{"id":12471,"date":"2012-07-05T12:52:09","date_gmt":"2012-07-05T10:52:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12471"},"modified":"2012-07-05T12:52:23","modified_gmt":"2012-07-05T10:52:23","slug":"la-bordeaux-la-bordeaux-intr-o-mahala","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/la-bordeaux-la-bordeaux-intr-o-mahala\/","title":{"rendered":"La Bordeaux, la Bordeaux, \u00eentr-o mahala"},"content":{"rendered":"

\u00cen trenul dintre Toulouse si Bordeaux calatoresc \u00een fata mea \u00een compartiment cu un barbat t\u00e2nar. Cu laptop-ul deschis, cu fire agatate de urechi ca sa-l izoleze de lume, cu ochelari negri, care sa-i asigure anonimitatea. Un t\u00e2nar tipic al zilelor noastre. Atipic este doar tshirt-ul. Destul de uzat de prea mult spalat, cu inscriptia de pe piept relativ stearsa. Si totusi… I have a dream, scrie pe maioul t\u00e2narului din fata mea. Si din linii aproape sterse, pe pieptul lui apare portretul lui Martin Luther King.<\/strong><\/em>
\nFelul cum este scufundat \u00een propriile lui preocupari nu te-ar trimite cu g\u00e2ndul la aspetele participative ale existentei lui sociale. Si totusi, faptul ca-l vad cu acel tshirt mi-l face simpatic. Mai ales ca e un tip blond sters, european suta la suta.
\nApartin generatiei care \u00een adolescenta t\u00e2rzie a urmarit procesul Angelei Davis. Fenomen social international, desi la noi, \u00een Rom\u00e2nia, el n-a avut nici un rasunet. La noi, unde, am zice, asemenea scriitorului care ne-a portretizat mentalitatea, \u201etraim la Portile Orientului, unde totul se ia \u00een v\u00e2rful papucului\u201c. Viata m-a facut mai apoi sa traiesc cu adevarat la portile Orientului si sa-mi dau seama ca, de fapt, la un anumit nivel al existentei sociale, nimic nu se ia aici \u00een v\u00e2rful papucului. Si ca, din Balcani, teama mi-e totusi ca noi, rom\u00e2nii, am ramas singurii \u201ebalcanici\u201c.
\nCu aceste g\u00e2nduri cobor \u00een gara Bordeaux. Simpatia mea pentru baiatul cu tshirtul pe care scrie I have a dream creste.\u00a0 Fiindca \u00een fata garii se deschide artera Cours de Marne. Patrund, deci, dupa cum semnalele mele de sociolog ma avertizeaza, \u00eentr-un cartier de emigranti. Genul de cartiere formate de regula \u00een preajma garilor din marile orase europene. Pe strazi, lumea e amestecata. Si colorata. Ca etnie, gasesti tot ce vrei si nu vrei. Fostele colonii africane sunt preponderente. Este ora unei dupaamieze t\u00e2rzii. Oamenii probabil se \u00eentorc de la lucru. Sunt decent \u00eembracati, se comporta decent. Cu c\u00e2t \u00eenaintez spre centru, \u00een spatiile publice de afisaj apar \u00eensa postere pentru recentele alegeri. Nu putine pentru Marine le Pen si extrema dreapta. Nu putine \u00eempotriva afluxului de straini.
\nPe baiatul cu inscriptia celebra din perioada Black Mouvement pe piept l-am piedut de mult prin multime. Ma apropii de centru. Trec prin fata celebrei facultati de Medicina si Farmacie. Pe scari, deasemenea, un grup mare de studenti de culoare. Sper sa fie francezi. Sper sa fie copii din cartierul pe care deabia l-am lasat \u00een urma. Sper ca Marine le Pen sa fie \u00eenfr\u00e2nta-n alegeri.
\nStrabat Place de la Victoire, trec pe sub Porte d’Aquitaine, intru pe Rue Sainte Catherine, care are renumele de a fi cea mai lunga artera pietonala din Europa. Magazine ca peste tot, multe marfuri expuse \u00een strada, localnici si turisti la cumparaturi. La capatul ei \u00eensa, dupa ce strabati aproape un kilometru si jumatate, intri \u00eentr-un peisaj care-ti taie respiratia prin frumusetea lui: Place de la Com\u00e9die. Troneaza edificiul monumental al teatrului. Si cafenelele elegante de pe marginile acestui quadrat architectural. Structura populatiei este predominant turistica. Pe scarile teatrului, cu rucsacul \u00een spinare si cu un sandwich \u00een m\u00e2na, \u00eent\u00e2lnesti tineret de pe tot globul. Din jur, de sub arcade, strabate o muzica instrumentala cu un farmec aparte. Ciulesc urechile. Ma ridic, ma iau dupa sunet. \u00centr-un colt al pietei, o formatie de vreo cinci barbati \u00eentre doua v\u00e2rste. Muzica lor aduce \u00een acest cadru Midi ceva din lirismul estului. E melodioasa, e vitala, e pentru sufletul simtitor. \u00cen jurul muzicienilor, lumea se aduna \u00een grupuri mari. Artistii sunt bucurosi de succes. C\u00e2nta cu patima. Sunt decent \u00eembracati, se comporta cu respect de sine, primesc bucurosi aplauzele si banul celor dispusi sa le rasplateasca talentul. Peste Place de la Com\u00e9die rasuna \u00eentr-o interpretare curata \u201eSanie cu zurgalai\u201c, desi afara sunt catre 40 de grade. Rasuna \u201e Ma dusei sa trec la Olt\u201c. Rasuna saltaret \u201eLa Bacau, la Bacau, \u00eentr-o mahala\u201c. \u00centr-o pauza, ma apropii de instrumentisti. \u201eSunt si eu din tara dumneavoastra\u201c, le spun. Si tiganii rom\u00e2ni \u00eemi saruta respectos m\u00e2na, bucurosi de \u00eent\u00e2lnire. Nu apuc sa mai vorbesc altceva cu ei, fiindca, din pam\u00e2nt parca, apare l\u00e2nga mine baiatul din tren, cel cu I have a dream pe tshirt. Credeam ca nu m-a observat \u00een timpul calatoriei, dar, uite, peste marginea laptopului, copiii astia ne privesc totusi. Acum si-a dat jos si firele alea at\u00e2rnatoare din urechi, bucuros de muzica.
\n\u201eCe formatie buna, intra cu mine \u00een vorba, de parca ne-am cunoaste de-o viata. Si ce muzica! Poti sa comunici cu ei?\u201c
\n\u201eDa, sunt din tara mea\u201c.
\n\u201eSi de ce nu afiseaza si ei steagul, ca alte formatii, ca sa afle lumea de unde sunt?\u201c
\nNu stiu ce sa-i raspund. Sau, poate stiu, dar nu vreau.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen trenul dintre Toulouse si Bordeaux calatoresc \u00een fata mea \u00een compartiment cu un barbat t\u00e2nar. Cu laptop-ul deschis, cu fire agatate de urechi ca sa-l izoleze de lume, cu ochelari negri, care sa-i asigure anonimitatea. Un t\u00e2nar tipic al zilelor noastre. Atipic este doar tshirt-ul. Destul de uzat de prea mult spalat, cu inscriptia… Cite\u0219te mai mult »La Bordeaux, la Bordeaux, \u00eentr-o mahala<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2386,7945],"class_list":["post-12471","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-emigranti-romani","tag-romani-in-disapora"],"views":1780,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12471","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12471"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12471\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12471"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12471"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12471"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}