Cu siguranta, una dintre cele mai fierbinti dorinte ale rom\u00e2nilor, dintotdeauna (si, cu siguranta, nu numai a lor), a fost aceea a unui stat de drept, a unui stat \u00een care nimeni sa nu fie mai presus de lege. Cred ca aici sunt doua lucruri de distins. Pe de o parte, legea \u00eensasi ar trebui sa fie dreapta. Legea comunista, de exemplu, era schioapa, at\u00e2ta vreme c\u00e2t se baza pe o Constitutie care clama ca Rom\u00e2nia este un stat democratic, bazat pe dictatura clasei muncitoare. Cum se putea ca o democratie sa se fundamenteze pe o dictatura a ramas, pentru mine, un profund mister. Pe de alta parte, ar fi de dorit ca legea sa fie respectata at\u00e2t \u00een litera, c\u00e2t si \u00een spiritul ei. Asa cum stiti, \u00eentreaga miscare pro-democratica din tarile comuniste (\u00een afara de Rom\u00e2nia si Albania), s-a bazat pe solicitarea ca statul comunist sa respecte, macar, propria-i Constitutie si propriile-i legi. Cu alte cuvinte, militantii anticomunisti au clamat respectarea legii fundamentale \u00een litera ei, pentru ca nu exista nici o speranta \u00een ceea ce priveste spiritul. Astazi, ne aflam \u00eentr-o asemenea confuzie, \u00eenc\u00e2t privim, cu speranta, la Justitia rom\u00e2neasca, sper\u00e2nd sa ne fie respectata legislatia, at\u00e2t \u00een spiritul, c\u00e2t si \u00een litera ei. \u201eLitera\u201c se afla \u00eentr-un haos total, determinat de multimea de reglementari care sunt contradictorii. \u201eSpiritul\u201c este complet debusolat, fiindca moravurile s-au schimbat radical. Totusi, rapelul la Justitie pare sa fie singura cale rationala, nu este, din pacate, una usoara.
\nPoate o sa ma \u00eentrebati ce legatura au toate astea cu muzeele, tocmai acum, c\u00e2nd \u00eentreaga suflare a natiunii pare prinsa \u00eentre schimburile de focuri pe care le trag protagonistii razboiului politic \u00een care a fost t\u00e2r\u00e2ta Rom\u00e2nia, de mai bine de patru ani. Si cu toate astea, exista o legatura, aceasta fiind trasata de mecanismul justitiei. Poate ca ar fi trebuit sa scriu cuv\u00e2ntul cu majuscula, dar nu cred ca este cazul, acum.
\nEvident, toti stim ca si muzeele, ca oricare alte persoane juridice, de drept public sau privat, trebuie sa se supuna legii. Muzeele publice administreaza o avere care apartine, \u00een sens larg, natiunii (fie ca este vorba despre stat sau despre autoritatile publice locale). \u00cen consecinta, legiuitorii ar trebui sa fie responsabili de soarta muzeelor, tocmai pentru valoarea uriasa pe care ele o gestioneaza. N-am sa vorbesc, acum, si despre valoarea sociala a muzeelor; n-as vrea sa insult pe nimeni, dar am senzatia ca 90% dintre parlamentari nu sunt constienti de aceasta, cei mai multi consider\u00e2nd ca singura preocupare a muzeografilor este sa \u201estearga obiectele de praf\u201c (sper ca faptul ca, pentru prima oara, din 1989 \u00eencoace, avem un ministru al Culturii care a fost muzeograf sa contribuie la schimbarea acestei imagini!). Sa zicem ca legiuitorii ar fi, totusi, persoane absolut responsabile si preocupate exclusiv de binele public. Din pacate, nu toate legile care afecteaza muzeele, \u00eentr-un fel sau altul, sunt avizate de comisiile parlamentare de specialitate (cele de cultura), astfel \u00eenc\u00e2t parlamentarii sa poata interveni. Pentru ca un parlamentar sa poata fi atent la toate proiectele de legi aflate \u00een dezbatere, ar fi necesar sa aiba un staff de cel putin trei consilieri, care numai cu asta sa se ocupe. Acesti oameni nu exista si este o iluzie ca ar putea fi angajati. Apoi, chiar daca un parlamentar ar observa ca un proiect de lege aflat \u00een dezbaterea altei comisii afecteaza situatia unor institutii din domeniul de interes al alte comisii, i-ar fi greu sa intervina. Ar trebui sa faca parte dintr-un partid aflat la Putere (amendamentele Opozitiei sunt, de regula, respinse) si sa gaseasca \u00eentelegere la colegii parlamentari, precum si la Guvern. Va asigur ca nu e usor! As putea da exemplul Legii sponsorizarii, care a fost complet golita de continut, prin trecerea prevederilor sale \u00een Codul Fiscal, concomitent cu modificarea fundamentala a principiilor sponsorizarii. \u00cen mod, as spune, aproape, cinic, definitiile din Legea sponsorizarii au fost pastrate, numai ca ele nu mai au o acoperire \u00een realitatea desenata de Codul Fiscal \u00een vigoare.
\nCeva asemanator s-a \u00eent\u00e2mplat si cu stufoasa legislatie a restituirilor. Aici nu este vorba numai despre celebra Lege nr. 10\/2001, cu modificarile sale, ci si despre o multime de alte legi (\u00eentotdeauna am fost nevoit sa \u00eei dau dreptate unui personaj istoric \u2013 Winston Churchill \u2013 care, pe c\u00e2t a fost de inteligent, pe at\u00e2t \u00eemi este de antipatic, si care spunea: \u201eDaca ai zece mii de reglementari distrugi respectul pentru lege\u201c). Este foarte adevarat ca era necesar ca nedreptatile facute de regimul comunist sa fie \u00eendepartate. Numai ca acest lucru a fost facut prost, prin crearea altor nedreptati. Nu vorbesc doar despre legislatia greoaie si contradictorie, aplicata t\u00e2rziu si preferential, ci si despre faptul ca, asa cum spunea un mucalit, daca ar fi sa restituim toate proprietatile revendicate, ar trebui sa ne extindem, cu mult, granitele prin tarile vecine. Nu am sa ma refer, acum, nici la unii dintre cei mai importanti detinatori de proprietati din Rom\u00e2nia contemporana, adica, la cultele religioase. O parte dintre slujitorii lor, cel putin, se straduiesc, pe alocuri, sa \u00eei lase pe profesionisti sa le administreze muzeele. O alta parte, se pare, sunt interesati doar de \u00eenavutirea imediata si regreta faptul ca Rom\u00e2nia nu este republica crestina, \u00een felul \u00een care Iranul este republica islamica.
\nCeea ce ma deranjeaza, \u00eensa, este jaful pe care \u00eensasi justitia rom\u00e2na, cu o nonsalanta demna de regimul comunist, \u00eel practica, pe spinarea institutiilor de cultura si, mai ales, a muzeelor.
\nDin pacate, regimul comunist, atunci c\u00e2nd a decis \u00eenfiintarea muzeelor \u00een aproape fiecare localitate urbana, a mers pe logica Revolutiei franceze, care a facut muzee din palatele regilor. Astfel, multe dintre cele mai frumoase si mai mari case nationalizate au devenit muzee. S-au amenajat institutii muzeale \u00een foste prefecturi, judecatorii, scoli sau \u00een simple conace boieresti. Ca orice regim dictatorial, si cel comunist s-a crezut vesnic. Nimeni nu si-a imaginat ca, vreodata, se va pune problema restituirilor proprietatilor, asa \u00eenc\u00e2t nimeni nu s-a preocupat de construirea unor noi sedii pentru muzee. Cea mai importanta investitie \u00een domeniu, cladirea Muzeului National de Istorie, se degradeaza continuu, din 1989 \u00eencoace, ajung\u00e2nd una dintre cele mai ur\u00e2te rani din trupul Capitalei. Fac\u00e2nd parte din proiectul lui Ceausescu de redesenare a centrului Bucurestilor, cladirea muzeului a fost martora ultimei demonstratii din ziua de 23 august. \u00cen decembrie 1989, c\u00e2nd cladirea era, \u00eenca, departe de a fi terminata, muzeografilor li se pretindea finalizarea tematicii viitoarei expozitii permanente. Dupa o ultima \u00eencercare de a se relua proiectarea muzeului, \u00een 1990, guvernarea Stolojan a decis sa ia cladirea din grija Ministerului Culturii si sa o mute \u00een administrarea Societatii Rom\u00e2ne de Radiodifuziune. \u00cen fine, dupa o perioada \u00een care s-a \u00eencercat \u00eempartirea cladirii \u00eentre Cultura si Justitie (pe timpul ministeriatului lui Ion Caramitru), \u00een timpul Guvernului Nastase, cladirea a fost trecuta \u00een administrarea Ministerului Lucarilor Publice. A urmat o negociere cu o firma turceasca, dupa care s-a anuntat construirea unui ambitios \u201eD\u00e2mbovita Center\u201c… Si totul a ramas o ruina…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu siguranta, una dintre cele mai fierbinti dorinte ale rom\u00e2nilor, dintotdeauna (si, cu siguranta, nu numai a lor), a fost aceea a unui stat de drept, a unui stat \u00een care nimeni sa nu fie mai presus de lege. Cred ca aici sunt doua lucruri de distins. Pe de o parte, legea \u00eensasi ar trebui… Cite\u0219te mai mult »\u00cenalta Curte sau Incultura si Injustitia la patrat (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-12465","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1536,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12465","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12465"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12465\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12465"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12465"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12465"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}