{"id":12462,"date":"2012-07-05T12:48:02","date_gmt":"2012-07-05T10:48:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12462"},"modified":"2012-07-05T12:48:14","modified_gmt":"2012-07-05T10:48:14","slug":"despre-scris-si-alti-demoni","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-scris-si-alti-demoni\/","title":{"rendered":"Despre scris si alti demoni"},"content":{"rendered":"

Nicole Krauss, Marea casa<\/em>, traducere de Carmen Toader, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2012.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Nicole Krauss a \u00eenceput sa scrie de timpuriu, asemenea multora dintre protagonistele propriilor sale romane si s-a impus rapid \u00een literatura contemporana a Statelor Unite ale Americii, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t \u00eensusi Joseph Brodsky i-a apreciat lirica, iar J. M. Coetzee a avut cuvinte de lauda pentru cel de-al doilea roman al sau, \u201eIstoria iubirii\u201c, aparut \u00een anul 2005 si devenit \u00een scurta vreme best-seller \u00een mai toate tarile unde a fost tradus. Problema pe care a trebuit sa o rezolve t\u00e2nara autoare a fost, la fel ca si \u00een cazul altor scriitori care au avut parte de consacrarea imediata (Zadie Smith fiind, poate, exemplul cel mai la \u00eendem\u00e2na si cel mai cunoscut), identificarea unei formule artistice care sa-i individualizeze scrierile care au urmat succesului international repurtat de \u201eThe History of Love\u201c. Pentru ca daca \u00een acele pagini Nicole Krauss miza mult pe efectul cumulat reprezentat de structurarea cartii \u00een functie de evolutia a doua personaje extrem de diferite (at\u00e2t ca v\u00e2rsta, c\u00e2t si ca preocupari, Leopold Gursky, pe de o parte, si adolescenta Alma Singer, pe de alta), \u00een romanul aparut \u00een anul 2010, \u201eMarea casa\u201c, vocile narative se multiplica, la fel si punctele de vedere, iar cititorul este martorul maturizarii mijloacelor de expresie utilizate de autoare, \u00een sensul ca, aici, semnificatiile sunt mai profunde, iar sensurile majore ale textului mult mai bine fundamentate. Caci, desi \u201eGreat House\u201c, la fel ca si \u201eThe History of Love\u201c, este un roman construit \u00een jurul unui obiect cu multiple valente (\u00een cartea din 2005 era vorba despre un manuscris, iar aici, despre un birou care se presupune a fi apartinut, la un moment dat, lui Federico Garc\u00eda Lorca \u00eensusi), complexitatea e accentuata, iar melancolia devine nota dominanta a textului.
\n\u201eMarea casa\u201c este, apoi, si un text mult mai ambitios dec\u00e2t precedentul, c\u00e2ta vreme Nicole Krauss orchestreaza subiectul \u00een conformitate cu mai multe spatii de desfasurare a actiunii si urm\u00e2ndu-si cu minutiozitate si rabdare personajele \u00een Statele Unite, \u00een Anglia, sau \u00een Israel. \u00cen plus, istoriile \u2013 si deopotriva istorisirile \u2013 lor, nu o data complicate, se \u00eentretaie, se nuanteaza sau se completeaza reciproc, configur\u00e2nd o veritabila tesatura narativa care \u00eembina la tot pasul trecutul cu prezentul, disloc\u00e2nd cronologia, pentru a evidentia, pe r\u00e2nd, fiecare dintre cele cinci voci narative ale textului. Amanuntul esential este ca fiecare personaj din \u201eMarea casa\u201c are (poarta mereu cu sine!) nu doar o poveste \u2013 pe care o relateaza \u2013, ci si un regret profund, o tristete ad\u00e2nca, o mare nostalgie. Cu totii sunt marcati de trecut si de amintiri ce nu pot fi uitate, \u00eensa, adesea, nu pot fi nici \u00eempartasite cu ceilalti. Prin urmare, existenta prezenta devine de-a dreptul imposibila, iar comunicarea reala, p\u00e2na si cu fiintele cele mai apropiate, e serios pusa sub semnul \u00eentrebarii. Doar lucrurile \u2013 fara \u00eendoiala, unele dintre ele \u2013, mai exact obiectele destinate si predestinate scrisului reusesc, \u00eentr-un asemenea context, sa salveze fiinta umana de risipirea completa \u00een trecut sau de pierderea \u00een prea agresivul prezent. Dar si, cel putin uneori, sa domine existenta umana \u00een mod hipnotic si aparent inexplicabil. Cel putin, asa se \u00eent\u00e2mpla \u00een cazul biroului mare si greoi, ocup\u00e2nd, parca, \u00eentregul spatiu al \u00eencaperilor unde ajunge sa fie asezat si care \u00eei va obseda de-a dreptul pe posesorii sai. Obiectul e, fara \u00eendoiala, ne\u00eent\u00e2mplator ales, pereche simbolica a manuscrisului pierdut si regasit din \u201eIstoria iubirii\u201c si semn clar al dimensiunii livresti pe care \u201eMarea casa\u201c o are de la \u00eenceput si p\u00e2na la sf\u00e2rsit.
\n\u00cen plus, numeroase personaje sunt legate, direct sau indirect, prin vocatie sau prin aspiratie, de lumea literaturii si de aceea a scrisului. Astfel, Nadia, cea dint\u00e2i voce narativa din roman, este scriitoare. Ea rememoreaza, dupa mai bine de doua decenii, strania poveste a unui birou care s-a aflat, pentru un timp, \u00een posesia ei si pe care l-a folosit, din momentul \u00een care l-a primit de la poetul chilian Daniel Varsky, pentru a-si scrie romanele. Soarta lui Daniel e tragica, asemenea cu aceea a multor conationali ai sai: dupa ce se \u00eentoarce \u00een tara natala, el va fi arestat de autoritati, torturat, devenind unul dintre numerosii disparuti \u00een circumstante niciodata elucidate \u00een timpul regimului autoritar al lui Augusto Pinochet. Chiar disparut, Daniel continua sa b\u00e2ntuie amintirile si g\u00e2ndurile Nadiei \u2013 iar atunci c\u00e2nd nu o face direct, acest lucru se \u00eent\u00e2mpla prin intermediul altor personaje, la fel de neobisnuite. Caci \u00een 1999, o t\u00e2nara care se prezinta drept fiica lui Daniel Varsky, vine la Nadia pentru a recupera biroul tatalui sau, iar pierderea pe care scriitoarea o simte atunci nu poate fi comparata cu nici o alta, fie a unui lucru ori a unei fiinte. \u00censa nu doar existenta Nadiei se afla, \u00een momentele cheie, sub semnul imaginii sau prezentei lui Daniel, ci si aceea a lui Lotte Berg, sotia lui Arthur Bender, universitar britanic, specialist \u00een poezia romantica. Povestea acesteia e relatata din punctul de vedere al sotului, care, dupa moartea ei, \u00eencearca sa recompuna, din fragmente, adevarul vietii lui Lotte, dar si sa afle cine fusese ea \u00een realitate. Si poate ca cea mai mare \u2013 si aparent de nedezlegat \u2013 dintre enigmele care compun trecutul acestei femei, este cea legata de biroul de care ea refuza sa se desparta p\u00e2na si \u00een cele mai dificile momente, dar pe care, cu toate acestea, i-l daruieste lui Daniel Varsky, t\u00e2narul chilian fascinat de scrierile ei.
\nNicole Krauss se simte \u00een largul sau tocmai atunci c\u00e2nd creioneaza \u2013 sau explica \u2013 complicatele legaturi dintre \u00eent\u00e2mplari teribile sau dureroase care au marcat trecutul personajelor sale si prezentul \u00een care acestea \u00eencearca sa traiasca, fara, \u00eensa, a reusi sa se desprinda complet de evenimentele pe care, pur si simplu, nu le pot uita. \u00cen linia lui Faulkner, de aici si tehnica punctului de vedere ori naratorii multipli din \u201eMarea casa\u201c, dar si\u00a0 \u00een cea a prozei contemporane, daca e sa amintim aici doar influenta, vizibila at\u00e2t la nivel tematic, c\u00e2t si la acela al realizarii artistice, a lui Anne Michaels (din \u201eImagini fugare\u201c), romanul lui Nicole Krauss se dovedeste a fi un soi de complicat joc de puzzle, ale carui piese cititorul e chemat sa le puna cu grija cap la cap si sa recompuna, astfel, nu doar adevarul \u2013 si, implicit, cronologia existentei protagonistilor \u2013 ci, dupa o a doua lectura, absolut necesara \u00een cazul unei astfel de carti, si semnificatiile profunde ale romanului. Caci, de pilda, familia lui George Weisz, specialist \u00een recunoasterea si recuperarea obiectelor de arta sau de mobilier ale celor trimisi \u00een lagarele naziste, se afla sub semnul trecutului, de sub puterea caruia chiar si copiilor sai, Leah si Yoav, le este imposibil sa se desprinda. De aici si convingerea lui Weisz ca, spre deosebire de cei torturati \u00een timpul celui De-al Doilea Razboi Mondial, obiectele pot \u00eenvinge timpul si, uneori, \u00eensasi istoria. \u00cen felul lor, desigur \u2013 un exemplu fiind biroul \u00eenchis la culoare, cu nouasprezece sertare, dintre care unul \u00eencuiat pentru totdeauna. \u00cen paranteza fie spus, fiecare dintre protagonistii cartii are aceasta caracteristica a \u00eenchiderii, ram\u00e2n\u00e2nd, uneori pentru totdeauna, o enigma, asemenea unui sertar \u00eencuiat chiar si pentru cei mai apropiati \u2013 exemplul lui Lotte este pe deplin edificator, iar cel al fiului lui Aaron, devenit avocat de succes \u00een Marea Britanie si revenit, dupa ani de zile acasa, \u00een Israel, complet\u00e2ndu-l \u00een mod binevenit. Ca Nicole Krauss a citit cu mare atentie si poezia lui Rainer Maria Rilke este evident \u00een acest punct, ea \u00eencerc\u00e2nd \u2013 si de cele mai multe ori reusind! \u2013 sa exprime nu doar melancolia umana, ci si pe aceea, cel putin la fel de profunda, ascunsa \u00een lucruri, precum si semnul thanatic pe care \u00eel poarta unele obiecte, c\u00e2teodata chiar si acelea aparent ne\u00eensemnate. Iar intensitatea emotionala si nivelul de-a dreptul senzorial pe care \u00eel dob\u00e2ndeste, \u00een cele mai bune pagini, textul de fata sunt calitati pe care autoarea le demonstreaza fara urma de \u00eendoiala. Accentele tragice ce completeaza melancolia dominanta tocmai de aici provin si se sustin prin profunda \u00eentelegere pe care Nicole Krauss o are pentru acel ascuns, dar mereu prezent suflet al lucrurilor.
\n\u201eMarea casa\u201c se dovedeste, astfel, a fi o veritabila meditatie nu doar asupra conditiei umane si a consecintelor pe care istoria (Marea Istorie…) le-a avut asupra existentei omenesti \u00een ultimul secol, ci si o evaluare a consecintelor pierderilor de orice fel pe care oamenii le sufera, reusind \u2013 sau reusind mai putin \u2013 sa se \u00eempace cu ele. De aici, desigur, si importanta si necesitatea rememorarii trecutului, cel care da, adesea, un sens specific prezentului. De altfel, chiar titlul acestei carti este inspirat de o idee talmudica legata de imaginea si semnificatiile Ierusalimului dupa ce Marele Templu a fost distrus de catre romani, unul dintre personaje cit\u00e2nd chiar din \u201eCartea Regilor\u201c: \u201eEl a ars casa Domnului, casa \u00eemparatului si toate casele din Ierusalim. A dat foc tuturor marilor case.\u201c \u00cen acest context, singura posibila solutie de salvare este recursul la memoria colectivitatii, c\u00e2ta vreme adevarul poate fi recompus doar din fragmentele prezente \u00een amintirile fiecarui supravietuitor \u00een parte: \u201ePreschimba Ierusalimul \u00eentr-o idee, preschimba Templul \u00eentr-o carte, o carte la fel de vasta, de sacra si de complexa ca si orasul \u00een sine.\u201c Desigur, \u00een felul sau, si pastr\u00e2nd cu grija proportiile, Nicole Krauss \u00eensasi a \u00eencercat sa preschimbe totul \u00eentr-o carte, convinsa fiind si de adevarul spuselor lui Mallarm\u00e9: \u201eLe monde est fait pour aboutir \u00e0 un beau livre.\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nicole Krauss, Marea casa, traducere de Carmen Toader, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2012.   Nicole Krauss a \u00eenceput sa scrie de timpuriu, asemenea multora dintre protagonistele propriilor sale romane si s-a impus rapid \u00een literatura contemporana a Statelor Unite ale Americii, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t \u00eensusi Joseph Brodsky i-a apreciat lirica, iar J.… Cite\u0219te mai mult »Despre scris si alti demoni<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7943,7942],"class_list":["post-12462","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-marea-casa","tag-nicole-krauss"],"views":1595,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12462","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12462"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12462\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12462"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12462"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12462"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}