{"id":12453,"date":"2012-07-05T12:43:55","date_gmt":"2012-07-05T10:43:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12453"},"modified":"2012-07-05T12:44:06","modified_gmt":"2012-07-05T10:44:06","slug":"arta-vancu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/arta-vancu\/","title":{"rendered":"Arta Vancu"},"content":{"rendered":"

Radu Vancu, Franghia \u00eenflorita<\/em>, Bistrita, Casa de Editura Max Blecher, Colectia \u201ePlantatii\u201c, 2012, 80 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

A sasea carte de versuri a lui\u00a0 Radu Vancu \u2013 \u201eFr\u00e2nghia \u00eenflorita\u201c \u2013 este apasata. De amintire, de traire, de scriere. De nevoia schimbarii unei formule consacrate deja. Vorbim despre un poet pe care c\u00e2tiva congeneri proeminenti (Dan Coman si Claudiu Komartin) si un lider al optzecismului (Alexandru Musina) \u00eel socotesc, \u00een prezentarile de pe coperta a patra a plachetei, reprezentantul de seama al \u00eenceputului de mileniu. Li se adauga, fara rezerve, subsemnatul. Comentariile mele pot parea superflue, de vreme ce antevorbitorii au precizat sintetic trasaturile culegerii: apelul la binecunoscuta sfera familiala, ruptura de douamiismul-standard, influentele lui Virgil Mazilescu si Cristian Popescu si \u2013 extrem de important \u2013 atingerea capodoperei.<\/strong><\/em>
\nCarte de vise\/ C\u00e2tece-vis<\/strong>
\nS-ar putea insista totusi asupra marelui intertext care guverneaza opera (termenul este \u00eendreptatit!) lui Radu Vancu. Aceasta caracteristica reiese imediat din culegerea \u201eAmintiri pentru tatal meu\u201c (Ed. Vinea, 2010), lipsita de ecouri semnificative, din pricina difuzarii precare. Din c\u00e2te stiu, doar Marius Chivu (\u00een \u201eDilema veche\u201c), Naomi Ionica (\u00een \u201eCorpul T\u201c) si semnatarul acestei cronici (\u00een \u201eCaiete critice\u201c) au comentat-o. Acolo se observa, si nu doar din titlu, ca sectiunile, trei la numar, comunica. Textele functionau ca reactii \u00een lant. Sectiunile \u00eent\u00e2i si a doua reluau poeme din \u201eBiographia litteraria\u201c (2006), respectiv din \u201eMonstrul fericit\u201c (2009). Iar finalul continea inedite. Regaseam traseul unui program. De la ad\u00e2ncirea traumelor se ajungea la expierea lor. Si nu ar fi reusit fara delicata, m\u00e2ntuitoarea si cizelata experienta a lui \u201eSebastian \u00een vis\u201c. Cu ajutorul blogopoemului, scriitorul a atins echilibrul interior. De asemenea, exercitiul manierist (\u00een sensul de sigiliu retoric, nu de modalitate s\u00e2c\u00e2itoare de a redacta) l-a ajut sa se desprinda de tripticul sextinelor \u00eentrebuintat de John Berryman \u00een \u201eDream Songs\u201c.
\nAstfel, desi abordeaza tot tema tatalui defunct, \u201eFr\u00e2nghia \u00eenflorita\u201c recurge la alte mecanisme de generare a literaturii. Asistam la \u00eenca o reinventare. Iar lucrul merita aprecieri nedisimulate. Strofa de sase versuri lasa locul tertinei. Nu stiu cum sa interpretez c\u00e2t mai adecvat mutatia prozodica. Ezit sa cred ca provine din adoptarea structurii profetice utilizate de Nostradamus, chiar daca s-ar sustine si precedenta ipoteza, \u00eentr-una dintre bucatile cele mai impregnate de consistenta \u00eenspaim\u00e2ntatoare a realitatii: \u201eDragule, aici a \u00eenceput deja.\/ Nu mai poate dura mult\/ p\u00e2na \u00eencepe si la voi.\/\/ Cubuletele de pam\u00e2nt sar zi si noapte\/ ca dopurile de sampanie\/ de pe raposatii pe care \u00eei \u00eenvelesc\u201c (p. 54). Aceasta liniste a acceptarii damnarii, rostita cu blazarea celui mai patit dintre muritori, este una dintre \u00eensusirile care impun valoarea \u201eFr\u00e2nghiei \u00eenflorite\u201c.
\nRaspunsul potrivit \u00eei apartine lui Radu Vancu, \u00eentr-unul dintre textele-pandant, asezate \u00eentre paranteze drepte, ca si cum ar fi niste interpolari. De fapt, joaca rolul unor exegeze, similare cu \u201eFilozofia compozitiei\u201c, \u00een care Edgar A. Poe explica obtinerea efectelor din \u201eCorbul\u201c. Diferenta consta \u00een detaliul ca poetul sibian priveste situatiile creatoare dintr-o perspectiva domestica. Dar comentariul se transforma \u00een proza lirica, urm\u00e2nd schema tropilor din poezia propriu-zisa. Sintaxa se bazeaza pe juxtapuneri si, \u00een special, pe analogii. Semantica, pe comparatii. \u00cen fine, strategia de captatio benevolentiae recurge la exagerarea modestiei, caut\u00e2nd sa ascunda o constiinta etica si estetica inhibatoare: \u201ePoate ca textele astea sunt o \u00eencercare de \u00eempacare \u00eentre \u00abSebastian \u00een vis\u00bb si \u00abAmintiri pentru tatal meu\u00bb. Subconstientul meu mic-burghez vrea sa faca ordine, sa aseze \u00een silogism microarmonia si catastrofa, sa regizeze un cartoon feeric dupa un scenariu deprimist. Ca o gospodina care \u00eensiruie pe mileurile etajerei poza barbatului sp\u00e2nzurat alaturi de pozele copiilor. Ca asa-i frumos\u201c (p. 21).
\nCred ca s-ar ivi o cale suplimentara de \u00eentelegere a optiunii pentru tertet. O identificam spre sf\u00e2rsitul colectiei, c\u00e2nd Radu Vancu dezvaluie matrita dupa care si-a alcatuit poemele. Constr\u00e2ngerea impusa este reluarea unei formule oraculare de trei r\u00e2nduri, \u00eensotita de o marca afectiva. Si se poate specula oric\u00e2t despre mistica acelei cifre. Urmeaza o serie de strofe egale \u00een dimensiune cu cea initiala, \u00een care ascultam monoloagele defunctului. Dupa aceea, se produce trezirea din vis si pendularea \u00eentre doua stari contradictorii \u2013 spaima si seninatatea: \u201eCe-ti spune unul dintre mortii tai\/ cei mai dragi, cel mai iubit dintre morti,\/ c\u00e2nd te lasa inima sa-l visezi\/\/ Dragule, (…)\u201c. Si cum banuiesc ca schema de redactare are menirea de a instiga la efectuarea unui test de creative writing, ma \u00eencumet sa dau curs provocarii, cu riscul de a ma compromite. Am o mica speranta ca nu voi iesi jerpelit, stiind coordonatele cartii: \u201eDragule, daca as scrie un vers\/ As pata definitiv fr\u00e2nghia\/ \u00censa ne-au dat pensule si culori cum are Dumnezeu\u201c.
\nMa \u00eentreb c\u00e2t datoreaza declansatorul poetic romanului \u201eCel mai iubit dintre pam\u00e2nteni\u201c, \u00een special propozitiilor din incipit: \u201eMoartea este un fenomen simplu \u00een natura. Doar oamenii \u00eel fac \u00eenspaim\u00e2ntator\u201c. Evit sa dau o solutie, din pricina riscului de a exagera filiatiile. Altceva merita scos \u00een relief. Anume ca nicio piesa nu poarta titlu. S-ar deduce de aici intentia de a scrie o macropoezie, dupa un scenariu predefinit. Iar paradigmele sunt Berryman si Leonid Dimov, unul prezent pretutindeni \u00een activitatea lui Radu Vancu, altul stabilizat de la slefuirea lui \u201eSebastian \u00een vis\u201c, unde liderul onirismului poetic figura cu o coafura decadenta (\u201ecu parul mov\u201c): \u201eCe se poate citi aici e mai degraba o carte de vise dec\u00e2t o carte de poezie\u201c (p. 31).
\nFamilia Vancu<\/strong>
\nChiar daca nedeclarate ori ascunse temeinic, \u00eent\u00e2lnim si alte surse. De pilda, jocurile de cuvinte practicate de Serban Foarta. Sau critica poematica a lui Lucian Raicu. Si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, titlurile a trei volume de Mircea Cartarescu. Afinii culturali si rudele fac parte din clanul \u00een care se misca Radu Vancu. Dezinvoltura lui vizeaza lejeritatea \u00een a-si apropria strategii diverse si contrazicerea c\u00e2torva poncife referitoare la douamiism: \u201ePoezia-ca-arta-de-familie: formula poate parea minimalista, \u00eensa la drept vorbind e taman pe dos, de un maximalism utopic. s\u2026t Chiar si \u00een epoca twitter, a topi mia de pagini \u00een lama de ras a unei carti de poemase mi se pare, spuneam, un proiect cr\u00e2ncen de maximalist. Fiindca, daca orice om e un univers, cum dicteaza cliseul, atunci orice familie e un plurivers. \u00cen care \u00eencape totul \u2013 si chiar contrariul lui\u201c (p. 56).
\nPoate cel mai interesant, eficient si bulversant intertext provine din raportarile la volumele anterioare. Citind cu rabdare tot ce a publicat p\u00e2na acum autorul, \u00eentrezarim, prin intermediul poeziei \u201eVis cu tine\u201c, inclus \u00een \u201eBiographia litteraria\u201c, deschiderea spre configurarea cartii recent editate. \u00cenainte, conversatia cu tatal ram\u00e2nea defectiva de replica. Acum, arhitectura contine ambele voci. Mai mult, sunt precumpanitoare interventiile barbatului decedat. Tiparirea \u201eFr\u00e2nghiei \u00eenflorite\u201c era anuntata de \u201eSfoara de rafie\u201c, ultimul poem din \u201eAmintiri pentru tatal meu\u201c, \u00een care apare imaginea mortilor sarind din cosciuge si a inversarii relatiei filiale \u00eentre protagonisti. Drept care, parintele devenea copilul literar al fiului. Un alt episod anticipat \u00een \u201eAmintiri pentru tatal meu\u201c provine din \u201ePufnetul & chicoteala\u201c, unde auzim blestemul preotului aruncat \u00een biserica asupra suicidului. Secventa se dovedea cruda si trepidanta prin contrastul \u00eentre chipul plin de ura al clericului si fata linistita a decedatului, gata sa c\u00e2rcoteasca pe seama excesului de zel al predicatorului, care uitase ca \u00een Casa Domnului lumea cauta alinare, nu amenintari si sentinte: \u201e\u00eel ascultai cu m\u00e2inile \u00eencrucisate pe piept,\/ z\u00e2mbind sagalnic\/ \u00eemi era teama\/\/ ca o sa pufnesti tam-nesam \u00een r\u00e2s\u201c. Continuarea\u00a0 se mentine \u00een acelasi registru al rasturnarii conventiilor asa-zis normale. Radu Vancu ofera o literatura a tremurarii din toate \u00eencheieturile. Dintii clantanesc. Aerul se codeste \u00een plam\u00e2ni. Iar inima accepta o infinitate de extrasistole. Contracararea prejudecatilor cu situatii egale si de semn contrar reprezinta un alt punct forte al \u201eFr\u00e2nghiei \u00eenflorite\u201c. Memoria nu naste strigoi, ci entitati a caror veselie \u00eel \u00eengrozeste p\u00e2na si pe stap\u00e2nul iadului, care stie ca a pierdut un suflet bun de torturat. Dragostea \u00eei salveaza pe cei mai pacatosi: \u201eDragule, de fiecare data c\u00e2nd ma visezi\/ pe aici se fac niste zile \u00eenc\u00e2ntatoare,\/ de \u00eendata ce \u00een capul tau \u00eencepe visul\/\/ bietul diavol vine fuguta la mine,\/ \u00eemi prinde fata-n palme\/ si pl\u00e2nge \u00een hohote deasupra sicriului\u201c (p. 16).
\nPoezia din \u201eFr\u00e2nghia \u00eenflorita\u201c seamana cu o sedinta de spiritism. Vestile aduse nu \u00eenfioara prin detaliile rupte din \u201eDivina comedie\u201c sau din \u201eCalatoria Maicii Domnului la iad\u201c. Ci tocmai prin adoptarea unei tonalitati persiflante. Tatal povesteste ca un Ivan Turbinca pus pe sotii. Le joaca renghiuri demonilor, se bucura de ghidusiile divinitatii, \u00een ale carui gratii se afla, si se amuza de metodele folosite de altii ca sa-si ia zilele: \u201eNoi, sinucigasii, ne-am trezit fiecare\/ asa cum ne-am facut felul.\/ Unul cu un cutit \u00een inima,\/\/ altul cu glontul \u00een creier,\/ altul cu venele deschise.\/ \u00censa se lucreaza din greu la imagine.\/\/ Eu am primit acelasi maiou flendurit\/ \u00een care m-am sp\u00e2nzurat\/\/ si te astept tot cu streangul la g\u00e2t,\/\/ dar rafiei i s-a poruncit sa \u00eenfloreasca,\/ iar Dumnezeu picteaza fluturi\/ pe fiecare petala din streangul de flori,\/\/ atent de parca mi-ar fi\/ cel mai bun prieten\/ barbierindu-ma pentru nunta\u201c (p. 54).
\nAcesta este Vancu, aceasta este cartea lui. Pe c\u00e2t se poate omeneste prevedea, pornind de la o constatare din poemul citat mai devreme (\u201eCa de obicei, dupa dezastru\/ lumea e perfecta\u201c, p. 55), deja consacratul scriitor detine abilitatea sa transforme adevaratele amintiri \u00een cele mai bune dintre textele posibile.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Radu Vancu, Franghia \u00eenflorita, Bistrita, Casa de Editura Max Blecher, Colectia \u201ePlantatii\u201c, 2012, 80 p.   A sasea carte de versuri a lui\u00a0 Radu Vancu \u2013 \u201eFr\u00e2nghia \u00eenflorita\u201c \u2013 este apasata. De amintire, de traire, de scriere. De nevoia schimbarii unei formule consacrate deja. Vorbim despre un poet pe care c\u00e2tiva congeneri proeminenti (Dan Coman… Cite\u0219te mai mult »Arta Vancu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7940,1044],"class_list":["post-12453","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-franghia-inflorita","tag-radu-vancu"],"views":1900,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12453","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12453"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12453\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12453"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12453"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12453"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}