergat, vreodata, cu sufletul la gura, de cum a terminat ultima pagina a unui roman, \u201esa dea la gazeta\u201c. Noi, da, daca vrem sa transmitem ceva din suflul unui festival, cu atat mai mult al unuia precum Cannes-ul, a carui \u201egheara\u201c marcheaza destine. Criticul ziarului \u201eLe Monde\u201c, publicatie-reper pentru multi, al carei cuvant este asteptat cu nerabdare, si-a \u00eengaduit de data aceasta un ragaz de doua zile (nu mai amintesc ce \u00eenseamna asta pentru un cotidian) pentru ca, scrie Jacques Mandelbaum: \u201eLa Cannes, mai mult decat oriunde, linia care desparte adeziunea de respingere tine uneori de un fir de ata. Acest sentiment care deschide o bresa nelinistitoare \u00een \u00eencrederea pe care crezi ca o ai \u00een propriul gust, face din festival, \u00een pofida oricarei asteptari o experienta filosofica. Vineri 18 mai se vedea \u00een proiectie pentru presa cel de al treilea film al romanului Cristian Mungiu, \u00abDupa dealuri\u00bb. O premiera foarte asteptata, pentru ca autorul era detinatorul Palme d&#8217;Or din 2007 cu \u00ab4 luni, 3 saptamani, 2 zile\u00bb&#8230; Au urmat cele doua ore si jumatate consacrate relatiei elective dintre doua tinere femei \u00eenchise \u00eentre zidurile unei manastiri. Primele semne de oboseala la capatul a doua zile pline la Cannes? Sa fiu, oare, insensibil la un astfel de subiect? Simt ca plictiseala ar vrea sa-l atinga cu aripa ei cenusie pe umil dv. servitor, \u00een ciuda admiratiei pentru frumusetea filmului (&#8230;) Trece o noapte. Dimineata, o constatare uluitoare: printr-o lucrare despre care nu pot sa spun mai nimic, filmul revine, te cauta, \u00eencrustandu-si imaginile, impunand personajele, desfasurandu-si frumusetea. Fara doar si poate, mai mult decat cele care lovesc scurt si repede, acest gen de filme devin un aliat \u00eempotriva propriei tale rezistente, mentin viu raportul spectatorului cu cinematograful. Scriu toate acestea pentru a ajunge la paradoxul \u00eembucurator care face ca, desi nu am dezvaluit nimic despre \u00abDincolo de dealuri\u00bb, am spus deja esentialul. Forta sa insinuanta de evocare, modul sau de a-ti deschide ochii asupra a ceva nestiut sau pe care nu ai fi vrut sa-l vezi, aceasta orbire mai mult sau mai putin voluntara este subiectul filmului\u201c.<\/p>\n<p>\u201eDupa dealuri\u201c nu este o reconstituire de tip ancheta a cazului Tanacu. Punctul cinematografic de pornire se afla \u00een romanele non-fictionale ale Tatianei Niculescu Bran, al caror potential filmic l-a intuit Cristian Mungiu. Desi nu o doreste si este de \u00eenteles, apropierea cu \u201e4, 3, 2\u201c s-a facut si se va face inevitabil. \u00cen ceea ce ma priveste, nu pot ocoli un amanunt: asa cum precedenta lui creatie nu era, \u00een esenta, un film despre avortul clandestin \u00een epoca lui Ceausescu, sau nu numai, nici \u201eDupa dealuri\u201c nu este doar trimiterea, \u00een cheie cinematografica, la un caz de exorcizare. Drama celor doua fete, Voichita si Alina, crescute \u00eentr-un orfelinat, una ajunsa \u00eentr-o manastire, alta plecata sa-si faca un rost prin lume, lasa sa se auda un strigat, cand mai \u00eenabusit, cand devenit urlet, despre dreptul la libertatea interioara al oricarei fiinte umane, despre nevoia de dragoste si de ocrotire, mai ales a celor singuri pe lume, lasati de atatea ori sub cerul liber al indiferentei, al ipocriziei. Acea splendida deschidere cu care mi-am \u00eenceput aceste randuri, (fata \u00eenaintand \u00eempotriva multimii) plaseaza naratiunea de pe ecran sub semnul energic al vointei de fi liber, cu \u00eengerul din tine sau de langa tine. Putini, foarte putini au fost criticii de la Cannes care sa trimita \u201eDupa dealuri\u201c \u00een spatiul religiei, sa se \u00eempiedice de diferentele ortodoxie \u2013 catolicism. A fost privit si \u00eenteles ca un Film. \u201eFara excese, fara sa \u00eenfrumuseteze, impresionant filmat, creatia lui Cristian Mungiu este o neobisnuita restituire a unui caz de exorcism din Romania. Are toate datele pentru a diviza deopotriva spectatorii si critica , unii socotindu-l o opera majora, altii reprosandu-i un anumit senzationalism. \u00cen mod sigur, \u00eensa, \u201eDupa dealuri\u201c nu trece neobservat. Teme mari, cum sunt dragostea, credinta, libertatea spiritului contra rigiditatii religiei, ignorantei si saraciei ofera un fundal fertil unor conflicte. Nu exista buni si rai, fiecare crede \u00een dreptatea lui, poate tocmai de aceea tragedia nu poate fi evitata\u201c, scrie Dan Fainaru \u00een \u201eScreen International\u201c. \u201eFilmul lui Mungiu te tine captiv, \u00een ciuda unui ritm deliberat negrabit si a lungimii sale. (&#8230;) Lucrat \u00een cadre fluide de catre statornicul sau director de fotografie Oleg Mutu, filmul da corp unei crize morale cu o angajare de nezdruncinat \u00een realism si o metodica atentie acordata detaliilor\u201c este de parere Justin Chung de la \u201eVariety\u201c. Colegul sau de la \u201eHollywood Reporter\u201c, Stephen Dalton a insistat pe componenta formala: \u201eFrumusetea aspra a filmului lui Mungiu aminteste uneori de Lars von Trier, cel de la \u00eenceputuri. Este cert filmat \u00een spiritul Dogmei 95, care se poate lipsi de accesoriile muzicii sau ale efectelor speciale. Multe tablouri au puritatea calvinista a unor maestri olandezi ai picturii\u201c. Toate astea dupa ce autorul \u00eesi \u00eencepuse cronica plasandu-l pe Cristian Mungiu \u00een linia \u201eunei surprinzatoare si puternice genealogii ce se \u00eentinde de la de la clasicul \u201eBlack Narcissus\u201c al lui Powell si Pressburger, \u201eViridiana\u201c lui Bunuel, \u201eThe Devils\u201c al lui Russels si \u201eEntre tinieblas\u201c (\u201eDark Habits\u201c) de Almodovar\u201c. Chiar daca ne putem \u00eendoi de unele comparatii, mai ales de ultima, avalansa de senzatii ale unei \u00eenvecinari culturale spune multe despre receptarea filmului romanesc. Nu exista nici o \u00eendoiala ca prezenta noastra \u00een competitie a placut juriului si presedintelui sau, Nanni Moretti. Numai ca se adevereste \u00eenca o data cum ca mult mai aproape \u00eeti este camasa decat haina. \u00cen conditiile \u00een care Palme d&#8217;Or pentru \u201eAmour\u201c al lui Haneke a ocupat tot spatiul emotional, cel al reflexivitatii ar fi fost cum nu se poate mai adecvat unui Grand prix (a doua recompensa \u00een ierarhia canneza) adjudecat de \u201eDupa dealuri\u201c. Presedintele a aparat, se zice, cu ghearele si cu dintii productia italiana din competitie, \u201eReality\u201c, al lui Matteo Garrone. \u201eMoretti ne-a facut cadou un mare premiu\u201c, scria un critic italian. Departe de forta, incisivitatea si totala angajare a precedentului titlu al lui Garrone, \u201eGomorah\u201c, aceasta comedie duios-amara despre comertul cu iluzii al reality-showurilor tip \u201eBig Brother\u201c nu este o pelicula de respins. Numai ca, favorizata de aceasta distinctie care a surprins pe toata lumea, inclusiv pe italienii prezenti la Cannes, filmul va circula oarecum stanjenit prin lume. Dupa cum nu este exclus ca \u00een tara sa, unde \u201eGrande fratello\u201c este \u00eenca la mare cautare, mica drama a umilului negustor napolitan de peste va face o carare \u00een hatisul industriei visurilor si al manipularii televizionistice. Fragilele posibile referinte la un Fellini din epoca \u201eSeicului alb\u201c nu cred ca vor tese vreo aura. Mai degraba un amanunt va spori impactul: protagonistul Aniello Arena este un puscarias, membru al unei echipe de teatru din \u00eenchisoare. Interpretarea sa, amestec halucinant de visare, ticneala, desprindere de realitate s-a \u00eenscris pe bun\u00e3 dreptate pe lista candidatilor la premiul de interpretare. Juriul a tintit mai sus. Mai noile reglementari potrivit carora primele trei recompense, Palme d&#8217;Or, le Grand prix si Le Prix de la mise en scene (regie) nu sunt cumularde, pot deveni, uneori, nu instrumente ale democratiei, ci ale unor mutari \u00eentr-o schema. Mie una \u00eemi este limpede ca filmul lui Mungiu i-a placut lui Moretti care a avut la dispozitie posibilitatea de a jongla cu premiile de interpretare. Daca nu ar fi fost asa, daca nu ar fi vrut sa onoreze \u201eDupa dealuri\u201c (posibilitatea lui Grand prix fiind exclusa, din punctul lui de vedere), nu ar fi recompensat minunatele actrite Cosmina Stratan si Cristina Flutur. Ar fi putut sa \u00eempace cat de cat capra si varza alegand-o pe Marion Cotillard, pentru rolul din \u201eDe rouille et d&#8217;os\u201c al lui Audiard. Ceea ce s-a \u00eentamplat a fost fara \u00eendurare. Vom vedea cum juriul a trecut cu tavalugul peste selectia franceza. Nici cea americana nu a avut o soarta mai buna.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cannes 2012 O fata strabate multimea coborata din tren. Nu merge, \u00eensa, odata cu ea, ci \u00eempotriva curentului uman. Nu se lasa dusa de el, nu-si potriveste pasii odata cu el, ci \u00eel despica asemenea unui crucisator care taie gheturile. Nu o vedem, desigur, decat din spate, dar simtim energia, clocotul tinerei. Asa \u00eencepe \u201eDupa&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-inger-pe-umarul-drept\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Un \u00eenger pe umarul drept<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7949,7950],"class_list":["post-12480","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-dupa-dealuri","tag-film-cazul-de-la-tanacu"],"views":1688,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12480","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12480"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12480\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12480"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12480"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12480"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}