{"id":12435,"date":"2012-07-05T12:33:21","date_gmt":"2012-07-05T10:33:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12435"},"modified":"2012-07-05T12:33:35","modified_gmt":"2012-07-05T10:33:35","slug":"draga-domnule-muller","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/draga-domnule-muller\/","title":{"rendered":"Draga domnule M\u00fcller…"},"content":{"rendered":"

\u00cen luna iunie, sirul lung al reuniunilor cu participarea sefilor de stat si de guvern a continuat cu o noua Conferinta a ONU pe tema dezvoltarii durabile, tinuta la Rio de Janeiro. Unii se \u00eentreaba de ce a fost convocata aceasta reuniune al carui esec nu era doar previzibil, ci si garantat. Tot mai multe, tot mai costisitoare si tot mai ineficiente au devenit \u00eent\u00e2lnirile la v\u00e2rf. Diplomatia si-a schimbat cursul, negocierile nu mai sunt sustinute de diplomati. Sefii statelor sau ai guvernelor Uniunii Europene se \u00eent\u00e2lnesc cel putin de doua ori pe an, ministrii lor cu o frecventa mult mai mare iar rezultatele sunt cele pe care le suportam din ce \u00een ce mai greu. <\/strong><\/em>
\nBaluri de lux. Asa putem socoti recentele summit-uri G-8 de la Camp David din SUA, G-20 de la Los Cabos din Mexic si, desigur, amintita conferinta de la Rio de Janeiro din Brazilia. Toate trei tinute \u00een plina criza, \u00eentr-un interval de numai c\u00e2teva saptam\u00e2ni. Toate trei fara rezultate. La nici una nu a fost avansata vreo solutie viabila pentru sanatatea economiei mondiale. Baluri de lux. \u00cen secolul al XIX-lea, \u00een saloanele Vienei, reprezentantii marilor puteri europene reuniti \u00een congrese ofereau receptii somptuoase agrementate cu muzica, dans si sampanie si puneau lumea la cale. Pacea hotar\u00e2ta de ei rezista uneori ani, alteori decenii bune. Acum s-a stins si viata falnicei Viene. Reuniunile la v\u00e2rf, organizate \u00een locuri (daca se poate) de agrement, sunt tulburate doar de alter-mondialistii si, mai nou, de indignati. C\u00e2nd au sosit la Rio, la mijlocul lui iunie, cei 130 de sefi de stat si de guvern au gasit deja pe masa declaratia finala pregatita pentru semnat. Un document care ar fi trebuit sa fie angajant pentru soarta lumii de azi si de m\u00e2ine fusese transformat \u00eentr-o declaratie edulcorata. Un petec de h\u00e2rtie. Peste noapte, tot ce antrena responsabilitate politica pentru un plan serios de dezvoltare curata a fost aruncat la cos. Marile puteri industriale nu au mai cazut \u00een plasa acceptarii unor compromisuri asa cum li se \u00eent\u00e2mplase la negocierea \u201eAgendei 21\u201c si a \u201ePlanului de actiune\u201c adoptate cu doua decenii \u00een urma, tot la Rio. SUA, China, Canada, India si alte c\u00e2teva state nu au mai acceptat nici formal angajamente pentru diminuarea activitatilor lor industriale care s-au dovedit catastrofale pentru viata. Daca poluarea este cauza modificarilor climatice de care suferim, de ce nu se aplica acesteia un tratament impartial si serios, asemanator celui de care se bucura drepturilor omului si democratia? Desigur, nu cu aceleasi mijloace. De ce \u201eeconomia verde\u201c se opreste la portile marilor complexe militaro-industriale?
\nDispute europene. Constatam pe zi ce trece ca ceva \u00eenca mai lipseste din constructia Europei comunitare. Ceva esential. Poate ca tocmai de aceea Uniunea Europeana nu este scutita de vulnerabilitati. Proiectul nu este complet sau nu este bun? \u00cenainte de Consiliul Europei din 28-29 iunie, Parisul pretindea ca acest \u201eceva\u201c obliga la \u00eentarirea uniunii economice. Berlinul nu neaga aceasta necesitate, dar pretinde mai \u00eent\u00e2i o uniune politica si cere un acord \u00een aceasta directie. Diferenta este mare. Sa \u00eentelegem de aici ca Tratatul de la Lisabona este deja depasit? De ce nu? Cred ca discutiile, chiar disputele \u00een jurul naturii integrarii europene sunt deja redeschise. \u201eNimeni nu vrea sa \u00eenteleaga ce urmareste sa spuna celalalt, am citit \u00eentr-un editorial al ziarului \u00abLe Monde\u00bb din 23 iunie; nemtii \u00eenteleg propunerile franceze ca o reluare a sloganului \u00abGermania va plati\u00bb, slogan care a ritmat viata politica franceza dupa Primul Razboi Mondial; francezii interpreteaza integrarea politica \u00ab\u00e0 l’allemande\u00bb ca un drept de supraveghere sau ingerinta \u00een sistemul lor de protectie sociala\u201c. \u00centr-un interviu dat ziarului \u201eLe Figaro\u201c, Guido Westerwelle, ministrul federal al afacerilor externe, a reafirmat crezul mai vechi al Berlinului: accelerarea integrarii europene. \u201eCriza a aratat necesitatea accelerarii integrarii. O greseala de constructie a fost comisa la crearea monedei unice: politica economica si financiara a statelor europene nu este coordonata suficient… Europa este mai mult dec\u00e2t o piata comuna si o moneda unica, este o comunitate de afirmare a culturii noastre comune\u201c. Westerwelle a fost \u00eentrebat daca \u00een afara acestei preocupari Germania nu este \u00eengrijorata si de cresterea populismului si nationalismului pe continent. \u201eEuropa este o casa a carei constructie nu trebuie oprita niciodata; aceasta nu se va termina \u00een timpul vietii noastre. De aceea, critica adusa anumitor dezvoltari europene este nu numai legitima, ci si o datorie civica. Totusi, trebuie facuta o distinctie \u00eentre aceasta critica si cea a extremismului anti-european, at\u00e2t de dreapta c\u00e2t si de st\u00e2nga, care fierbe o supa otravita la focul unor prejudecati\u201c. Frumos, poetic chiar, chiar adevarat, dar \u00eenca departe de claritatea de care avem nevoie pentru a \u00eentelege ce vrea Berlinul. Nici precizarea: \u201eatunci c\u00e2nd este vorba de Europa, fiecare trebuie sa depaseasca reflexele nationale\u201c nu pare suficienta. Subiectul merita sa fie reluat.
\nDialogul surzilor. Tot \u00eentr-un articol din \u201eLe Monde\u201c, se spune ca \u00eentre Paris si Berlin s-a instalat dialogul surzilor. Lumea se astepta ca venirea socialistilor la putere \u00een Franta sa aduca unele nuantari de pozitie, dar lucrurile nu merg \u00eentotdeauna \u00een directia dorita. Motorul franco-german, ambalat adesea de Merkel si Sarkozy p\u00e2na la supra\u00eencalzire, nu mai functioneaza ca lumea. Optiunile lui Hollande din timpul campaniei electorale rar sunt retusate. Un schimb de replici \u00eentre noul prim-ministru francez Mark Ayrault cu Angela Merkel confirma aceasta constatare. Pe acest fond a intervenit un politician cu autoritate europeana, premierul italian Mario Monti, care a avut o initiativa de mediere. El a invitat la Roma, cu o saptam\u00e2na \u00eenainte de Consiliul European, pe cancelarul Merkel, pe presedintele Hollande si pe primul-ministru spaniol Mariano Rajoi. Rezultatul a depasit asteptarile si, \u00een plus, a readus \u00een prim plan doua dintre statele europene cu pondere economica \u00een Uniunea Europeana: Italia si Spania. Premierul italian nu a pornit de la ideea, at\u00e2t de vehiculata de sceptici, ca nu mai sunt sanse pentru salvarea zonei euro. El fusese \u00eencurajat \u00eenca de la reuniunea G-20 de la Los Cabos de catre Hollande care sustinuse ca, de dragul stabilitatii financiare, statele cu perspectiva insolvabilitatii, ca Spania si Italia, sa nu fie puse \u00een situatia de a face \u00eemprumuturi cu dob\u00e2nzi ridicate. Hollande a avansat un plan pe trei trepte: crestere economica, \u00eentarire a stabilitatii financiare si integrare politica si monetara. Pozitia Parisului favorizeaza statele din Sud care se simt \u00eencurajate \u00een strategia lor de a str\u00e2nge r\u00e2ndurile. Spania cere bani pentru bancile sale, Cipru striga dupa ajutor iar Grecia, care abia si-a putut \u00eencropi un guvern, solicita o am\u00e2nare a datoriilor. Noile autoritati franceze se felicita ca au reusit sa convinga Germania sa renunte la proiectul rigid al austeritatii iar Berlinul pretinde ca s-a facut suficient de bine \u00eenteles ca sa nu poate accepta nivelarea ne-diferentiata a datoriilor. Acesta sa fie, oare, dialogul surzilor?
\nDraga domnule M\u00fcller. Premierul italian Mario Monti, expert \u00een finante, a intuit pericolul ajutoarelor sau \u00eemprumuturilor. Logica lui este, \u00eensa, diferita de cea a germanilor. \u201eAnumite popoare si state din Europa sunt \u00eencredintate ca platesc pentru altii\u201c, afirma el si nimeni nu se \u00eendoieste ca aluzia \u00eei vizeaza pe germani. Sintetizez opiniile lui Monti: cu 19,2%, Italia este al treilea contributor la finantarea Fondului european de stabilitate financiara, dupa Germania, care contribuie cu 29,1% si Franta cu 21,8%, urmata de Spania cu 12,7%. Pentru creditele pe care le are \u00een prezent, Italia plateste dob\u00e2nzi mari, impuse de piata; de aceea, \u00een viitor, nu va mai recurge la credite; Roma este favorabila masurilor de crestere economica si spera ca la sf\u00e2rsitul lui 2012 deficitul sau public sa fie de 2% din PIB, cu mult mai mic dec\u00e2t deficitul mediu pe UE estimat la 3,6%. \u201eCe i-ati spune unui ipotetic domn M\u00fcller, cetatean german, pentru a-l convinge sa participe la eforturile \u00een favoarea cresterii economice?\u201c, a fost \u00eentrebat Monti. Iata raspunsul: \u201eDraga domnule M\u00fcller, \u00eenainte de orice, destindeti-va. Sunteti convins sau ati fost convins ca eforturile germanilor sustin nivelul de viata al italienilor. Nu acesta este adevarul. Italia nu a cerut nici un ajutor… nu voi merge p\u00e2na la a va cere sa realizati ca voi, germanii, profitati de pe urma faptului ca tara voastra este finantata prin instrumente care permit niveluri mult mai scazute de dob\u00e2nzi \u00een comparatie cu vecinii. Doamna Merkel recunoaste de c\u00e2tva timp, draga domnule M\u00fcller, ca Germania are numeroase avantaje din integrarea europeana. Este adevarat ca av\u00e2nd economia cea mai puternica, Germania participa mai mult la bugetul Uniunii Europene. Dar daca economia germana \u2013 care functioneaza at\u00e2t de bine pentru ca sunteti muncitori, economi si nu ati fost prost guvernati – a obtinut rezultate at\u00e2t de bune \u00een ultimii cincizeci de ani este si datorita pozitiei centrale \u00een interiorul unei piete unice… \u00cen sf\u00e2rsit, domnule M\u00fcller, voi adauga ca si noi, italienii, am profitat, putin c\u00e2te putin, de cultura rigorii a germanilor\u201c. Organizarea acelui mini-summit la Roma nu a urmarit o dezbatere ideologica, ci o convergenta de pozitii. Iar medierea lui Monti a dat roade. Evenimentul arata, dupa cum se scria \u00een \u201eLa Stampa\u201c, ca Italia poate juca un rol istoric de arbitru \u00een Europa.
\nPost Scriptum. Consiliul Europei din 28-29 iunie a declansat la noi pasiuni politice fara precedent. Din acestea, bine ar fi sa ne alegem cu ceva. Macar cu o dezbatere serioasa pe marginea bietei noastre Constitutii at\u00e2t de des violate. Sunt sceptic, \u00eensa. Am constatat ca cheltuiala cu eurodeputatii nostri trimisi la Strasburg este zadarnicita sistematic de rezistenta unora dintre acestia la \u00eentelegerea adevaratei lor meniri \u00een instantele pan-europene. \u00centr-o interpretare restrictiva, suntem \u00eendreptatiti sa socotim ca aceasta prezenta ar fi trebuit sa contribuie la schimbarea \u201ecivilizatiei\u201c noastre politice. Nu am avut nici macar acest noroc. Un fost ministru, acum euro-deputat, \u00eemi aduce statornic aminte de personajul unei nuvele a lui Negruzzi despre care autorul \u00eensusi spunea ca eroul lui a trecut prin Iasi, nu Iasii prin el.
\nDraga domnule Monti, ce este de facut? Ne recomandati si noua, ca domnului M\u00fcller, sa ne relaxam?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen luna iunie, sirul lung al reuniunilor cu participarea sefilor de stat si de guvern a continuat cu o noua Conferinta a ONU pe tema dezvoltarii durabile, tinuta la Rio de Janeiro. Unii se \u00eentreaba de ce a fost convocata aceasta reuniune al carui esec nu era doar previzibil, ci si garantat. Tot mai multe,… Cite\u0219te mai mult »Draga domnule M\u00fcller…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[7933,7934],"class_list":["post-12435","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-agenda-21","tag-summit-uri-g-8"],"views":2032,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12435","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12435"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12435\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12435"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12435"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12435"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}