{"id":12450,"date":"2012-07-05T12:42:20","date_gmt":"2012-07-05T10:42:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12450"},"modified":"2012-07-05T12:42:33","modified_gmt":"2012-07-05T10:42:33","slug":"citeste-si-arde","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/citeste-si-arde\/","title":{"rendered":"Citeste si arde!"},"content":{"rendered":"

Gabriel Liiceanu, Mastile lui M. I.<\/em>, Editura Humanitas, Bucuresti, 2012.<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

\u201eMastile lui M.I. \u2013 Gabriel Liiceanu \u00een dialog cu Mircea Ivanescu\u201c este unul din marile esecuri editoriale ale ultimilor ani. Dincolo de caracterul \u201ehard to get\u201c al cartii (ma refer la distributia fizica \u00eentr-un tiraj insuficient \u00een contrast cu reclama puternica si cererea pe masura), a aparut recent o cronica extrem de interesanta a Feliciei Antip care acuza caracterul neprofesionist al \u201eanchetelor\u201c interne ale cartii si faptul ca \u201eviata lui Mircea Ivanescu nu este \u00een aceasta carte\u201c. \u00cen conditiile acestea, c\u00e2t de benigna este prezenta unui asemenea dialog controversat si reprobabil, at\u00e2ta vreme c\u00e2t \u201enu se mai poate \u2013 si nu se mai poate de multa vreme \u2013 scrie poezie fara particule ivanesciene\u201c. (Al. Cistelecan).
\nE de amintit (si ram\u00e2ne definitoriu pentru caracterul omni-scuzabil al lui Gabriel Liiceanu) episodul din 2010, c\u00e2nd Herta M\u00fcller \u00eel acuza sub cupola palatului Ateneului Rom\u00e2n pe filosoful rom\u00e2n de lasitate si falsa dizidenta politica prin pasivitate. Astfel, c\u00e2nd Gabriel Liiceanu anunta patetic: \u201emulti dintre noi ne-am simtit minoritari \u00een propria tara\u201c, Herta M\u00fcller a replicat transant cum ca si-ar fi dorit \u201eca pe vremea aceea sa fi deschis mai multi gura si sa fi spus ca se simt minoritari\u201c. La fel, \u00een cadrul \u00eent\u00e2lnirii dintre Andrei Plesu si Adam Michnik din 2011, Liiceanu ia cuv\u00e2ntul la finalul discutiilor si, \u00eentr-o noua \u00eencercare de a se elibera de eticheta peiorativa de \u201eprocuror\u201c atribuita pentru publicarea imediat dupa revolutie a\u00a0 \u201eApelului catre lichele\u201c, \u00eentreb\u00e2nd daca aceasta a fost cumva o greseala, primeste raspunsul traumatizant, se pare, si noua eticheta de \u201emensevic\u201c (\u201epentru ca ai vorbit de o categorie \u2013 comunisti \u2013 pe care ai acuzat-o la gramada si i-ai cerut excluderea). Care mai poate fi atunci granita \u00eentre tendinta permanenta a lui Gabriel Liiceanu de a se apara \u00een fata oricaror posibile \u201eatacuri\u201c asupra imaginii unei dizidente politice \u2013 aproape obsesiva (fara \u00eensa a fi sprijinita moral dec\u00e2t de exercitiile unei \u201eretorici a bunei-credinte\u201c) si capacitatea de a comunica eficient cu partenerii de dialog?
\nOaspetele incomod<\/strong>
\nMica paranteza se justifica atunci c\u00e2nd, \u00een \u201eMastile lui M.I.\u201c acestea sunt punctele \u00een care dialogul (sau poate, cel mult, interviul de hartuire) cu poetul Mircea Ivanescu devine un periplu maniheist si o cautare permanenta a moralei inutile. Nu numai ca intervievatorul este incapabil sa \u00eenteleaga viata categoric neinfestata politic a poetului si traducatorului, dar avalansa de moralistica si amestecarea amintirilor personale cu judecati etice devin suportul unei distantieri imposibil de recuperat p\u00e2na la finalul cartii. E ca si cum Gabriel Liiceanu ar dori permanent sa \u00eel \u201eeduce\u201c pe Ivanescu si sa arate, totodata, ca judecatile anti-totalitare pot fi transpuse \u00een orice situatie marunta, de unde si aparenta (sau concretul?) unui \u201edialog \u00eentre surzi\u201c: \u201eG.L. \u2013 Dar cum se simtea dictatura? Stiti, exista grade diferite ale dictaturii, si \u00een cazul lui Carol, nu stii exact, dincolo de desfiintarea partidelor, la ce sa te g\u00e2ndesti. M.I. \u2013 Nu pot sa-mi dau seama, cred ca eram prea mic ca sa judec. G.L. \u2013 Deci nu se simtea \u00abdictatura\u00bb \u00een viata de zi cu zi.\u201c, \u201eM.I. \u2013 Si-atunci Tomus mi-a explicat \u00een cele din urma ca, daca vin la Sibiu, nu poate sa-mi asigure o casa dec\u00e2t… G.L. \u2013 …daca deveniti membru. M.I. \u2013 Da, si nu mi-am pus nici un moment problema ca asta e o drama. G.L. \u2013 Dar de ce nu v-ati pus? Cum de nu v-ati pus? M.I. \u2013 Pentru ca nu e o drama. G.L. \u2013 Ba e, ca atunci c\u00e2nd l-am \u00eentrebat pe Petru Cretia, odata, de ce nu a intrat \u00een partid \u2013 ramasese de ani de zile la clasice, lector sau asistent \u2013, mi-a raspuns: \u201ePentru ca nu pot sa intru \u00eentr-un partid a carui istorie e patata cu s\u00e2nge\u201c. M.I. \u2013 Ce sa spun!\u201c.
\nDe departe cel mai strident schimb de replici este acela legat de personajul Ion Iliescu, caruia Ivanescu i-a fost coleg \u00een liceu si caruia poetul \u00eenca \u00eei purta o simpatie personala, pe care Liiceanu nu pare sa o poata pricepe, sau, mai mult, o confunda cu vreo simpatie politica, aproape acuz\u00e2ndu-l pe Ivanescu de icompetenta \u00een a-si selecta, ca \u201eumanist\u201c, aprecierile umane. Probabil \u00eei este greu \u201eanchetatorului\u201c (caci Liiceanu capata tot mai mult aspectul unui cautator de cusur) sa-si imagineze ca omul Iliescu pe care \u00eel numea, probabil justificat, ca personaj politic, imediat dupa revolutie, \u201eemanatia unui popor idiotizat de propaganda\u201c, ar putea fi facut parte din amintirile dragi din liceu ale lui Ivanescu. Si nu poate deveni cumva acesta imediat un handicap pentru un \u201eoaspete\u201c \u00een memoria poetului? \u201eG.L. \u2013 Un om cu formatia dumneavoastra umanista nu putea sa simpatizeze pe cineva care cheama minerii \u00een Bucuresti ca sa bata pe bulevard femei \u00eensarcinate si studenti cu ochelari. Acestea erau tehnici comuniste deprinse la manifestatia din februarie 1945 \u00een Piata Palatului. Am dedus ca\u00a0 nu puteati dec\u00e2t glumi. M.I. \u2013 Nu glumeam, pentru ca, realmente, \u00eel simpatizez pe om. Adica am o amintire din liceu… Nu e scuzat, dar poate fi simpatic\u201c.
\n\u201eLupta\u201c pentru reflectoare<\/strong>
\nNici nu se mai \u00eentelege, de fapt, daca \u201eMastile lui M.I.\u201c sunt o \u00eencercare de extragere a c\u00e2torva din cele mai \u201epicante\u201c marturii ale poetului sau o grefiere dialectica repezita, incoerenta si tipatoare. Pentru ca, oric\u00e2t de bine \u00eei va cadea mereu lui Ivanescu sa vorbeasca despre el \u00eensusi (ciudat, chiar si atunci c\u00e2nd \u00eesi ofera viciile spre disectie si analiza), lui Gabriel Liiceanu nu \u00eei scapa mereu tendentiozitatea si judecata prematura. \u00centr-o discutie simpla despre tendinta poetului de \u201ea pune o baza\u201c (\u00eentr-un fel de jargon ivanescian care denumeste colonizarea barurilor), Liiceanu se gaseste dator sa \u00eei reproseze subtil, prin masca unui pretins \u201emestesug\u201c al bautului, de ce nu, alcoolismul si se separa printr-o ostentatie a bucuriei de a fi \u201esafe and sound\u201c, \u00een siguranta abstinentei. Aceasta nu ar fi deloc o problema, \u00eensa reluarea permanenta a motivului pe notele unui repertoriu de \u201ejudecator\u201c care taxeaza subtil viciile si impune tonul de \u201eout of the group\u201c \u00eel separa, din nou, ireversibil, de marturiile simpatice ivanesciene: \u201eG.L.\u2013 Bine, eu nefiind \u00een miezul lucrurilor, ca dumneavoastra, ma lasam lesne fascinat de strategiile lui de bautor. Banuiesc ca fiecare bautor de elita are specificul lui, taieturile lui, ceva ce-l defineste si-l distinge de toti ceilalti concurenti.\u201c,\u00a0 \u201eG.L. \u2013 S-a simtit cutremurul din ’77 la Sibiu? M.I. \u2013 Se zice ca da, eu, cum va spuneam, neput\u00e2nd fi utilizat ca martor (…) G.L. \u2013 Sugerati ca dumneavoastra, din pricina \u00absmulgerilor\u00bb \u2013 asa mi-ati spus c\u00e2ndva ca se numea desprinderea paharului de vodca de pe masa si darea lui hotar\u00e2ta pe g\u00e2t \u2013, nu ati simtit nici o adiere a cutremurului? M.I. \u2013 Nu, vreau sa spun ca pur si simplu nu sunt conectat la realitate, sau ca am o anumita retardare mentala, ca fac greu conexiunile astea.\u201c. \u00censa \u201elovitura de gratie\u201c vine atunci c\u00e2nd Mircea Ivanescu ne este \u00eenfatisat cu totul ridicol, lucru destul de anevoios pentru economia finala a unui dialog care ar fi trebuit sa arate cu totul diferit. Astfel, sub aparenta unui compliment si \u00een \u00eencercarea esuata de a glumi istet, Gabriel Liiceanu \u00eel submineaza total pe Ivanescu (sau se autosubmineaza?): \u201eG.L. \u2013 Pe mine ma faceti sa \u00eenteleg lucruri pe care, uneori, le-am trait orbeste. Ma consolez \u00eensa cu sentinta ca, la r\u00e2ndul dumneavoastra, ati trait orbeste lucruri pe care eu le aflasem deja copil fiind\u201c.
\nC\u00e2nd discutia se muta pe teritoriile literare, Ivanescu ram\u00e2ne la fel de detasat de vreo empatie nejustificata, sau de vreo simpatie fabricata, dialogul dezvaluind tot mai mult caracterul (de fapt) dihotomic al discutiei, unde, de o parte avem p\u00e2na la capat sinceritatea marturisirii si, \u00een antinomie, dorinta de a autoconstrui imaginea unui intelectual responsabil, angajat si cumpatat de partea filosofului, lucru care nu poate dec\u00e2t sa distruga charisma-panaceu a poetului: \u201eG.L. \u2013 Stati putin. \u00cen clipa \u00een care traduc Heidegger sau Platon, nu pot sa spun ca nu ma atasez de ei sau ca nu pot spune ceva despre ei. Vreti sa spuneti ca dumneavoastra nu puteati vorbi despre Joyce sau despre Broch? M.I. \u2013 Da, exact asta spun. Despre Broch cu at\u00e2t mai putin. Ce dracu’ pot sa vorbesc eu despre Broch? G.L. \u2013 Pai sa \u00eempartasiti ceva din gustul pe care vi-l lasase, at\u00e2t c\u00e2t vi-l lasase. Ca doar gustaserati din el. M.I. \u2013 Asta-i cea mai buna dovada ca eu am dreptate si ca sunt, \u00een toate domeniile, un bricoleur\u201c.
\nAdaug\u00e2nd neaparat la aceasta permanenta autopromovare specifica lui Gabriel Liiceanu corecturile halucinante facute de Felicia Antip \u00een cronica literara care anunta, sugestiv, verdictul \u00eenca din titlu, prin cuvintele simptomatice \u201eun esec ireparabil\u201c, cu acentele grave pe \u201eireparabil\u201c, \u201eMastile lui M.I. \u2013 Gabriel Liiceanu \u00een dialog cu Mircea Ivanescu\u201c (si ordinea numelor \u00een subtitlu se arata p\u00e2na la capat perfect justificata, unde cartea pare mai mult o impunere a personalitatii filosofului peste autobiografia poetului) este unul din noile exemple de exercitiu intelectual costeliv marca Gabriel Liiceanu, caruia, evident, \u00eei resimte efectele si imaginea poetului Mircea Ivanescu, \u00eentr-o discutie pe care parem nevoiti sa ne prefacem ca \u201eam si uitat-o deja\u201c.\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Gabriel Liiceanu, Mastile lui M. I., Editura Humanitas, Bucuresti, 2012.     \u201eMastile lui M.I. \u2013 Gabriel Liiceanu \u00een dialog cu Mircea Ivanescu\u201c este unul din marile esecuri editoriale ale ultimilor ani. Dincolo de caracterul \u201ehard to get\u201c al cartii (ma refer la distributia fizica \u00eentr-un tiraj insuficient \u00een contrast cu reclama puternica si cererea… Cite\u0219te mai mult »Citeste si arde!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[735,7939],"class_list":["post-12450","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-gabriel-liiceanu","tag-mastile-lui-m-i"],"views":2473,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12450","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12450"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12450\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12450"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12450"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12450"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}