{"id":12394,"date":"2012-06-28T12:04:28","date_gmt":"2012-06-28T10:04:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12394"},"modified":"2012-06-28T12:04:46","modified_gmt":"2012-06-28T10:04:46","slug":"o-experienta-marunta-transilvaneanul-herman-axl-isi-aminteste-despre-razboi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-experienta-marunta-transilvaneanul-herman-axl-isi-aminteste-despre-razboi\/","title":{"rendered":"O experienta marunta? Transilvaneanul Herman Axl isi aminteste despre razboi"},"content":{"rendered":"

Memoria razboiului este, \u00een general, selectiva; dar mai selectiva este aceea a omului umil, om care pe timp de conflict este motivat doar de dorinta de supravietuire. Veteranul Herman Alx (1) se bucura ca nu a fost implicat \u00een lupte, ca nu a ucis \u00een ultimul razboi mondial. Religiozitatea l-a ferit de excese, de implicare. Poate de aceea nu a retinut detaliile unor episoade care, de altfel, sunt dramatice. Frica de trecut si, poate, lipsa unei imaginatii bogate, lipsa simtului tragicului i-au sters din memorie detaliile semnificative, ceea ce face ca naratiunea oferita de el sa aiba o anumita liniaritate. La aceasta se adauga si senectutea care curata de patimi si de frustrari.
\nSe pare ca veteranul intervievat de noi nu a fost atins nici de absolutul mortii, caci s\u00e2ngele si moartea nu apar \u00een amintirile sale. Absenta acestora se datoreaza concentrarii oarecum egoiste asupra propriei existente, si mai putin eclipsarii datorate trecerii timpului. \u00cen razboi, oamenii simpli au fost mult mai priceputi \u00een a-si construi o anumita securitate emotionala, chiar daca aceasta \u00eensemna si \u00eenstrainarea de realitatea razboiului. De cele mai multe ori, Axl a ocolit descrierea unor episoade istorice sensibile pentru el, ca minoritar. \u00cen schimb, a insistat asupra conditiei sale umile, apel\u00e2nd la o forma comuna de deresponsabilizare.
\n\u00centre frontiere de tot felul <\/strong>
\n\u201eAm copilarit \u00een orasul Huedin \u00eentr-o familie modesta, cu venituri mici. Nu prea aveam bani deoarece \u00een acea vreme era foarte greu sa muncesti, iar banii erau foarte putini\u2026 de abia ne ajungeau sa traim. Dar niciodata nu am rabdat de foame. Am facut clasele primare \u00een Huedin, \u00eemi placea mult cartea, dar nu s-a putut sa ma duc mai departe pentru ca, asa cum v-am mai spus, nu aveam bani.
\nPe vremea mea, cine nu avea bani era obligat, daca era la oras, sa se bage ucenic pe undeva, iar daca era la sat si nu avea pam\u00e2nt era\u2026 sluga. Asa era peste tot\u2026 stiu ca sasii din Ardeal aveau asa slugi, rom\u00e2ni saraci sau tigani mai linistiti care lucrau pe leafa si pe schimburi de haine si pe doua perechi de bocanci pe an, si care dormeau \u00een grajd cu vitele. La noi, lucrau la mosier, ca nobili nu prea o mai ramas.
\nPai\u2026 prima mea draguta a fost Ildik\u00f3, o fata din orasul meu, foarte frumoasa fata (r\u00e2de cu sfiala, n.n.)\u2026 eram tare t\u00e2nar atunci, cred ca a fost prin 1935, aveam 15 ani pe vremea aia. Dar a trebuit sa o las \u00een Huedin, deoarece eu am plecat la Cluj sa muncesc ca sa \u00eemi ajut familia. Ea nu m-o asteptat. Am lucrat ca ajutor la atelierul unui t\u00e2mplar, iar dupa doi ani am ajuns ucenic la el, se numea Ferencz si era un t\u00e2mplar foarte bun, dar era cam zg\u00e2rcit cu plata\u2026Si atunci era ca acum, toti doreau sa faca avere (ofteaza a paguba, n.n.). Eu \u00eemi vedeam de treaba, nu ma interesau ne\u00eentelegerile.
\nAnul 1940 mi-a schimbat de tot viata, eu eram maghiar, dar nu aveam nimic cu rom\u00e2nii, ba din contra, aveam multi pretini rom\u00e2ni (prieteni, n.n.)\u2026 poate nu credeti, dar \u00een Hedin, \u00een copilaria mea, erau mai multi rom\u00e2ni dec\u00e2t acum. Eu nu m-am bucurat c\u00e2nd Ardealul (Transilvania de Nord, n.n.) a revenit Ungariei, pentru ca stiam ca oricui va fi Ardealul, oamenii ca mine nu o sa o duca mai bine\u2026 la fel cum e si acuma. Erau tulburari mari, dar prea multe nu am vazut, eram un om marunt, mai mult auzeam zvonuri. Zic ca mi-o schimbat viata pentru ca am simtit razboiul, si nu am mai avut speranta de mai bine. \u00cen perioada maghiara (se refera la regimul horthyst, n.n.) am continuat sa muncesc \u00een Cluj, lucram tot ce se gasea, am fost zidar si tinichigiu, si am trait greu\u2026 Dar am trait, \u00eemi ajutam cum puteam familia, si c\u00e2teodata si neamurile care se descurcau tot greu\u2026 ca si noi.
\nUn soldat umil, o victima tacuta<\/strong>
\nEra \u00een anul 1945 (se refera, desigur, la anul 1944, n.n.), aveam numa\u2019 20 de ani si am fost \u00eencorporat cu forta \u00een armata germana ca copil de trupa… ca soldat neinstruit am participat la retragerea armatei germane. Nemtii ne tot ziceau ca ne retragem, dar o sa venim \u00eenapoi\u2026 si ca \u201elasa, ca le aratam noi rusilor !\u201c… Dar, cine mai credea\u2026 Neamtu\u2019, daca nu ascultai de el te si batea\u2026 sau era si mai rau.
\nPai, nemti am cunoscut de c\u00e2nd eram mic, \u00een Cluj erau foarte multi sasi. Dar prima oara am vazut soldati germani \u00een 1940, daca \u00eemi amintesc bine era la parada de intrare a armatei maghiare \u00een Cluj, pe l\u00e2nga soldati maghiari mai erau si ofiteri nemti (2). Pe vremea aceea nu aveam nici o parere despre ei. Atunci, m-am uitat si eu la parada (este de mirare faptul ca intervievatul nu a retinut mai multe imagini din eveniment, maghiarii clujeni au primit cu entuziasm frenetic trupele germano-horthyste care au intrat \u00een Cluj \u00eentr-o parada stralucitoare; a uitat si de adunarea populara din piata catedralei Sf. Mihail, n.n.)
\nPrima oara c\u00e2nd am auzit ca se vorbeste mult despre nemti si cum ca ar veni pe la noi mai multi a fost \u00een 1944 c\u00e2nd toata lumea vorbea de retragerea armatei germane, \u00eensa pe mine nu m-a atins deloc acest lucru, deoarece eram prea ocupat sa \u00eemi vad de ale mele, c\u00e2nd ai o familie de tinut nu te mai g\u00e2ndesti tu la altii si nu te mai intereseaza nici razboiul, ca, vorba aia, \u201erazboiul a fost razboi si va mai fi, noi sa fim sanatosi\u201c… asa g\u00e2ndeam atunci. C\u00e2nd am \u00eenceput sa vad camioane si tancuri germane \u00een numar tot mai mare \u00een Cluj, m-am g\u00e2ndit ca o fi ceva bai, dar nu am stat eu sa socot ce-o fi, am auzit doar ca Rom\u00e2nia a iesit din razboi si lupta cu Germania si Ungaria. Ca tot omu\u2019, mi-am dat seama ca frontul se aproprie de Cluj, dar asa e omu\u2019, \u00een loc sa plec si io acasa sau c\u00e2t mai departe, am ramas \u00een Cluj, eram t\u00e2nar si fara stiinta (r\u00e2de stingherit, n.n.)… Acum, daca as fi acolo, as pleca c\u00e2t mai departe\u2026 buni soldati erau nemtii, da\u2019 c\u00e2nd auzeau de rusi, deja \u00eencepeau sa vorbeasca doar \u00eentre ei si unii chiar sa tremure. Si mie mi-a fost frica, stiam de la tata ca numa\u2019 omu\u2019 prost e fara frica de razboi.
\nMai ur\u00e2t de rusi ca de nemti <\/strong>
\nCu nemtii am lucrat fel si fel de obstacole, am facut si poduri false, am blocat drumul ca sa oprim armata rusa. Am ajuns p\u00e2na \u00een localitatea Graz din Austria. Acolo am fost peste 1 000 de soldati, chiar si din mai multe tari balcanice. Am fost parasiti de ofiteri germani… astia au fugit prin paduri… si-au abandonat hainele militare germane. M-am speriat rau c\u00e2nd ne-au lasat singuri \u00een mijlocul c\u00e2mpului si au fugit \u00een padure, nimeni nu stia ce sa faca. Eram ca oile ramase fara cioban. Apoi am fost \u00eenconjurati de armata rusa, am fost controlati si am predat armele pe care le aveam. \u00cencolonati, si dupa un drum de multe zile, am fost dusi \u00eentr-o scoala din Ungaria… unde am fost spalati, tratati de paduchi, tunsi si am schimbat hainele. Atunci i-am vazut pe rusi, oameni pogan (probabil pog\u00e1ny, adica pag\u00e2ni, atei, n.n.), rosi la fata, ne-am speriat toti, credeam ca o sa ne puste! C\u00e2nd am vazut ca ne duc sa ne spele si sa ne schimbe de haine, am \u00eenceput sa \u00eemi viu \u00een simturi, dar repede cum s-o \u00eent\u00e2mplat asta si ne-o bagat \u00een vagoane si drept \u00een Siberia ne-o azv\u00e2rlit. Cam dupa doua saptam\u00e2ni de la prindere o fost asta. Si timp de 20 de zile am mers p\u00e2na am ajuns \u00een Siberia, la 3 000 de kilometri de Moscova. Acolo a fost greu… munca si frig peste masura, m\u00e2ncare putina si proasta. Da\u2019 am scapat si p\u00e2na la urma am ajuns sa-mi fie mai ur\u00e2t de rusi ca de nemti\u2026 Da\u2019 nu de toti rusii\u2026 ca mai sunt si oameni buni.
\nMi-o fost ur\u00e2t numa\u2019 de aia care erau rai, care se purtau ur\u00e2t cu noi, da\u2019 o fost si oameni care s-o purtat frumos cu noi, ne-o dat de m\u00e2ncare, haine de \u00eembracat… (suspina, n.n), da\u2019 ce sa ai a face… asa ne-o fost scris de acolo de sus, sa ne ducem crucea!
\nAcolo, am locuit \u00een baraci si am lucrat \u00een colhoz si la taierea de lemne \u00een paduri la o temperatur\u00e3 de -35 de grade. Numa\u2019 \u00een anul 1947 am fost eliberat si am ajuns \u00een Rom\u00e2nia, unde am mai efectuat si trei luni \u00een brigada U.T.M, la santierul de tuneluri si cai ferate. La sf\u00e2rsitul anului 1947 m-am angajat la Cooperativa Muncitoreasca din Huedin, unde am lucrat p\u00e2na \u00een anul 1986, de c\u00e2nd m-am pensionat. Acum, \u00een prezent, locuiesc \u00een orasul Blaj, la familia baiatului meu\u201c.<\/p>\n

Cam at\u00e2t si-a adus aminte veteranul si, cum are si sanatatea subreda, nu stim daca mai avem prilejul sa \u00eel ascultam. Ne multumim cu experienta lui relativ limitata relatata \u00een aceasta poveste, relevanta, \u00eensa, \u00een foiletonul nostru cu interviuri luate unor veterani de razboi.
\nPovestea lui Axl este plasata \u00eentr-o epoca tulbure, de ura, de razbunari, epoca asupra careia si astazi plutesc omisiunea istoricilor, partizanatele istoriografice si politice, deresponsabilizarile. Simptomatice, \u00een opinia noastra, sunt referirile istoriografiilor rom\u00e2na si maghiara la crimele de razboi de la Huedin (uciderea protopopului ortodox Aurel Munteanu, promotor al rom\u00e2nismului si activist astrist, a fost ucis la \u00eenceputul lunii septembrie 1940 de un grup de civili maghiari; \u00een septembrie 1944 sunt executati 11 etnici maghiari, drept represalii pentru acel act), precum si cele de la Aita Seaca, Covasna (la \u00eenceputul lui septembrie 1944, c\u00e2tiva locuitori secui au capturat si ucis c\u00e2tiva dintre soldatii din Corpul rom\u00e2n al V\u00e2natorilor de Munte ramasi \u00een urma frontului; apoi, la sf\u00e2rsitul lunii, \u00een aceeasi localitate, a intrat Gavrila Olteanu, pe atunci comandant al Batalionului de voluntari Brasov, din structura Garzilor Iuliu Maniu; acesta, dupa o ancheta sumara cu referire la episodul s\u00e2ngeros petrecut la \u00eenceputul lunii, a decis executarea brutala a 11 de civili secui).
\nIstoriografia rom\u00e2neasca, \u00eendeosebi cea nationalista, care a abordat tema, sustine ca actiunea voluntarilor condusi de Gavrila Olteanu fost provocata de cruzimea cu care secuii i-au torturat si omor\u00e2t pe soldatii rom\u00e2ni (vezi \u00eendeosebi Radu Ciuceanu, \u201eSumanele Negre. Dosarul operativ 1946. VII\u201c, \u00een Arhivele Totalitarismului, 1996, nr. 2-3); \u00een schimb, abordarile istoriografiei maghiare minimalizeaza sau chiar neaga proportiile represiunii horthyste, insist\u00e2nd, evident, asupra crimelor de razboi sav\u00e2rsite de jandarmii si voluntarii rom\u00e2ni. Un studiu relevant, \u00een acest sens, este \u201eAutonomisti si Centralisti. Enigmele unor Decizii Istorice. Transilvania de Nord din Septembrie 1944 p\u00e2na \u00een Martie 1945\u201c, aparut \u00een seria Diversitate Etnoculturala \u00een Rom\u00e2nia, Nagy, Mih\u00e1ly Zolt\u00e1n; Vincze, G\u00e1bor (editori), \u00een volumul 15, Fundatia CRDE, Cluj-Napoca, 2008. Aici se sustine ca moartea soldatilor rom\u00e2ni de la Aita Seaca a fost efectul luptelor grele pe care armata rom\u00e2na le-a purtat cu germanii \u00een apropierea localitatii si ca oficialii rom\u00e2ni, pentru a deturna atentia de la acel episod militar nefericit, au pus o parte a victimelor pe seama civililor din localitate.<\/p>\n

 <\/p>\n

MIHAELA GRANCEA, <\/strong><\/em>
\n VIKTOR SAMARTINEAN<\/strong><\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

NOTE:<\/strong>
\n(1) Intervievatul s-a nascut \u00een orasul Huedin la data de 10 octombrie 1925. Interviul a fost realizat de studentul Viktor Samartinean \u00een ianuarie 2012.
\n(2) Pentru a vedea imagini de la parada, accesati www.youtube.com
\n\/watch?v=xEsY9xvKw2w<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Memoria razboiului este, \u00een general, selectiva; dar mai selectiva este aceea a omului umil, om care pe timp de conflict este motivat doar de dorinta de supravietuire. Veteranul Herman Alx (1) se bucura ca nu a fost implicat \u00een lupte, ca nu a ucis \u00een ultimul razboi mondial. Religiozitatea l-a ferit de excese, de implicare.… Cite\u0219te mai mult »O experienta marunta? Transilvaneanul Herman Axl isi aminteste despre razboi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7917],"class_list":["post-12394","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-amintiri-din-razboi"],"views":3163,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12394","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12394"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12394\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12394"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12394"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12394"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}