{"id":12431,"date":"2012-07-05T12:30:18","date_gmt":"2012-07-05T10:30:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12431"},"modified":"2015-01-15T16:50:10","modified_gmt":"2015-01-15T14:50:10","slug":"chipul-uitat-al-normalitatii-sau-despre-razboiul-mereu-pierdut-al-presedintilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/chipul-uitat-al-normalitatii-sau-despre-razboiul-mereu-pierdut-al-presedintilor\/","title":{"rendered":"Chipul uitat al normalit\u0103\u0163ii sau despre r\u0103zboiul, mereu pierdut, al pre\u015fedin\u0163ilor"},"content":{"rendered":"

Clausewitz spunea ca \u201erazboiul este continuarea politicii cu alte mijloace\u201c. Asa o fi, poate, dar nu este normal ca politica sa fie b\u00e2ntuita tot timpul doar de razboaie si de spiritul lor de distrugere. La noi, regula este razboiul si nicio perioada de pace nu-si face loc. Pacea (\u201e\u00eentre doua dobitoace\u201c, cum ne spunea \u00eenvatatoarea din clasa \u00eent\u00e2i atunci c\u00e2nd ne luam la bataie) ar trebui sa fie perioada dintre alegeri, c\u00e2nd politica ar trebui sa performeze prin constructie si munca \u00een folosul umanitatii, c\u00e2nd energiile trebuie unite pentru interesul social sau national comun. \u00cen campanii electorale confruntarea si razboiul sunt lucruri normale. Identitatile politice primesc sens, este adevarat, mai ales \u00een cadrul interactiunilor conflictuale. De aceea, partidele au luptatori de profesie, uneori chiar si clovni care umbla \u00een costume de parada pentru a arata loialitate sau a simula o virilitate, altfel greu de probat. <\/strong><\/em><\/p>\n

Razboiul de fiecare zi al politicii este omniprezent \u00een mediile politice sarace \u00een idei, competente si intelectuali. Acolo, politica este o competitie \u00eentre clanuri, familii, gasti sau bande pentru bietele resurse pe care o comunitate sau o tara le are sau le aduna zilnic prin taxe si impozite. Acolo, \u00een parlamente, grupurile politice nu pot face dec\u00e2t t\u00e2rguri sau diferite schimburi oneroase de genul: tu accepti legea asta pentru interesele mele, eu accept o m\u00eersavie comparabila. Consensul este deci nu o negociere rationala care nu depaseste interesul colectiv, ci un troc sinistru \u00eentre gasti. Cei mai mari combinatori, facatorii de blaturi, pozeaza, de regula, \u00een mari razboinici. Ies ritualic sa-i atace pe dusmani, \u00een timp ce trag cu ochiul complice, dar mai ales \u00eenfiereaza cu patos pe cei care nu se sacrifica destul \u00een a \u00eenjura si \u00eenfiera dusmanul. Uneori, \u00een mai multe partide, poti auzi expresia de opozitie: nu ti-a facut puterea dosare penale, \u00eenseamna ca esti tradator. Niciun hot sau corupt, indiferent de partid, nu va recunoaste ca are un dosar penal pentru ca a furat, mereu va spune ca este politic.<\/p>\n

Cert este ca un ethos al confruntarii este dominanta vietii politice. Dupa campania electorala, armele nu se lasa la rastel, toata lumea este tinuta treaza pentru lupta de fiecare zi. Uneori pare absurd, dar lupta si ura pentru adversari pare ca este liantul cel mai puternic al grupurilor politice. De aici si nepotismele sau promovarea membrilor familiei \u00een functii sau \u00een viata de partid, este greu sa ai \u00eencredere \u00een cineva, deoarece aceasta continua lupta se prelungeste si \u00een propriul tau partid.<\/p>\n

Acest razboi continuu, nesf\u00e2rsit, ca un fel de razboi al sf\u00e2rsitului lumii din imaginatia fecunda a marelui dezamagit de politica Marios Vargas Llossa, nu are o finalitate ca \u00een opera ilustrului sud-american, adica o lupta \u00eentre valorile supreme, genuine, si expresia lor sociala, degradata, ci este un razboi al nimicului. Pentru orgolii, uneori pentru interese marunte, pentru resurse, sau chiar un razboi \u00een zadar.<\/p>\n

Nimeni nu poate scapa de acest razboi, dar \u00een primul r\u00e2nd nu pot scapa presedintii. Este un razboi pe care toti \u00eel pierd p\u00e2na la urma, dar \u00eel duc cu \u00eensufletire pentru ca sunt animati de batalii si victorii marunte.<\/p>\n

Ion Iliescu a pierdut razboiul cu democratia chiar la \u00eenceput c\u00e2nd Piata Universitatii a fost o capcana \u00een care l-au bagat, probabil, apropiatii lui, generali. Au construit pentru el un front \u00een care ei, cei apropiati, erau generalii cei puternici si credinciosi. Nu stiu c\u00e2t a fost el de convins ca minerii si venirea lor va fi un lucru bun, nu stiu cum i-a fost prezentat pericolul pentru tara reprezentat de partidele istorice, rege sau studenti, dar ceea ce stim este ca razboiul acela cu Piata Universitatii i-a fost fatal. Cred ca am fi avut un altfel de Iliescu, poate mai nonsalant, poate mai democrat si mai putin \u00eenchis \u00eentr-o echipa de fosti de care nu s-a despartit nici acum. Stigmatul capatat \u00een acea lupta l-a transformat pe vechiul dizident \u00eentr-un conducator care va \u00eencerca mereu sa limiteze efectele \u00eenfr\u00e2ngerii prin confirmarea faptului ca a avut dreptate, ca a fost o lupta cu dusmani care si azi sunt reali, ca nu el a fost de vina etc. \u00cen conflictele mele cu Iliescu, dincolo de consecventa irecociliabilitatii, am vazut la batr\u00e2nul lider al st\u00e2ngii judecati echilibrate, moderatie, luciditate, chiar si o toleranta fata de idei cu care nu era de acord \u00eenainte. Cazul schimbarii atitudinii fata de regalitate este o dovada destul de graitoare. Dar, din nefericire, cel care putea sa faca o adevarata deschidere a Rom\u00e2niei din partea st\u00e2ngii a fost fixat \u00een transee de acea \u00eenfr\u00e2ngere \u00eentr-un razboi inutil si prefabricat la acea vreme.<\/p>\n

Emil Constantinescu s-a batut cu Sistemul si Securitatea. Un razboi \u00eenchipuit, creat de psihoza conflictului continuu, evident, dominanta si \u00een grupul lui politic. Razboiul l-a pierdut pentru ca nu si-a dat seama ca el \u00eensusi era sistemul. Luase modelul de conducere al lui Iliescu, fix definitia pe care seful PDSR o inventase, pe masura sa, cu complexele de neinterventie mostenite \u00een razboiul \u00eenceput la Revolutie si continuat cu Piata Universitatii, deci nu avea cu ce sa se descurce, el nu avea cum sa joace, dupa alta partitura, rolul lui Ion Iliescu. Desi era un intelectual serios, probabil un democrat veritabil, a iesit repede \u00eenfr\u00e2nt, nu de Securitate, ci de incapacitatea lui de a iesi din rol, de imposibilitatea lui de a transa razboiul politic absurd din interiorul propriei lui tabere. \u00cen loc sa foloseasca securitatea si toate resursele sistemului politic pentru un proiect maret si \u00eemplinirea unei viziuni, a preferat sa astepte, iar la final s-a declarat \u00eenvins de propria lui m\u00e2na dreapta.\u00a0 Traian Basescu s-a prins c\u00e3 trebuie sa schimbe scaunul ca sa nu pateasca la fel ca predecesorul sau, \u00eenvins de umbra Securitatii. A simtit nevoia sa devina jucator, nu putea sa stea sa-si astepte adversarii si a trecut la atac. A intrat cu sabia \u00een m\u00e2na, dar dupa ceva vreme a constatat ca sabia era de lemn. A atacat comunismul care mai ramasese si obiceiurile politice. A miscat institutiile, dar acestea, \u00een loc sa se puna \u00een miscare, au \u00eenceput sa crape pe la \u00eencheieturi. A \u00eencercat sa scape de fostii lui colegi, marii baroni PDL, dar tinerii pusi \u00een loc s-au \u00eemburghezit repede si au \u00eenceput sa semene cu seniorii. Cameleonic, toti cei noi pe care i-a adus, luau culoarea mediului. A recunoscut destul de greu \u00eenfr\u00e2ngerile si a \u00eencercat sa duca luptele p\u00e2na dincolo de limitele suportabilitatii tovarasilor lui. Armata a \u00eenceput sa-i oboseasca, unii poate chiar au demobilizat \u00eenainte de vreme. A luat lupta pe cont propriu, asum\u00e2ndu-si o schimbare pe care nu o poate face nimeni singur. Mai are putin din mandat, dar nu este exclus ca, la final, cu franchetea care \u00eel caracterizeaza, sa spuna: \u201eam \u00eenfr\u00e2nt!\u201c. Pe Ponta l-am cunoscut acum vreo doisprezece ani. Ambitios, fost procuror, \u00eencerca sa reconstruiasca o organizatie de tineret care era doar o anexa palida a partidului, cu tineri care iesisera de mult din tinerete. A facut \u00een doi ani o organizatie adevarata. La primul Congres care ne prindea pe am\u00e2ndoi ca debutanti, si \u00een care eu am vorbit despre un loc important pe care trebuie sa-l dam tinerilor, Ponta a mers mai apoi la tribuna si s-a legat discret de mine. A spus ca tinerii nu vor nimic, ca se vor lupta pentru fiecare scaun, chiar si cu mine. A fost o delimitare pe care am \u00eenteles-o doar mai tarziu, atunci c\u00e2nd l-am cunoscut mai bine. Cunosc\u00e2ndu-l, am decoperit ca nu este un razboinic incurabil, chiar daca are curaj si temperamentul necesar ca sa sara mereu la bataie. I-am cunoscut pasiunile, am vazut ca poate fi un camarad bun si un om normal. Nu este obsedat de conflict si nici nu este dependent de adrenalina puterii. Stie ce sa faca cu timpul liber, se bucura de viata cea normala, \u00eesi plimba copiii cu drag, vrea altceva de la viata dec\u00e2t putere pe p\u00e2ine. Joaca tenis sau baschet, este egoist la fotbal, iar la ping-pong ma enerveaza ca nu-l pot bate nici macar de Revelion. \u00cei place istoria si citeste \u00een ritm de intelectual, nu de politician.
\nPoate ca si cei pomeniti \u00eenainte au fost oameni ai vietii normale, viata pentru bucurie de a trai, poate ca doar viata politica i-a tranformat. Iliescu a venit pe un val caruia nu avea cum sa i se \u00eempotriveasca. Emil Constantinescu a fost luat pe sus de un tsunami care cauta sa razbune, utopic, o jumatate de secol de comunism adus de rusi. Traian Basescu a luat pistolul \u00eentr-o m\u00e2na si niste tepe de carton \u00een alta pentru a razbuna ceea ce rasculatii pierdusera \u00een mandatul ratat al lui Constantinescu. Din generatii diferite, toti cei trei presedinti continuau un razboi de dinainte de Revolutie, erau \u00eempinsi de trecutul lor sau de trecutul generatiei lor. Nu \u00eentotdeauna era razboiul lor, dar era un context mostenit si un c\u00e2mp de batalie mereu alimentat cu conflicte si mize, uneori absurde.
\nDar Victor Ponta este din alta generatie. Nu este obsedat de lupta, a ajuns presedinte de partid fara sa taie capete si fara sa omoare parintii si bunicii din partid. Nici Nastase si nici Iliescu nu au fost \u00eempinsi la o parte, chiar daca, uneori, l-au sabotat cu discretie sau l-au tratat cu aroganta. Dar, cu sau fara voia lui, intra \u00eentr-un razboi care nu se mai termina si caruia chiar combatantii i-au uitat sensul. I se arata probabil dusmani \u00een fiecare zi, i se propun vendette, are de reglat si el politele lui. Este la \u00eenceput si are nevoie sa arate ca este mascul alpha, sa obtina ascultare sau atentie. Dar dupa terminarea acestor mici retusuri de instalare la volanul politicii, Victor Ponta nu ar trebui sa se \u00eenroleze \u00een razboiul de uzura al politicii, razboi sintetizat cel mai bine de sintagma manelistica \u201esa moara dusmanii\u201c. Pentru ca el poate ignora trecutul, pentru el trecutul nu este o povara si nici o amintire duioasa.
\nEste cel dint\u00e2i premier si, poate, viitor presedinte de tara care nu a fost membru de partid. E important asta? Poate nu, dar este un semn, mai mult dec\u00e2t o calitate. Este semnul ca a venit o noua generatie care are datoria de a schimba lumea noastra. Oamenii nu asteapta de la el victoriile mici asupra dusmanilor partidului, chiar daca unele poate ar fi importante pentru justitie sociala sau pentru dreptate. \u00cen acest razboi politic care nu se mai termina, cei mai multi dintre noi nu mai stim sa definim pacea si, cu siguranta, multi dintre apropiati \u00eel \u00eendeamna zilnic la lupta, iar adversarii \u00eel provoaca acum sa fie barbat, sa-si arate intelectualii de care dispune si sa-i puna \u00een c\u00e2ntar cu intelectualii lui Basescu. \u00cen plus, parca este \u00eempins sa dea el \u00eensusi toate bataliile. Toate acestea sunt c\u00e2ntece de sirena, lumea asteapta de la el altceva, constructia normalitatii. Asteapta sa vada pe cineva care pune pacea si constructia pe primul loc. Cineva care se intereseaza sincer de greutatile profesorului si \u00eel \u00eentelege pe medicul care pleaca disperat peste hotare. Normalitatea nu \u00eenseamna obligatoriu bani \u00een plus si nici subventii pentru nemunca, normalitatea este sentimentul oamenilor ca celor care-i conduc le pasa de viata si de suferintele lor, iar acest lucru nu se poate simula electoral. A \u00eentelege ca nimeni nu poate vorbi \u00een numele celui care are probleme de existenta, dar ca solutiile nu le poate imagina el, de fiecare data. Normalitate \u00eenseamna sa pui dorintele sau poftele tale si ale partidului pe locul doi si sa alungi conventiile si are domneste \u00een viata politica de peste doua decenii. Sa recunosti clar si sa simti ca Rom\u00e2nia este mai importanta dec\u00e2t orice forma de organizare partinica, coalitie sau alianta.
\nRazboiul pe care nu are voie sa-l piarda Victor Ponta, ca om de stat venit din alta generatie, este sa aduca \u00eenapoi chipul uitat al normalitatii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Clausewitz spunea ca \u201erazboiul este continuarea politicii cu alte mijloace\u201c. Asa o fi, poate, dar nu este normal ca politica sa fie b\u00e2ntuita tot timpul doar de razboaie si de spiritul lor de distrugere. La noi, regula este razboiul si nicio perioada de pace nu-si face loc. Pacea (\u201e\u00eentre doua dobitoace\u201c, cum ne spunea \u00eenvatatoarea… Cite\u0219te mai mult »Chipul uitat al normalit\u0103\u0163ii sau despre r\u0103zboiul, mereu pierdut, al pre\u015fedin\u0163ilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,317,7932,1928,7931,6,1382],"class_list":["post-12431","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-electorat","tag-modelul-ion-iliescu","tag-politica-romaneasca","tag-presedinti-romani","tag-traian-basescu","tag-victor-ponta"],"views":3017,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12431","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12431"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12431\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12431"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12431"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12431"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}