La inceputul lui iunie a murit, la 91 de ani, Ray Bradbury. Din lunga lui viata de scriitor, inceputa devreme, sub influenta \u2013 pe care nu a tradat-o niciodata \u2013 lui Edgar Allan Poe, si traita p\u00e2na in ultimele zile, doua carti au avut sansa de a deveni legendare in mainstream, dincolo de granita genurilor horror, SF sau politist in care Bradbury a publicat mai bine de 50 de volume: \u201eFahrenheit 451\u201c si \u201eCronici martiene\u201c. Romanul \u201eFahrenheit\u201c a fost adaptat si pentru cinema de Fran\u00e7ois Truffaut (in cel mai mediocru film al sau, desi asta conteaza mai putin); dar cartile lui Bradbury, majoritatea volume de povestiri, au inspirat nenumarate filme de televiziune \u2013 o lunga serie a fost programata si la noi, imediat dupa 1990, in spatiul emisiunii lui Alexandru Mironov si Mihai Badescu, intr-un moment in care saturatia televizuala era inca departe, imaginatia inca flam\u00e2nda, iar dependenta intregii populatii de postul public TVR1 inca suficient de lipsita de concurenta pentru a fi sigur acum ca acele episoade de c\u00e2teva zeci de minute inca fileaza, ca un televizor cu lampi, prin cotloanele creierului colectiv al Rom\u00e2niei.
\nRecitind zilele trecute \u201eFahrenheit 451\u201c, am retrait povestea lui Guy Montag, pompierul dintr-un viitor in care rolul pompierilor s-a transformat in acela de a da foc cartilor (451 de grade F \u2013 temperatura la care ard cartile). Reproduc in continuare c\u00e2teva pasaje in care capitanul Beatty ii explica lui Montag cum omenirea a ajuns in aceasta stare:<\/p>\n
\u201eImagineaza-ti. Omul secolului al nouasprezecelea, cu caii, c\u00e2inii si trasurile lui, totul in miscare lenta. Apoi, in secolul al douazecilea, apare mania vitezei. Cartile devin mai scurte. Totul se condenseaza. Rezumate. Ziare format mic. Totul devine improvizatie cu final comandat. (\u2026) Din clasici se taie pentru a fi incadrati in emisiuni radiofonice de cincisprezece minute, apoi se taie din nou pentru o cronica de carte de doua minute, ca, in final, sa fie redusi la un articol de dictionar de zece-douasprezece r\u00e2nduri. Bineinteles, exagerez. Dictionarele erau carti de referinta. Dar pentru multi, toate cunostintele despre Hamlet (\u2026) constau intr-o pagina de rezumat in care se spunea: acum puteti, in sf\u00e2rsit, citi toti clasicii; imitati exemplul vecinilor dumneavoastra. Vedeti? De la gradinita la colegiu si inapoi la gradinita; iata care a fost modelul intelectual de cel putin cinci secole incoace. (\u2026) Acum accelereaza derularea filmului, Montag, ia viteza. Clic, Pac, Priveste, Ochi, Acum, Flic, Aici, Acolo, Iute, Fuga, Jos, Inauntru, Afara, De ce, Cum, Cine, Ce, Unde, Ei? Ah, Bang! Poc! Buf! Bing, Bong, Bum! Rezumatul rezumatului, rezumatul rezumatului rezumatului. Politica? O coloana, doua propozitii si un titlu! Apoi totul dispare ca prin farmec! V\u00e2rtejul st\u00e2rnit de cei care fac carti si emisiuni radio, exploat\u00e2nd mintea omeneasca, e at\u00e2t de puternic, inc\u00e2t forta centrifuga arunca afara tot ce e inutil, g\u00e2ndul care inseamna pierdere de vreme! (\u2026) Scoala s-a scurtat, disciplina s-a imbl\u00e2nzit, s-a renuntat la filozofie, istorie si limbi straine. Engleza si ortografia au ajuns treptat sa fie neglijate si, in final, ignorate cu desav\u00e2rsire. Conteaza viata imediata, slujba, dupa munca ai la indem\u00e2na tot felul de placeri. De ce sa mai inveti si altceva in afara de a apasa butoane, a inv\u00e2rti comutatoare, a fixa suruburi si piulite? (\u2026)
\nC\u00e2t mai multe sporturi pentru toata lumea, spirit de grup, distractie si iata ca nu mai trebuie sa g\u00e2ndesti, asa-i? Organizeaza, organizeaza si superorganizeaza super-super-sporturi. Mai multe desene animate in carti. Mai multe desene. Mintea se hraneste din ce in ce mai putin. Nerabdare. Sosele pline de lume care merge undeva, undeva, undeva, nicaieri. Refugiatii benzinei. Orasele se transforma in moteluri, oamenii, in valuri de nomazi care migreaza dintr-un loc in altul, urm\u00e2nd mareele lunare, ram\u00e2n\u00e2nd peste noapte in camera in care tu ai dormit la amiaza, iar eu, cu o noapte in urma. (\u2026)
\nAcum sa ne g\u00e2ndim la minoritatile din civilizatia noastra, da? Cu c\u00e2t este mai numeroasa populatia, cu at\u00e2t exista mai multe minoritati. Nu calca pe batatura iubitorii de c\u00e2ini, de pisici, doctorii, avocatii, negustorii, sefii, mormonii, baptistii, unitarienii, chinezii din a doua generatie, suedezii, italienii, nemtii, texanii, brooklynezii, irlandezii, locuitorii din Oregon sau Mexico. Oamenii dintr-o carte, dintr-o piesa, dintr-un serial TV nu sunt facuti sa reprezinte pictori, cartografi, mecanici din viata reala. Cu c\u00e2t e mai mare piata de desfacere, cu at\u00e2t mai putin poti stap\u00e2ni controversele, sa nu uiti asta, Montag! Toate mini-minoritatile trebuie menajate. Scriitori animati de g\u00e2nduri rele, incuiati-va masinile de scris. Asta au si facut. Revistele au devenit un amestec agreabil de tapioca cu vanilie. Cartile, dupa cum spuneau criticii afurisiti si snobi, au ajuns apa de ploaie. Nu-i de mirare ca nu s-au mai v\u00e2ndut, comentau criticii. Dar publicul, care stia ce vrea, si-a vazut fara griji de distractii, las\u00e2nd sa supravietuiasca scrierile comice. Si, bineinteles, revistele sexy tridimensionale. Asta este, Montag. Nu statul a dat dispozitie. Din capul locului, nu a existat nici o dispozitie, nici o declaratie, nici o cenzura, nu! Tehnologia, exploatarea in masa si presiunea minoritatilor a facut totul, har Domnului! Astazi, multumita lor, poti fi fericit in permanenta, ai voie sa citesti reviste umoristice, vechile jurnale de confesiuni sau de comert.\u201c<\/p>\n
La 70 de ani dupa scrierea acestor cuvinte, c\u00e2nd Bradbury moare, cartile sunt inca citite. Dar profetia scriitorului nu suna fals. Imaginea a preluat de mult locul cuv\u00e2ntului, divertismentul solicita o inteligenta din ce in ce mai redusa, iar teoria a renuntat din ce in ce mai mult la pretentiile universalismului in favoarea logicii locale a ceea ce Alain Badiou numea subansambluri. Voltaire\u00a0 a redevenit de mult un terorist din veacul al XVIII-lea, critica religiei a redevenit criminala. O gluma cu Mahomed te condamna la moarte, un episod de comedie care ia in r\u00e2s scientologia este interzis; India protesteaza ca intr-un film de la Hollywood mahalalele din Calcutta nu sunt zugravite ca un paradis al igienei. E din ce in ce mai recomandabil sa nu deranjezi pe nimeni in credintele si valorile lui.
\nBradbury nu si-a ascuns niciodata dragostea pentru Poe. Una dintre povestirile din \u201eCronici martiene\u201c ii aduce scriitorului din secolul al XIX-lea cel mai direct omagiu. Intitulata \u201eUsher II\u201c, povestea arata un viitor in care toate literatura imaginarului a fost arsa: scrierile de groaza, povestile fantastice sau SF au fost distruse pentru a nu corupe si tulbura mintile. Un ultim cititor al lui Edgar Allan Poe construieste ilegal o replica a sinistrei case Usher si invita notabilitatile de pe Marte \u2013 locul unde se petrece actiunea \u2013 la o ultima petrecere; acolo ii omoara pe toti, in chipuri inspirate literal din Poe, si ii inlocuieste cu roboti. Presupun ca Edgar Allan Poe ar fi gustat aceasta ironie imaginata de urmasul unei anume Mary Bradbury, vrajitoare din Salem condamnata la sp\u00e2nzuratoare in 1692, acum 320 de ani.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La inceputul lui iunie a murit, la 91 de ani, Ray Bradbury. Din lunga lui viata de scriitor, inceputa devreme, sub influenta \u2013 pe care nu a tradat-o niciodata \u2013 lui Edgar Allan Poe, si traita p\u00e2na in ultimele zile, doua carti au avut sansa de a deveni legendare in mainstream, dincolo de granita genurilor… Cite\u0219te mai mult »Bradbury<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7924,7923,7922],"class_list":["post-12409","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cronici-martiene","tag-fahrenheit-451","tag-ray-bradbury"],"views":1892,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12409","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12409"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12409\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12409"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12409"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12409"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}