Nu prea par adevarate, \u00een cazul poetului Nichita Stanescu, vorbele optimiste ale lui G. Calinescu dupa care adevarata viata a scriitorului \u00eencepe dupa moartea lui! Dar este sentinta marelui critic una chiar asa de optimista? \u00cen realitate, odata cu moartea marelui scriitor \u00eencepe lupta de supravietuire si dificila, nesigura lui posteritate. Aceasta, posteritatea lui Nichita Stanescu, este cu mult mai putin impunatoare dec\u00e2t uriasa autoritate profesionala cu care si-a dominat jumatatea de secol \u00een care a trait (1933 \u2013 1983). Are si posteritatea groparii ei. Cei mai multi dintre acestia au asteptat ca poetul sa moara spre a-l v\u00e2r\u00ee numaidec\u00e2t \u00een patul lui Procust, taindu-i picioarele, daca nu si capul. \u00cen viziunea hiperbolic-sarcastica a unuia dintre ei, dintr-o opera c\u00e2t un Amazon literar n-ar fi trebuit sa ram\u00e2na dec\u00e2t o brosura subtire ca un buletin de populatie de format vechi, cu doua file \u00eentre tot at\u00e2tea coperti. Restul operei trebuie pus pe foc precum maculatura literara. Ce-i drept, h\u00e2rletul groparilor \u00eencepuse a lucra din timpul vietii poetului, pentru ca, dupa 1989, h\u00e2rletul respectiv sa-si desav\u00e2rseasca misiunea \u00een cea mai deplina libertate a urii si a invidiei. Spectacolul apocaliptic al palmuirii mortului si al celei de-a doua \u00eengropari a lui l-a suferit dupa ’89 si viata si opera lui Nichita Stanescu. Nu-i singur, spre consolarea nostalgicilor, e \u00een buna, ilustra companie: Marin Preda, Adrian Paunescu, Adrian Marino, Edgar Papu si destui alti scriitori, morti sau \u201eexpirati\u201c \u00eenca \u00een viata fiind. \u201eRevolutia\u201c de dupa revolutie si-a facut din plin datoria. I-au ramas statornici lui Nichita Stanescu, fideli cititori si pretuitori ai operei lui c\u00e2tiva critici, cititori de elita, precum Eugen Simion, Alexandru Condeescu, \u00eentr-o editie fundamentala, Alex Stefanescu, Daniel Cristea-Enache, \u00eentr-o carte admirabila, si, probabil, alti c\u00e2tiva din noile promotii, dar care nu s-au pronuntat decisiv si definitiv. N-au avut timpul sa o faca. Ar fi \u00eemplinit, la sf\u00e2rsitul lui martie a.c. 79 de ani. Revistele si-l amintesc din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, mai mult ca pe o corvoada dec\u00e2t ca pe o datorie fata de un creator genial ce-si pune, vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, contemporanii \u00een umbra. \u201eCa ne place sau nu, pe drept sau pe nedrept, Nichita Stanescu \u2013 scria Valeriu Cristea \u2013 si-a umbrit toti contemporanii prin opera si prin personalitatea sa, prin viata si prin moarte. De la Eminescu \u00eencoace n-a mai existat o asemenea unica preponderenta. \u00centre cele doua razboaie mondiale l-am avut pe Arghezi, dar si pe Blaga, Barbu, Bacovia. \u00cen momentul de fata nimeni nu-i poate sta alaturi, ca poet, lui Nichita Stanescu.\u201c Dupa ’89 poetului i s-a \u201eumblat\u201c la dosar: poetul, s-a descoperit, are o biografie \u201epatata\u201c, un dosar \u201e\u00eencarcat\u201c si, judecat cu noile criterii, plin de compromisuri. Ar fi consimtit p\u00e2na si sa-si urce aripile de albatros pe scena agitatorica a Cenaclului Flacara al lui Adrian Paunescu, pun\u00e2ndu-si vocea mozartiana \u00een serviciul cultului personalitatii! N-a fost un opozant, disidenta n-a facut. Soiul de candoare infinita cu care a trait \u00eel face vulnerabil, frate de s\u00e2nge spiritual cu un Edgar Papu, alt mare creator si intelectual tras la raspundere pentru declansarea inocenta a unui proces ce i-a scapat din m\u00e2ini ca ucenicului vrajitor captiv si \u00eenghitit de propria vraja. Si-a umbrit contemporanii si contemporanii nu l-au iertat. Definirea termenilor dramei \u00een miezul careia au trait acesti mari \u201evinovati fara vina\u201c \u00eei apartine altui os\u00e2ndit, \u201ecinicului\u201c Stefan Augustin Doinas: \u201eNichita Stanescu nu s-a tradat niciodata pe sine: moralitatea lui facea una cu vocatia sa de poet si stiu ca singurul lucru pe care-l socotea imoral \u00een lumea literelor era pretentia impostorilor de a se \u00eempauna cu meritele talentului. \u00cen acelasi timp, \u00eensa, Nichita era un om de o mare \u00eengaduinta, un spirit conciliant, fugind de conflicte si de situatii-limita. Cei care-l \u201ejudeca\u201c azi sunt aceia care, \u00een anii totalitarismului, au fost socati de refuzul lui (nativ) de a aborda cu gravitate mizeria morala a societatii noastre. Nichita se misca \u00eentr-adevar \u00eentr-o sfera superioara, siderata de valori exclusiv artistice. C\u00e2t despre gustul sau pentru \u201ecompromis\u201c, cred sincer ca nu prea stia ce \u00eenseamna acest lucru, tocmai pentru ca era prea ingenuu. Daca nu mi-ar fi teama ca devin prea… doct, as zice ca spiritul sau ludic \u00eel facea sa pluteasca pe deasupra situatiilor, pentru a caror substanta tragica cred ca nu avea \u201eorgan\u201c: talpile lui nu se atingeau nici de flori, nici de mocirla. Singurul pacat al lui Nichita Stanescu a fost crima sav\u00e2rsita fata de sine \u00eensusi: distrugerea sistematica a carcasei care-i asigura superbul exercitiu al spiritului. Nichita Stanescu este cel mai important poet rom\u00e2n de dupa al doilea razboi mondial. Odata cu el, prin el, logosul limbii rom\u00e2ne ia revansa asupra poetilor ei\u201c. Ce-i facem, vorba unui personaj celebru, cu aceste mari spirite ludice, facatori de necuvinte a caror ingenuitate si a caror candoare le feresc talpile si de flori si de mocirla?! Iata ce spune ca \u201etrebuie facut\u201c nu un conational, ci un mare \u201efrate de la Rasarit\u201c, un rus, un mare poet el \u00eensusi, Evgheni Evtusenko: \u201eNichita este unul din cei mai mari poeti ai lumii. Ar trebui ca autoritatile culturale rom\u00e2nesti sa faca mai mult pentru transpunerea lui \u00een limbile de mare circulatie. Stiu ca exista un Festival international de poezie \u00abNichita Stanescu\u00bb, organizat an de an la Ploiesti, dar se pare ca nu e suficient. El trebuie proiectat mai mult \u00een afara. \u00cen ce ma priveste, vorbesc despre Nichita \u00een conferintele sau \u00een cursurile mele de maiestrie artistica de la universitatile americane ori de c\u00e2te ori am prilejul. Sunt fericit ca l-am cunoscut si ca am fost prietenul lui. Rus ca si mine dupa mama (pentru ca si tatal meu a fost putin bielorus si putin baltic), el s-a contopit \u00eentr-at\u00e2t cu limba rom\u00e2na pe care a numit-o patria sa si pe care a slujit-o cum putini au facut-o, \u00eenc\u00e2t nici nu s-a straduit sa \u00eenvete ca lumea limba materna. Sa va mai spun ca noi doi, cu origini rusesti at\u00e2t de puternice, conversam \u00een engleza sau franceza?\u201c Sa citim \u00een cuvintele poetului rus o oferta \u2013 oferta de a-l darui, de a-l face cadou pe Nichita Stanescu acelora care s-ar \u00eengriji mai bine si ar \u201eexploata\u201c mai consistent posteritatea lui Nichita Stanescu? Am extras marturia de mai sus dintr-un scurt articol semnat de Stefan Dumitriu \u00een revista ploiesteana \u201eAtitudini\u201c, a Casei de Cultura I. L. Caragiale a Municipiului Ploiesti, singura revista care, dupa stiinta mea, l-a \u201eaniversat\u201c consistent pe Nichita Stanescu \u00een martie, cu ocazia \u00eemplinirii celor 79 de ani de la nastere. Revista din urbea lui Caragiale face, spre cinstea ei, cuvenita reverenta \u00een fata unui mare poet. Sunt si alte lucruri de citit si care ne fac melancolici, de nu si multumiti de posteritatea, revuistic si institutional saraca, a lui Nichita Stanescu. \u00cen revista \u201eAtitudini\u201c mai gasim o \u00eensemnare lirica av\u00e2ntata a lui Gelu Nicolae Ionescu, un fragment din romanul aceluiasi Stefan Dumitriu, \u201eLasa zilei sc\u00e2rba ei\u201c, \u00een care un personaj principal e poetul de la Ploiesti, alaturi de un admirabil \u201eMiraj de iarna\u201c al Stelei Covaci \u00een care evoca \u00eent\u00e2lnirile cu Nichita Stanescu si cu \u201earnotenii\u201c din preajma lui \u00eentre care stralucea, prin eleganta si bl\u00e2ndete \u00eenteleapta filozoful Mihai Sora: \u201eDomnul Sora, ca si Domnul profesor Edgar Papu, prieten suav si neprihanit \u00een alte momente festive, ne-au dominat si ne-au \u00eendrumat generatia…\u201c Amintiri despre Nichita Stanescu mai au Ioan M\u00e2rzescu si Nelu Stan.<\/p>\n
Acesta din urma aduce in atentie contributia primei sotii a poetului, Magdalena Petrescu de la Sydney, la amenajarea si dotarea Muzeului Memorial Nichita Stanescu, in casa natala a poetului, casa recuperata prin ordin ministerial emis de Ion Caramitru in 1998. Emotionante si pretioase sunt \u201eAmintirile despre Nichita Stanescu\u201c ale dnei Vera Popescu din Ploiesti, \u201everisoara poetului, mama mea \u2013 Olga \u2013 fiind sora mai mare a mamei lui Nichita \u2013 Tatiana\u201c: \u201ePe Nini l-am iubit foarte mult, caci era un copil tare frumos si nazdravan… Nini avea o bona \u2013 Ana \u2013 unguroaica, pe care o iubea mult, deoarece avea darul povestirii si mereu o ruga: \u00abAnuta mea, mai spune-mi o povestioara!\u00bb. Noi am fost o familie foarte unita, ne strangeam de fiecare Craciun si Paste, dar si cu alte prilejuri. Nini venea adesea, cu multa bucurie, la noi unde locuia si bunicul nostru matern \u2013 Nichita Cereaciukin \u2013 era foarte cuviincios, ii spunea intotdeauna \u00absarut mana\u00bb, ca si tatalui sau, chiar si mai tarziu, cand era mare… In perioada razboiului, in 1943, am stat cateva luni la Drajna de Sus, unde familia Stanescu era evacuata la rude… citeam pe nerasuflate \u00abCei trei muschetari\u00bb si \u00abDupa 20 de ani\u00bb… Intr-o dupa-amiaza ne-am dus sa vedem un castru roman. Nini dorea sa caute monede si, la un moment dat, cand eu nu auzeam decat zumzetul albinelor, el imi spune: \u00abauzi tropaitul legiunilor romane?\u00bb… Canta frumos la acordeon \u2013 avea unul mic Hohner \u2013 si modela figuri de soldati si cai din plastilina, canta frumos si la pian\u201c. In 1952, cand casa familiei Stanescu a fost nationalizata si proprietarii obligati sa plece la tara, \u201eautoritatile au fost de acord sa fie gazduiti la noi acasa, pe strada Caraiman, ca \u00abtolerati\u00bb, dupa cum era scris in cartea de imobil respectiva; eu si cu Nini eram studenti si veneam acasa doar sambata si duminica. Familia Stanescu a locuit la noi aproape doi ani, dupa care, pentru o perioada de tranzit, in casa lui Nenea Gicu \u00abscapatorul\u00bb au reusit sa revina, \u00abca chiriasi\u00bb ai statului in jumatate din casa ce fusese a lor\u201c. La un moment dat, Vera Popescu spune: \u201eIn perioada facultatii, intre anii 1975-1979, fiul meu l-a vizitat adesea pe Nini in Piata Amzei, unde era mereu primit cu placere; intr-o zi, cand era mai multa lume, au venit doi barbati, romani, si l-au invitat pe Nini la Ambasada Suediei in legatura cu Premiul Nobel. Nini i-a cerut fiului meu sa-i tina locul de gazda pana revine el. La intoarcere n-a spus nimic despre intalnirea de la Ambasada Suediei\u201c. In incheiere, verisoara poetului scrie: \u201eOdata cu decesul Marianei, a disparut, de fapt, familia Nicolae Stanescu. Nicolae Stanescu \u2013 tatal \u2013 a decedat in 1982. Nichita a decedat in 1983, Cristina a decedat in 1999. Tatiana \u2013 mama \u2013 a decedat in 2001. Mariana a decedat in 2002\u201c. Disparut pentru o vreme in 1983, Nichita Stanescu n-a decedat: adevarata viata a poetului incepe dupa moartea lui. \u00a0\u00a0\u00a0 n<\/p>\n
P.S.: Pretios cronolog si genealogist al lui Nichita Stanescu, dl Mircea Colosenco reproduce in laudabila revista \u201eAtitudini\u201c un \u201eCantec\u201c \u201einedit\u201c, spune d-sa, de poetul \u201eNecuvintelor\u201c: \u201eAcest \u201eCantec\u201c a aparut in vol. \u00abUn pamant numit Romania\u00bb (1969), reluat in \u00abOpere\u00bb, I, 2002 (p.730\/1493), dar fara a fi data in aparatul critic varianta initiala, de laborator de creatie a poetului, descoperita ulterior intr-un depozit de carte publica din Bucuresti, pe care o dam acum la lumina\u201c. Varianta data \u201eacum la lumina\u201c e publicata de regretatul critic si prieten al poetului, Alexandru Condeescu, in vol. I din \u201eOpera Magna\u201c, editie integrala aparuta la Editura Muzeului Literaturii Romane, 2004, pagina 371, dupa ce respectiva varianta fusese publicata, in 2003, in revista \u201eManuscriptum\u201c. De atunci varianta nu mai este inedita.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu prea par adevarate, \u00een cazul poetului Nichita Stanescu, vorbele optimiste ale lui G. Calinescu dupa care adevarata viata a scriitorului \u00eencepe dupa moartea lui! Dar este sentinta marelui critic una chiar asa de optimista? \u00cen realitate, odata cu moartea marelui scriitor \u00eencepe lupta de supravietuire si dificila, nesigura lui posteritate. Aceasta, posteritatea lui Nichita… Cite\u0219te mai mult »In umbra lui Nichita Stanescu…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7930,7928,7929,1207],"class_list":["post-12427","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alexandru-condeescu","tag-ioan-marzescu","tag-nelu-stan","tag-nichita-stanescu"],"views":3088,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12427","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12427"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12427\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12427"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12427"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12427"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}