O personalitate de o cu totul remarcabila anvergura, una dintre putinele cu care cultura rom\u00e2neasca a acestei epoci se poate m\u00e2ndri cu adevarat, este Ion Vianu, figura aproape singulara \u00een buimaca noastra societate postdecembrista \u00een care triumfa zi de zi impostura, vasta ignoranta, intoleranta, mitocania lustruita si, peste toate, noncaracterele. Ascult\u00e2ndu-l la Televiziune sau la Radio, din pacate mult prea rar, spiritul intra \u00eentr-o stare vibrant-linistitoare si, as zice, vindecatoare. Nu am avut onoarea sa-l cunosc ori sa-l ascult direct. Nu s-a ivit prilejul sau nu l-am prins eu. Si ma g\u00e2ndesc ca s-ar fi putut \u00eent\u00e2mpla, fie si daca am \u00een vedere faptul ca Ion Vianu si-a publicat admirabilele carti la cea mai mare si mai prestigioasa editura a ta rii, Polirom, care se afla \u00een orasul meu. Data fiind distanta dintre Iasi si Bucuresti, nu am avut nici posibilitatea sa-i urmaresc conferintele, precum cea recenta, anuntata cum se cuvine de revista \u201eCultura\u201c, cu o tema al carei simplu enunt e suficient pentru a te convoca: \u201eOmul plat\u201c. G\u00e2nditorul si eseistul \u00eel defineste pe acesta ca fiind \u201eomul post-religios si post-psihanalitic, fara dimensiunea profunzimii. Epoca noastra practica explicatia \u00een detrimentul \u00eentelegerii. Consideratii despre o lume fara culise, de o profunda superficialitate\u201c.
\nSpirit rafinat si supercultivat, Ion Vianu m\u00e2nuieste, cum se vede si din ceea ce am citat, inspirat si eficient, at\u00e2t oximoronul revelator (Cella Delavrancea, scrie undeva domnia-sa, \u00eei trata pe adoratorii ei cu \u201egratioasa cruzime\u201c), c\u00e2t si paradoxul, stap\u00e2nind de minune si valorific\u00e2nd ceea ce un critic numea \u201eputerea germinativa\u201c a acestora. \u00cen fine, Ion Vianu este intelectualul rasat \u2013 vreau sa spun si nascut, nu doar facut \u2013 care ilustreaza prin ceea ce scrie si rosteste binecunoscuta butada potrivit careia cultura e ceea ce ram\u00e2ne dupa ce ai uitat totul. Fara ifose de \u201efilosof\u201c (Rom\u00e2nia e plina de filosofi, dar n-are nici o filosofie, asa cum este plina de economisti si juristi, dar nu are nici economie, nici justitie!), fara parada de eruditie, pentru autorul romanului \u201eAmor intellectualis\u201c starea intelectuala este, asa-zic\u00e2nd, una naturala. Eugen Simion observa odata ca poeti ca Nichita Stanescu sunt \u201enaturi\u201c. Am putea spune si despre unii intelectuali, rarisimi, ca Ion Vianu, acelasi lucru.
\nCu simtul acut al relativului si, daca \u00eemi dau bine seama, si cu sentimentul \u201edesertaciunii desertaciunilor\u201c, Ion Vianu marturisea totusi \u00eentr-un interviu, raspunz\u00e2nd la o \u00eentrebare directa, ca este un om fericit. Daca l-as auzi pe oricine altcineva zic\u00e2nd ca e fericit, l-as privi cu o anumita condescendenta. Pe Ion Vianu \u00eensa \u00eel cred. Confesiunea sa e nu numai grava si credibila, dar si tonifianta. Asta, pentru ca ea vine din partea unui om care nu e plat si a unui spirit\u2026 bogat cu duhul.
\nLa toate acestea ma g\u00e2ndeam nu demult, \u00een primele zile ale lunii iunie, pe c\u00e2nd ma aflam la standul \u2013 caseta \u2013 Institutului Cultural Rom\u00e2n de la T\u00e2rgul international de Carte de la Madrid. Document\u00e2ndu-ma, treceam \u00een revista autorii si volumele expuse acolo. \u00centre cartile traduse \u00een limba lui Cervantes si a lui Ortega y Gasset, am remarcat cu bucurie \u201eromanul de formatie\u201c, pe care l-am comentat aici la timpul potrivit, \u201eAmor intellectualis\u201c, aparut la Miguel Gomez Ediciones, alaturi de titluri si nume ale clasicilor Eminescu, Camil Petrescu, Mateiu Caragiale, Panait Istrati, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, dar si ale unor contemporani. Ca orice mare t\u00e2rg, si cel din imensul si monumentalul parc \u201eRetiro\u201c era un Babilon de carti. Si, ca si \u00eentr-un alt an, la Frankfurt, mi-am pus \u00eentrebarea cliseu, dar de neocolit, pe care multi si-o pun, inclusiv marii profesionisti ai cartii, cine le citeste, cine le cumpara? Ei bine, mi-am zis, acest roman al lui Ion Vianu, merita sa fie citit. Si nu numai de cunoscatorii limbii spaniole. \u00centors acasa, am revazut \u00eensemnarile ce mi le facusem la lectura volumului \u201eApropieri\u201c. Si pentru ca m-a preocupat si ma preocupa \u00een mod deosebit \u201eliteratura subiectiva\u201c \u2013 cu sintagma pe care a impus-o \u00een critica si istoria noastra literara Tudor Vianu \u2013 m-am oprit o clipa la cele privind unul dintre \u201eeseurile \u00een libertate\u201c, cum le numeste autorul, intitulat \u201eMemorialistica vazuta de un memorialist\u201c. Vazuta de memorialistul caruia \u00eei datoram, \u00eentre altele, acele amintiri si portrete \u00een dialog cu regretatul sau \u201efrate geaman\u201c \u2013 criticul, prozatorul, teoreticianul lecturii, fermecatorul diarist Matei Calinescu. \u00cen demonstratia sa, Ion Vianu evoca parerea pe care i-a \u00eempartasit-o c\u00e2ndva Eugen Ionescu si anume ca \u201ecele mai interesante scrieri sunt cele memorialistice\u201c, cu conditia ca \u201escriitorul sa nu se cenzureze\u201c. Mi-am amintit ca, de pilda, Cioran exprima acelasi g\u00e2nd despre corespondenta scriitorului. Or, corespondenta este tot literatura subiectiva, ca si jurnalul, practic un alt fel de memorialistica, produs al unei memorii \u00een act, o memorie la timpul prezent. Dupa cum memorie la timpul prezent este si reportajul, relatarea unui eveniment de catre jurnalist. Acesta este \u201eprimul istoric\u201c, afirma Ion Vianu, argument\u00e2nd cu un fapt trait, cu mai multi ani \u00een urma, \u00een calitate de trimis al unui mare ziar la un congres de psihiatrie, unde se punea problema reprimirii Uniunii Sovietice \u00een Asociatia Mondiala de Psihiatrie. Era epoca gorbaciovista. \u201eRedact\u00e2nd noaptea reportajul meu \u2013 rememoreaza domnia-sa \u2013 dupa o zi epuizanta petrecuta \u00een sedinta congresului, am avut cvasirevelatia ca eu, ziaristul, eram prima veriga a unui lant care se va termina cu sinteza istoricului acestei perioade peste cine stie c\u00e2ti ani. Pentru a scrie o pagina de istorie antica, citesti inscriptii \u00een piatra. Dar istoricul modern citeste \u00een primul r\u00e2nd ziarele. Citeste si jurnalele intime, si denunturile, si scrisorile sau curierul electronic. Articolul de ziar \u00eensa introduce o anumita ordine \u00een haosul faptic\u201c.
\nAsa ar trebui sa fie articolul de ziar. Realitatea este \u00eensa cu totul alta. L-as provoca pe Ion Vianu sa-mi dea un singur exemplu de ziar rom\u00e2nesc din vremea noastra, si ma tem ca nu numai rom\u00e2nesc, \u00een paginile caruia sa citesc fie si numai un singur articol care sa puna ordine \u00een haosul faptic. \u00cent\u00e2mplator, am publicat \u00een anii din urma un comentariu despre presa noastra de dupa ’90, care se intitula\u2026 \u201ePanorama haosului\u201c. Vai de istoricul care se va baza pe ceea ce va gasi \u00een ziarele din aceasta epoca! Demersul sau va fi din capul locului falimentar\u2026
\nSunt de retinut disocierile si observatiile subtile ale Ion Vianu privind memorialistica, plec\u00e2nd de la o opera de acest gen celebra: \u201eMemoriile de dincolo de morm\u00e2nt\u201c ale lui Chateaubriand, \u201edestinate unei publicari si unei lecturi postume, ba chiar unei scrieri postume\u201c, mai ales ca autorul lor vorbeste de \u201eprivilegiul special acordat de Pronie Sf\u00e2ntului Bonaventura, acela de a-si continua redactarea memoriilor \u00abdupa moarte\u00bb\u201c. \u00cen consecinta, Ion Vianu constata: \u201eOrice opera memorialistica este o opera postuma, chiar daca, sub forma unei scapari, ea ajunge publica, fragmentar sau chiar \u00een \u00eentregime, \u00een timpul vietii memorialistului. Spre deosebire de opera fictionala, memoriile sunt explicit o \u00eencercare de a impune posteritatii o anumita viziune asupra vietii celui ce o scrie. O astfel de stradanie presupune o \u00eencheiere a socotelilor, o anumita pace, care nu poate apartine cu totul celui care se afla \u00een mijlocul luptei. Memorialistul este un mort prin anticipatie care repeta \u00eentr-un fel miracolul, privilegiul acordat Sf\u00e2ntului Bonaventura, acela de a scrie postum\u201c. Dar ce individualizeaza memorialistica, acest gen considerat, adeseori didacticist, de frontiera, dar care nu e deloc marginal? Specificul, crede Ion Vianu, i-l confera ceva ce tine de \u00eensasi conditia sa, si anume ca \u201e\u2026\u00eentre faptul de viata si punerea lui \u00een text trece un timp. Intervalul de latenta \u00eentre traire si text este decisiv\u201c. Magistral nuantata mi s-a parut ideea ca nimeni nu scrie dec\u00e2t cu g\u00e2ndul de a fi citit, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, ba chiar de un lector ideal, fie el si unul singur \u201ereal sau imaginar, individual sau colectiv\u201c. Pentru acest cititor, face memorialistul sacrificiul, unul enorm, de a-si cheltui, de a-si pierde timpul existential si nu numai. Nimeni nu scrie pentru un\u2026 sertar etern\u2026 \u201eCaci \u2013 argumenteaza autorul \u2013 scrisul este, \u00een acelasi timp, o pierdere de timp, dar si, cum \u00eesi intituleaza Marcel Proust opera, o \u00abCautare a timpului pierdut\u00bb. Si poate fi si o regasire a Timpului. Investim \u2013 dar si cheltuim \u2013ceva din timpul nostru actual pentru a regasi o iluzie: Timpul care nu se va mai \u00eentoarce niciodata. Si cu toate ca este pierdut, iluzoriu, timpul trecut este si nesf\u00e2rsit de pretios. Fiindca numai amintindu-ne de trecutul nostru, avem un temei sa credem ca nu suntem niste fiinte efemere si fara destin, ci personalitati umane \u00een sensul deplin\u201c. \u00cen context, eseistul trimite la opere memorialistice clasice, fac\u00e2nd totodata distinctie \u00eentre acestea si \u201eo forma de memorii\u201c care sunt cele ale edificarii unui caracter \u2013 \u201eromane ale unor formatii\u201c ca \u201ePoezie si adevar\u201c al lui Goethe, \u201eViata mea\u201c, al lui Trotki, \u201eZile albe, zile negre\u201c de Nichifor Crainic, dar si \u201eAmintirile din casa mortilor\u201c ale lui Dostoievski, \u201ecarte travestita \u00een roman\u201c.<\/p>\n
Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, as observa ca \u00een eseurile si portretele lui Ion Vianu, care se citesc ca niste captivante naratiuni, scriitorul este dublat, potentat, \u00eentr-un mod cum nu se poate mai fecund, de experimentatul psihanalist.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O personalitate de o cu totul remarcabila anvergura, una dintre putinele cu care cultura rom\u00e2neasca a acestei epoci se poate m\u00e2ndri cu adevarat, este Ion Vianu, figura aproape singulara \u00een buimaca noastra societate postdecembrista \u00een care triumfa zi de zi impostura, vasta ignoranta, intoleranta, mitocania lustruita si, peste toate, noncaracterele. Ascult\u00e2ndu-l la Televiziune sau la… Cite\u0219te mai mult »Linii la un \u201eportret interior\u201c: Ion Vianu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5131],"class_list":["post-12456","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ion-vianu"],"views":4055,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12456","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12456"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12456\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12456"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12456"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12456"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}