{"id":12406,"date":"2012-06-28T12:10:36","date_gmt":"2012-06-28T10:10:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12406"},"modified":"2012-06-28T12:11:11","modified_gmt":"2012-06-28T10:11:11","slug":"elixirul-tineretii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/elixirul-tineretii\/","title":{"rendered":"Elixirul tineretii"},"content":{"rendered":"<p>De c\u00e2tava vreme, politica de refrisare a distributiilor Operei Nationale Bucuresti s-a dinamizat. O sustine activul Studio Experimental de Opera si Balet \u201eLudovic Spiess\u201c, ale carui proiecte sunt multe si diverse, la care baza de casting o constituie tinerii absolventi ai claselor de canto sau chiar studentii din anii ultimi. Ei bine, de la Studio, unii solisti au migrat pe scena mare si, alaturi de alti colegi veniti direct din facultate, au facut posibil ca pentru recenta noua productie cu \u201eElixirul dragostei\u201c de Donizetti sa se alcatuiasca nu mai putin de trei distributii complete, \u00een care tinerii sa fie prezenti \u00een proportie de cca 75%. Meritoriu! Chiar revolutionar, daca ne g\u00e2ndim la trecut. Oricum, ram\u00e2n descoperite titlurile dramatice, ale caror afise trebuie deseori populate cu oaspeti din tara si strainatate.<br \/>\nAsadar, tinerete pe scena, ambitie, emulatie, dorinte de mai bine, promisiuni de progres, adica tot ce se poate imagina pentru debutanti \u00een roluri importante. Ionut Hotea, Nemorino de circa douazeci si doi de ani, are mari perspective. Este \u00eenca un \u201elirichino\u201c, dar amploarea si rotunjimea sonoritatilor vor spori, desigur, \u00een timp. Talent \u00eennascut, cu remarcabila intuitie artistica, tenorul impresioneaza prin continuitatea, omogenitatea liniei vocale \u00een conditiile \u00een care problematicul pasaj de registru pare inexistent. Asa \u00eenc\u00e2t totul curge neostoit catre acute luminoase. Simte fraza muzicala, o puncteaza unde este nevoie si nuantarile de sorginte belcantista \u2013 diminuendi, messa di voce, sfumature \u2013 vor creste \u00een pondere odata cu asimilarea procedeelor tehnice specifice. Singura problema serioasa a lui Ionut Hotea este&#8230; tineretea. Trebuie sa-si asculte \u00eendrumatorii, fara sa uite nicio clipa ca mai are de c\u00e2ntat \u00eenca treizeci si cinci-patruzeci de ani. Nu o poate face fara dramuirea repertoriului si fara studiul necontenit.<br \/>\nDezinvolta pe platou, Ioana Mitu a fost Adina plina de verva, sugubeata si ironica. Soprana lirico-lejera, expune o voce cu placuta timbralitate, ale carei note \u00eenalte trebuie sa evite stridentele, cu directionare \u00een sensul rotunjirii sunetelor. Ce-i drept, spre final, c\u00e2nd a crescut frecventa notelor scrise peste portativ, t\u00e2nara Ioana Mitu a si obosit \u00eentruc\u00e2tva. Nu-i usor, t\u00e2nar fiind, sa stai mai tot timpul \u00een scena.<br \/>\nCu voce frumoasa, \u00eenvaluitoare, Serban Vasile l-a \u00eentruchipat pe tantosul Belcore \u00een limitele impuse de regie. Adica usor (sau chiar mai mult) caricatural, caraghios, nevricos, turmentat. Indiferent de profilul de personaj, preocuparea pentru linia belcantista, pe care o stap\u00e2neste cu inteligenta si expresivitate, nu trebuie sa-l paraseasca niciodata, nici chiar \u00een aria de intrare \u201eCome Paride vezzoso\u201c.<br \/>\n\u00cen rolul Doctorului Dulcamara, basul Mihnea Lamatic si-a probat experienta, cu un comic retinut, ne\u00eengrosat, asa cum este foarte bine. O voce t\u00e2nara si promitatoare, aceea a sopranei Rodica Vica, a redat partitura de mai mica \u00eentindere a Giannettei.<br \/>\nDin fosa, Ciprian Teodorascu a condus \u00een general bine. Tempii au fost alerti, spectacolul nu a stagnat. Am rezerve \u00een ceea ce priveste grija pentru acuratete, pentru evitarea decalajelor (notez aici doar pasajul \u201eObbligato, ah! s\u00ec obbligato!\u201c \u2013 Nemorino catre Dulcamara, primul act) si pentru prezervarea desenului belcantist (iata, observ un Larghetto prea rapid ce \u00eel priveaza pe Nemorino de expunerea fluida a melodiei din \u201eAl periglio della guerra\u201c, actul secund, duetul cu Belcore). Dar Ciprian Teodorascu simte echilibrul care trebuie conferit discursului muzical si, spre exemplu, marele concertato din finalul primului act s-a dezvoltat elegant, cu stiinta prefigurarii celebrelor ansambluri donizettiano-verdiene de mai t\u00e2rziu. Un sprijin deosebit a venit din partea Corului Operei Nationale, pregatit de neobositul maestru Stelian Olariu.<br \/>\n<strong>Apa de la flori<\/strong><br \/>\nCel putin ciudata a fost regia italianului Marco Gandini. A dorit un spectacol modern, tineresc, departat de epoca imaginata de compozitor, transpus \u00een era computerelor. Nimic de comentat! Numai ca punerea \u00een pagina a suferit. A fost imposibil de dedus spatiul \u00een care se desfasoara primul act&#8230; \u00eel orneaza multe canapele si c\u00e2teva monitoare de calculator&#8230; abia \u00een cel secund a fost bine fixata o ambianta de bar, numai ca, spre final, mesele au disparut si din nou ne-am trezit \u00eentr-un mediu amorf si nedefinit. Sa nu uit&#8230; mari panouri publicitare cu mesaje absolut naive (\u201eAmore etilico\u201c!!!, \u201eSperanza d&#8217;amore\u201c, \u201eAmore eterno\u201c, \u201eL&#8217;amore amaro\u201c, \u201eAmore vero\u201c, \u201eCuori assetati\u201c \u201eLa forza dell&#8217;amore\u201c \u2013 probabil parafraza profana pentru cunoscutul opus verdian \u201eLa forza del destino\u201c) se misca fara noima pe fundal, \u00een diverse pozitii, manevrate de masinistii ajutati de unii dintre eroi. Scenografia, Adriana Urmuzescu. Doar aparitia sarlatanului Dulcamara, patronul unei S.R.L., \u201eMatrimoni e Banchetti\u201c, \u00eentr-un urias televizor, ne-a dus cu g\u00e2ndul la manipularile prin media vizuala. Chiar si elixirul doctorului, stiut si anuntat \u00een text ca vin rosu de Bordeaux, a fost \u00een viziunea lui Gandini apa de la un vas cu flori. Stranie idee, ca sa nu spun mai mult. Noroc ca&#8230; nu i s-a facut rau lui Nemorino. Si unde mai pui ca toata actiunea se desfasoara \u00eentr-un soi de semiobscuritate, de penumbra (lighting design Virginio Levrio), care contrasteaza cu spuma si luminozitatea partiturii donizettiene.<br \/>\nNumai costumele, viu colorate, stralucitoare si variat desenate, au incitat ochiul si au dat aura cu adevarat tinereasca montarii. Aceeasi Adriana Urmuzescu, \u00een serigrafia Catalinei Florescu si Luizei Soporeanu.<br \/>\nAm fost surprins si de statismul miscarii ansamblului, rasfr\u00e2nt si asupra unor solisti (Ionut Hotea), cu exceptia scenei din bar, foarte animata.<br \/>\n\u00cen pofida distributiilor promitatoare, fara \u00eendoiala ca acest \u201eElixir\u201c, venit dintr-o apa statuta de flori, nu este cel definitiv la Opera Nationala Bucuresti, ci unul de tranzitie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>De c\u00e2tava vreme, politica de refrisare a distributiilor Operei Nationale Bucuresti s-a dinamizat. O sustine activul Studio Experimental de Opera si Balet \u201eLudovic Spiess\u201c, ale carui proiecte sunt multe si diverse, la care baza de casting o constituie tinerii absolventi ai claselor de canto sau chiar studentii din anii ultimi. Ei bine, de la Studio,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/elixirul-tineretii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Elixirul tineretii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7921],"class_list":["post-12406","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-studio-experimental-de-opera-si-balet-ludovic-spiess"],"views":1766,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12406","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12406"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12406\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12406"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12406"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12406"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}