Evenimente precum presupusa sinucidere a domnului Nastase sunt extrem de benefice pe post de \u201ebarometru\u201c al gradului de idiotizare al populatiei. Si suntem cam toti idioti… ne lasam prada impulsului de a comenta tot ceea ce presa, mai \u00eenainte de orice altceva, pune pe tapet.<\/p>\n
Ca si cum asta nu ar fi \u00eendeajuns de distorsionant, parca devenim cu totii psihologi, experti \u00een arme, experti \u00een justitie, otv-urile din mintea noastra rul\u00e2nd euforic si aproape ca depasind durata de emisie a delirurilor colective orchestrate de Dan Diaconescu. Nu ne putem controla. Nu putem sa nu avem o parere. Cu totii am fost \u00een camera cu Adrian Nastase. Ba, mai mult, eram cuibariti \u00een creierul lui. Si acum facem niste \u201eexercitii de stil\u201c asezonate cu umorile noastre… activate instantaneu. Am citit aseara textul \u201eNastase si dreptul vinovatilor la suferinta\u201c al Victoriei Stoiciu, postat pe CriticAtac. Nu prea ma impresioneaza discursurile care decid c\u00e2nd ar trebui sa fim umani, plini de compasiune. Si asta din multe motive: pentru ca nici nu mai suntem constienti de momentul \u00een care ne-am pierdut, cel putin partial, compasiunea, traind \u00een lumea hiperreala mass-media. Presa si internetul sunt pline de \u201eglumite\u201c la adresa oricarui eveniment istoric sau de alt fel. \u00cemi aduc si acum aminte de imaginile cu WTC (trucate): spre exemplu, reconstruirea turnurilor cu un spatiu gol menit sa faca loc de trecere unor viitoare avioane. E imposibil sa nu fi z\u00e2mbit macar la cel putin unul din posterele demotivationale care iau \u00een gluma orice. E imposibil sa nu fi r\u00e2s la \u201eA fost sau n-a fost?\u201c sau la \u201eInglorious Basterds\u201c. O sa mi se spuna ca asta e \u201earta\u201c, ca e \u201eautonoma\u201c (\u00een caz de nevoie, desconsider\u00e2ndu-se total ca arta daca e autonoma, este asa ca limbaj, nu ca mod de a fabrica obiecte ex nihilo). Ne trebuie o doza mare de naivitate sa nu vedem ca \u201earta\u201c, la fel ca publicitatea, e integrata perfect \u00een mecanismul lumii postmoderne care are nevoie ca de aer de eveniment si de parodierea & mascarea lui quasi-instantanee (dar despre toate astea s-au scris multe, nu inventam noi acum roata). At\u00e2ta doar ca e o parodiere mai cu \u201estaif\u201c, pentru \u201ecunoscatori\u201c. Simplul fapt ca ne \u00eendopam cu publicitate, care e o mascare mitologica a brutalitatii productiei \u00een sensul descris de Barthes, ne-a \u201eras\u201c demult nu at\u00e2t compasiunea, c\u00e2t constientizarea a ceea ce ar merita sau nu compasiunea noastra veritabila, nu cea programata pavlovian de niste imagini deja montate, ajustate, prin simplul mediu de transmitere. Vorbind despre presupusa sinucidere nu facem dec\u00e2t sa ne alaturam sirului nesf\u00e2rsit de compatimitori declarativi, de profesie. Cred ca a face pe \u201eumanistii\u201c \u00een anumite cazuri, desconsider\u00e2nd deja un pattern de receptare al oricarui eveniment ca \u201euniversalizare a faptului divers\u201c (Baudrillard) mi se pare nu un gest ipocrit, ci unul de inconstienta. Reactiile umorale ne apartin, ca vrem, ca nu vrem. Problema e c\u00e2nd nu vrem sau nu putem sa le depasim, sau c\u00e2nd ni se pare \u00een mod fals ca le depasim servind un moralizator care e, de fapt, tot umoral si are un usor ton inchizitorial (\u00een ciuda volutelor sentimentale): stabileste cine e si cine nu e uman.
\n\u00cen alta ordine de idei, nu pot sa nu semnalez \u00een textul Victoriei Stoiciu neconcordanta dintre titlu si prima propozitie (\u201eNu intentionez sa aduc aici \u00een discutie chestiunea vinovatiei lui Adrian Nastase \u2013 exista o sentinta a instantei si p\u00e2na la proba contrarie e o obligatie morala sa consider aceasta sentinta\u00a0 drept\u00a0 valida si corecta\u201c), iar \u00een al doilea r\u00e2nd nu pot sa nu observ ca problema nu e at\u00e2t dreptul vinovatilor, ci faptul ca domnul Adrian Nastase nu se considera vinovat! Nu a facut-o niciodata, si daca exista ceva pe lumea asta precum coerenta unui individ, si nu unul oarecare, ci unul care pare sa nu fi simtit mari drame interioare raskolnikoviene \u00een niciun caz de \u00eencalcare a legii, atunci as putea deduce si ca nu o sa se simta niciodata vinovat. \u00cen fine, am citit destui postmoderni ca sa fiu intoxicata si de mitul incoerentei, inconsistentei subiectului. Prin urmare n-as putea deduce asa ceva (corectitudinea politica ma \u00eempiedica) si ar trebui sa-mi \u00eenchipui bunaoara ca domul Nastase ar putea fi lovit \u00een viitor de o frumoasa schizofrenie \u00e0 la Deleuze, desi, pentru binele poporului, parca ar da mai bine un gest clasic, gen Apostolul Matei. Pentru mine presupusul act al sinuciderii (fie el voit, jucat, comis din greseala sau mai stiu eu ce) e un ornament inutil fata de chestiunea mai sus amintita. A-l comenta, \u00een orice fel, nu face dec\u00e2t sa creasca maculatura senzationalista, can-can-ul politic. A ne \u00eentreba daca a fost sau n-a fost sinucidere, a crede ca a fost una sau alta si a lua pozitie \u00een functie de aceste credinte irationale, p\u00e2na la urma, n-ar depasi cu mult profunzimea de cunoastere pe care ne-o ofera un banc, deja celebru: \u201e\u2013No, da cum \u00eei z\u00e2ce ma Ioane? Ipad sau Iphone? \u2013La ce ma?\u201c. Cam la nivelul lui \u201eLa ce ma?\u201c ne situam c\u00e2nd vorbim de \u201edreptul la suferinta al vinovatilor\u201c. E un drept natural. Nu ni-l ia nimeni. Nici noua, nici domnului Nastase. Cu dreptul la proprietate stam mai prost. Numai ca unii sufera cu constiinta vinovatiei, altii fara ea. Unii sufera pentru ca li se iau ouale, altii pentru ca li se numara. Iar domnului Nastase i s-au numarat niste oua care nici macar nu-i apartineau. Cam acestea sunt propozitiile \u201eclare si distincte\u201c pe care dupa multe cazneli justitia rom\u00e2na a reusit sa le scoata pe gura. Poate ca ar trebui sa ne limitam la ele. Am vorbit cu mai multi prieteni despre condamnarea respectiva. Unul dintre ei sustine cu vehementa ideea ca ea a fost instrumentata politic, aduc\u00e2nd argumentul (valabil, de altfel) ca e cam greu de gasit o campanie politica curata (la noi sau aiurea). Am cazut de acord ca Nastase trebuie condamnat si pentru celelalte fapte de coruptie, cele mai \u201epersonalizate\u201c, nu cele care nu fac din el dec\u00e2t un politician \u201ede r\u00e2nd\u201c. \u00censa prietenul meu pare sa fie \u00eendeajuns de naiv \u00eenc\u00e2t sa creada ca justitia ar putea functiona si altfel dec\u00e2t instrumentata politic. \u00cen treacat fie spus, toata teoria \u201estarii de exceptie\u201c formulata de Agamben e o demonstratie a falimentului justitiei europene si americane de a functiona \u201eindependent\u201c. \u00cen plus, \u00een spatele coruptiei diferitelor clase politice sta realitatea sinistra a faptului ca, dupa cum bine observa Bauman: \u201eEconomia nationala e un mit mentinut \u00een viata din motive electorale: rolul economic al majoritatii guvernelor se reduce, \u00een general, la pastrarea unor conditii locale atractive pentru a atrage oamenii de afaceri cosmopoliti, care circula \u00een toata lumea, fara sa apartina niciunui stat\u201c. Coruptia Rom\u00e2niei sau a Bulgariei s-ar traduce prin impunerea unor \u201ecosmopoliti\u201c locali, \u00eenainte de atragerea celorlalti sau \u00een c\u00e2rdasie cu ceilalti (caci ce altceva sunt bancile dec\u00e2t o c\u00e2rdasie cosmopolita?).
\nRevenind la \u201eindependenta\u201c, observ ca aceeasi iluzie \u00eei m\u00e2na si pe papionisti… pe cei naivi desigur, de parca ICR-ul ar putea \u201eram\u00e2ne\u201c independent numai daca si-ar pastra aceasi clienti. Si, \u00een plus, nu trebuia sa fie o contradictie \u00eentre \u201eJos Basescu!\u201c si \u201eSus Patapievici!\u201c? Probabil ca nu. Putem sa razuim oric\u00e2nd zvastica de pe un fund si sa o mutam pe altul. Se muleaza perfect pe toate presedintiile cu terminatia \u201e-escu\u201c. \u00cen orice regim si intelectualul oricui va fi domnul Patapievici ne va explica cum \u201eNumai violenta, numai s\u00e2ngele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimtire\u201c. \u00cen caz ca regimurile s-ar schimba prea repere, ar putea scoate (aristocratic si plin de eleganta) la iveala tot felul de casete cu \u201esex oral\u201c. Nici domnul Patapievici nu poate fi banuit de incoerenta. Dispretul domniei sale fata de plebea pe care o reprezinta a fost de at\u00e2tea ori pus pe tapet. \u00cen schimb e de-a dreptul dezamagitoare miscarea intelectualilor care pentru a scapa de lup se \u00eentorc la vulpe, dupa formula etern probata \u201esa alegem c\u00e2nd nu mai e nimic de ales\u201c, \u00een perfecta conformitate cu discursurile \u00eent\u00e2iului ICR-ist: \u201eRom\u00e2nia va evolua numai \u00een masura \u00een care poporul, misera plebs, nu va avea acces direct la decizie. Politicienii nostri de frunte au realizat perfect incapacitatea poporului de a furniza elemente inteligente ale unei optiuni politice libere si mature\u201c. Parca si Mussolini spunea ca a conduce Italia nu e greu, ci inutil. \u00cen aceste conditii, optiunea \u201epapion\u201c, mai \u00eenainte de orice, e \u00eenspaim\u00e2ntatoare! Ea e perfect \u201eexplicabila\u201c pentru clientii ICR, dar nu s-ar putea explica dec\u00e2t printr-o nebunie (speram) temporara \u00een celelalte cazuri. Sunt convinsa ca tot ce am spus aici va fi \u201ebine\u201c reinterpretat. Nu ma numar printre cei care cred ca tot ce a facut ICR-ul e gresit (si nici nu \u00eei asociez pe multi dintre intelectualii care si-au pus papion cu Patapievici. \u00cei respect si le admir munca prea mult… momentan, mai mult dec\u00e2t o fac ei \u00eensisi). Ar fi absurd cel putin \u00een virtutea faptului ca \u2013 vorba lui Descartes \u2013 se poate cadea \u00eent\u00e2mplator \u00een adevar. Cred numai ca papionul nu este o solutie. Ma alatur pozitiei lui Cristian Tudor Popescu care considera ca, cel putin pentru episodul cu \u201ecaseta\u201c,\u00a0 \u201ePatapievici era, \u00een orice tara civilizata, dat afara pe loc. La noi, \u00eensa, cine s-o faca, primitorul sexului oral?\u201c (http:\/\/www.gandul.info\/puterea-gandului\/cultura-lui-basescu-si-ponta-9760053).
\nPrin toate aceste luari de pozitii, mai mult sau mai putin umorale, mai mult sau mai putin naive mi se pare ca actioneaza un tipar general al devierii deciziei morale. Ceea ce i s-ar putea aplica domnului Nastase: dorinta de a scapa cu orice pret de responsabilitate se poate aplica unor grupuri mai mari de oameni. Dar \u00een acest caz, lucrurile devin confuze. Indivizii sunt plini de implicare. Protesteaza! Se \u00eenflacareaza! Devin camarazi \u00een acelasi razboi, sustin\u00e2ndu-se unul pe altul si uit\u00e2nd sa mai chestioneze legitimitatea razboiului \u00eensusi sau a taberelor. Din nou, analizele lui Bauman sunt extrem de patrunzatoare: eul moral individual e dezactivat de \u201elogica militareasca\u201c (precum si de cea \u201eestetica\u201c): \u201eAstfel supunerea subiectului moral fata de disciplina si actiunea legislatoare care actioneaza \u00een vederea binelui comun, dezarmeaza fortele rezistentei morale \u00een fata ordinelor imorale, adica dezactiveaza ceea ce i-ar face pe oameni sa evite participarea la barbarie\u201c. Spectacolele mass-media care ne-au intrat at\u00e2t de puternic \u00een s\u00e2nge \u00eenc\u00e2t propriile acte de revolta le g\u00e2ndim din start pentru sau chiar dupa chipul si asemanarea mass-media nu fac dec\u00e2t sa ne \u201ereorganizeze\u201c ca pe niste pesti \u00een banc, \u00een functie de o grupare sau alta, pe care alegem sa nu o mai chestionam, sa o \u201elegitimam\u201c numai pentru ca ni se pare \u00een mod iluzoriu ca scapam de un rau mai mare. Nici poporul, nici \u201eelita\u201c nu pare sa fie \u00een posesia unei a treia cai. De parca \u00eentre Patapievici\/Presedintie si Senat, n-ar mai exista nimic, nici macar faimoasa \u201ecultura rom\u00e2na\u201c. Acelasi lucru ar vrea sa ni-l transmita si Adrian Nastase: \u00eentre nevinovatia lui si \u00eenchisoare nu sta nimic. Ele sunt \u00een contradictie totala, iar iesirea ar fi sinuciderea. Cu riscul de a-mi pierde prietenii, cu riscul de a fi socotita (pentru a c\u00e2ta oara?) iremediabil cinica \u00eei propun domnului Nastase si multor alti nevinovati ai clasei politice (de orice culoare) un model de sinucidere model: \u00een locul unei treceri isterizabile \u00een (ne)fiinta le propun o alta \u201emoarte\u201c, construita dupa formula etica a inversarii rolurilor: daca vor cu adevarat sa-si puna capat zilelor, atunci sa faca schimb de locuri si locatii cu unul dintre batr\u00e2nii care traiesc cu pensii de nimic (preferabil un fost \u201eangajat\u201c al cooperativelor agricole), sa guste toate micile, prea micile bucurii ale unor oameni care au muncit toata viata pentru a c\u00e2stiga o data pe luna cam c\u00e2t cheltuieste domnul Nastase pe un sul de h\u00e2rtie igienica de lux. Sa stea la coada pentru compensate, sa traiasca iarna debransati, sa-si dramuiasca fiecare bucata de p\u00e2ine si sa nu mai spere nimic. Cu siguranta, de pe pozitia inversata, justitia i-ar ajunge mai repede, la fel cum mereu i-a ajuns pe toti cei care si-au pierdut mantaua. Caci numai \u00een cazul lor politia \u201ea primit ordin ca mortul sa fie prins cu orice chip, viu sau mort, si sa fie pedepsit \u00een mod aspru pentru a fi pilda si altora\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Evenimente precum presupusa sinucidere a domnului Nastase sunt extrem de benefice pe post de \u201ebarometru\u201c al gradului de idiotizare al populatiei. Si suntem cam toti idioti… ne lasam prada impulsului de a comenta tot ceea ce presa, mai \u00eenainte de orice altceva, pune pe tapet. Ca si cum asta nu ar fi \u00eendeajuns de distorsionant,… Cite\u0219te mai mult »Un model de sinucidere model<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-12444","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1482,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12444","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12444"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12444\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12444"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12444"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12444"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}