Alcal\u00e1 de Henares. Mai mult chiar si de faptul ca aici, la 31 de km de Madrid, dainuie monumentalul edificiu al uneia dintre cele mai vechi si mai titrate universitati spaniole si europene, in care au studiat cei ce au proiectat si au faurit faimosul Secol de Aur, fascineaza spiritul lui Cervantes si figura emblematica a lui Don Quijote cu care te int\u00e2lnesti peste tot, incep\u00e2nd bineinteles cu Casa in care s-a nascut marele scriitor spaniol. O casa astazi muzeu memorial ce poate fi vizitata gratis si, de remarcat, numai in 2005, anul aniversarii a patru veacuri de la aparitia romanului \u201eDon Quijote\u201c, i-au pasit pragul nu mai putin de 211 000 de oameni de pe toate continentele. O casa care, ca si altele \u2013a lui Goethe de la Weimar, a lui Dante, la Florenta, sau cea mult mai bogata a lui Lope de Vega din Madrid \u2013 repovesteste, at\u00e2t c\u00e2t poate ea, un destin unic al umanitatii. Insotit de Dana, ingerul meu pazitor si calauzitor in Spania, am strabatut la pas, infiorat de emotie, Calle Mayor a unui oras eminamente academic, intr-o zi calduroasa de inceput de iunie. Cladiri vechi, terase ai caror patroni te imbie sa iei o gustare, sa bei o bere sau o cafea, pe scurt, atmosfera oarecum patriarhala a unei urbe cu o istorie fabuloasa, declarata de UNESCO patrimoniu mondial.
\nCasa Cervantes se afla la numarul 48. Dintre obiectele ce pot fi admirate in incaperile ei atrag atentia indeosebi cartile si diverse documente, dar si multe alte piese pretioase, patinate de trecerea vremii si a vremurilor. Fireste, originalul primei editii, din 1605, a capodoperei lui Cervantes este bijuteria in jurul careia se constituie tot fondul bibliofil de care dispune muzeul, de vreme ce ea reprezinta prima iesire in lume a celei mai editate si traduse carti (in 86 de limbi) si a celei mai citite, dupa Biblie. In numai doi ani, 2004-2006, colectia permanenta de carte a Casei Cervantes s-a imbogatit cu peste 40 de editii ale romanului \u201eDon Quijote\u201c. Ca acesta e mai mult dec\u00e2t o mare carte de literatura, provocata, dar si nutrita, de numeroasele romane cavaleresti medievale care l-au \u201eizgonit\u201c din casa sa pe nemuritorul Visator si Ratacitor pentru ca neasemuita poveste sa se produca, iar el sa devina un erou simbolic \u2013 cu formula lui Salvador de Madariaga \u2013 al conditiei umane, e aproape un truism. In fond, aceasta Carte a cartilor este o suprema legitimatie a noastra, a tuturor, in fata infinitudinii cosmice. A spus-o, cum nu se poate mai clar si mai memorabil, nimeni altul dec\u00e2t Dostoievski: \u201eIn toata lumea nu se gaseste opera literara mai profunda sau o alta carte cu tot at\u00e2t de mult impact. P\u00e2na acum, este ultima si cea mai mare expresie a g\u00e2ndirii umane, ironia cea mai amara ce se poate imagina. Daca lumea s-ar sf\u00e2rsi si cineva ne-ar intreba: \u201eAti inteles Dv. viata? Si la ce concluzie ati ajuns?\u201c, i-am putea prezenta in tacere un exemplar din Don Quijote\u201c. In jurnalul sau, creatorul \u201eFratilor Karamazov\u201c mai nota ca aceasta \u201ecea mai trista carte ce s-a scris vreodata\u201c trebuie sa o aiba asupra sa fiecare dintre noi la Judecata de Apoi. Dar p\u00e2na atunci, o avem aici, acum si intotdeauna, p\u00e2na la sf\u00e2rsitul istoriei. Incep\u00e2nd din 1905, c\u00e2nd s-a celebrat al treilea Centenar Don Quijote, prin ordin regal, in scolile din Spania studiul acestei carti este o permanenta. Imi place sa cred \u2013 si chiar cred \u2013 ca nimeni nu poate ignora ordinul dat cu mai bine de un secol in urma. Nici un guvern, nici un parlament, nici vreo confuza Bolognie, cu at\u00e2t mai putin vreun \u201efilisof\u201c trufas de factura celor d\u00e2mboviteni. In Spania, cu cultura si fabuloasa ei istorie, nu-si pot gasi locul, ca la noi, \u201edileme\u201c jucause si scabros-iconoclaste, mai ales c\u00e2nd e vorba de spiritul tutelar al culturii nationale..
\nEste de notorietate faptul ca, incep\u00e2nd cu 1976, in Aula multiseculara a Universitatii din Alcal\u00e1 de Henares, in fiecare an se decerneaza Premiul Cervantes, considerat a fi Nobelul pentru Literatura rezervat scriitorilor din intreg spatiul de limba spaniola. El se acorda, de regula alternativ, unui scriitor spaniol si unuia din America Latina. Din curtea interioara a austerei universitati, laureatul intra in aula pe poarta principala, pe care odinioara patrundeau cei ce candidau la titlul stiintific suprem, cel de doctor. Prin ea au intrat astfel, nu numai in aula, ci si in cultura mondiala, Ignacio de Loyola, Quevedo sau Lope de Vega. De aceasta incinta, coplesitoare prin aerul ei evocator, sunt legate nume ilustre de profesori ai Universitatii, precum, de pilda, cel al lui Antonio de Nebrija, autorul primei Gramatici a limbii spaniole, scrisa in limba lui Cervantes si aparuta in 1492, an fast in care Cristofor Columb descoperea America. Dupa decernarea premiului, scriitorul laureat urca intr-un fel de amvon pentru a-si rosti discursul pe o tema privind creatia lui Cervantes. Asta, daca v\u00e2rsta si puterile il tin, caci nu mai departe anul acesta, poetul chilian Nicanor Parra, av\u00e2nd 97 de ani, nici macar nu a fost prezent la festivitate, darmite sa mai si urce la inalta tribuna, la propriu si la figurat, pentru a rosti traditionalul discurs. El nu a putut face lunga calatorie din indepartata sa patrie p\u00e2na in Spania. A fost insa prezent cu un mesaj adus de nepotul sau si cu c\u00e2teva din antipoemele sale, lectura carora a avut ca prefata, in linia nonconformismului si umorului autorului lor, o referire speciala a laureatului tocmai la evenimentul aflat in desfasurare: \u201eV-ati asteptat la acest premiu?\/ Nu\/ Premiile sunt\/ ca Dulcineele din Toboso\/ Cu c\u00e2t mai mult ne g\u00e2ndim la ele\/ mai indepartate\/ mai surde\/ mai enigmatice.\/ Premiile sunt pentru spiritele libere\/ Si pentru prietenii juriului\u201c.
\nUrmare a initiativei Institutului Cervantes (omologul ICR- ului nostru, dar nu va sfatuiesc sa faceti comparatia!), pe Calle Mayor, dar si in Plaza Mayor din Alcal\u00e1 de Henares, la balcoanele cladirilor, pe banere largi, bine fixate, sunt expuse fragmente din discursurile traditionale ale laureatilor. Le-am citit, pe unele le-am recitit, si am facut o baie de cultura asa-zic\u00e2nd popularizata. Dar ce cultura! Daca premiile sunt bune \u201epentru spiritele libere\/ si pentru prietenii juriului\u201c, cum zice antipoetul Nicanor Parra, discursurile prilejuite de ele trec majestuos de zidurile batr\u00e2nei aule si reverbereaza in agora.
\nIn 1979, Premiul Cervantes a fost acordat ex-aequo poetului spaniol Gerardo Diego (1896-1987) si lui Borges. A fost singurul ex-aequo din toata istoria de p\u00e2na acum a prestigiosului si mult r\u00e2vnitului premiu, motiv de a ne mira si a ne intreba inca o data de ce trebuia sa fie at\u00e2t de nedreptatit genialul argentinian, altfel ignorat intolerabil si de Academia Nobel, desi mai bine de o duzina din premiantii acesteia, din ultimele decenii, sunt in comparatie cu Borges cel mult de raftul al doilea. \u201eAnul Cervantes nu exista, pentru ca incep\u00e2nd din 1605, toti anii sunt ai lui si in toti anii va trebui sa vorbim impreuna, cei care visam limba lui Cervantes\u201c. Este fragmentul din discursul lui Gerardo Diego. La r\u00e2ndul sau, mexicanul Jos\u00e9 Emilio Pacheco (n. 1939), aude cum: \u201eCavalerul Tristei Figuri ne spune, despartindu-se de noi: \u00abNu am murit si nu voi muri niciodata. Bratul meu puternic este si va fi intotdeauna gata sa-i apere pe cei slabi\u00bb\u201c. Luis Rosales (1910-1992) afirma in discursul sau din 1982: \u201eCervantes reprezinta ca nimeni altul acel rar eroism de care depinde cultura: eroismul libertatii\u201c. Lui Ernesto S\u00e1bato (1911-2011), premiat la editia din 1984, Cervantes i se infatiseaza astfel: \u201eGingas, neajutorat, ratacitor, viteaz, Miguel cel quijotesc, omul care odata a spus ca pentru libertate, ca si pentru onoare, se poate si trebuie sa-ti risti viata\u201c. Pentru Le\u00f3n Felipe (1884-1968), Cervantes este esenta Spaniei, adica \u2013\u201c\u2026mai presus de viata ta, visul, mai presus de istoria ta, mitul, mai presus de mit, tacerea\u2026\u201c
\nSunt doar c\u00e2teva dintre caracterizarile, marturisirile, definitiile care, citite pe strada, innobileaza viata unei Cetati ce traieste sub zodia culturii.
\nFrapant e ca aproape toti laureatii Cervantes au fost sau sunt longevivi (S\u00e1bato care a trait o suta de ani si Miguel Delibes care a depasit v\u00e2rsta de 90 sunt doar doua dintre multele exemple). Poate ca scriitorul, intelectualul si chiar edilul rom\u00e2n ar trebui sa ia aminte ca pentru a trai mult trebuie sa aiba si sa intretina cultul Valorii, sa nu demitizeze, ci sa potenteze marile mituri ale culturii, ale istoriei, inainte de toate pe cele ale culturii si istoriei nationale. Si, mai ales atunci c\u00e2nd e platit cu bani grei de la bugetul Statului, sa initieze si sa vegheze ca la balcoane, in muzee sau pe ziduri sa fie expuse imagini artistice si ziceri reintemeietoare, nu penisuri de magari, vopsite in culorile naziste\u2026 Altminteri, e de preferat tacerea, inclusiv cea impusa, fiindca, asa cum postula tot un ilustru spaniol contemporan, trecut prin mai multe democratii si dictaturi, libertatea de a spune prostii nu trebuie tolerata\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Alcal\u00e1 de Henares. Mai mult chiar si de faptul ca aici, la 31 de km de Madrid, dainuie monumentalul edificiu al uneia dintre cele mai vechi si mai titrate universitati spaniole si europene, in care au studiat cei ce au proiectat si au faurit faimosul Secol de Aur, fascineaza spiritul lui Cervantes si figura emblematica… Cite\u0219te mai mult »Acasa la Cervantes<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7908],"class_list":["post-12377","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-casa-lui-cervantes"],"views":1664,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12377","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12377"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12377\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12377"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12377"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12377"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}