Destul de ciudata conformatia poetica a Anei Dragu. Deja la al treilea volum, poeta intriga printr-o lejeritate surprinzatoare a limbajului, chiar si atunci c\u00e2nd isi asuma pozitii dintre cele mai incomode, la granita dintre suprarealism, expresionism si hiperrealism. Se simt puternic in volumul \u201ePazitoarea\u201c at\u00e2t influentele postmoderne si predilectia pentru o poezie a slalom-urilor atmosferice reusite la \u201emustata\u201c intre c\u00e2teva caderi depresive de \u201etoleranta zero\u201c, c\u00e2t si formula douamiista a transarii discursului poetic. Insa nu at\u00e2t reusita de a stap\u00e2ni stiluri literare extrem de riscante (formulele abstractioniste si constructiile onirice sau metafizice sunt la ele acasa) o transforma pe Ana Dragu intr-un personaj literar demn de luat in seama, ci capacitatea uimitoare de a-si regla mereu tonul patetic si de a transforma depresia severa si obsesia in suportul perfect pentru o discutie despre autoconservare erotica, autoflagelare erotica si neajunsul de a nu putea trai izolat sentimental, desi uneori poate parea singura solutie.
\nIn primul r\u00e2nd, in poemele Anei Dragu apare des ceea ce poate fi numit o autobiografie sentimentala. Nu at\u00e2t o escapada din menghina postmodernismului harsh (unde imaginile pot at\u00e2t de usor deveni inconsistente datorita invaziei metafizice si a cautarii de anomalii ale imaginarului) c\u00e2t un truc absolut necesar devine acum inserarea momentelor cinematografice si permanenta contrabalansare a expresionismului derizoriu cu amintiri percutante, redate fidel. Toate aceste amintiri devin insa un auxiliu care amplifica mereu starea de depresie amoroasa si care, desi par singurele momente de luciditate in toata \u201enebunia durerii\u201c, sunt de fapt motoarele unei analize taioase a patologicului mental. Desi, initial, obsesia amputarilor biologice da senzatia unei poezii care mizeaza pe momente-soc, ostentatia nu este caracteristica poemelor din \u201ePazitoarea\u201c, unde singurele momente de \u201eagitatie\u201c discursiva sunt pur si simplu impulsurile unei, repet, \u201enebunii a durerii\u201c care reuseste sa submineze cenzura stilistica: \u201es\u00e2ngeram la cea mai mica atingere\u201c, \u201e… stam am\u00e2ndoi pe tava asta\/ empatici ca un brat amputat si un ochi scos\u201c\u00a0 (asemenea Angelei Marin, careia Ana Dragu pare sa ii mosteneasca discursul poetic, renunt\u00e2nd insa la textualizarile fortate: \u201eTe trezesti cu toate organele alaturi.\/ Privesti dar nu se int\u00e2mpla nimic.\/ E o casa fara oglinzi \u2013ti se spune.\/ s\u2026t Tu stii ca zapada nu poate salva un razboi de o suta de ani\/ dar ai m\u00e2ng\u00e2ia un animal friguros sau\/ Te-ai intinde pe o gheata frumos mirositoare\u201c \u2013 Angela Marin \u2013 \u201eApel in sala de disectie\u201c). Avem, asadar, o poezie postmodernista in plina era douamiista. Niciunul din planurile scrierilor (in afara trunchierii specifice) nu tradeaza vreo simpatie puternica pentru noile curente literare: nici motivele, nici discursul erotic, nici pseudo-nebunia nevrotica, nici absurdul secvential. Insa specificul Anei Dragu este capacitatea de a construi perfect o diversiune a starilor. Linistea sufleteasca aparenta se arata mereu a fi de fapt una din stemele nebuniei placide si suntem anuntati ca explozia patologica si isteria vor tensiona din nou, mereu, atmosfera poetica:\u00a0 \u201ece poti sa-i spui cuiva care a plecat c\u00e2nd l-ai lovit cu pumnii sa ram\u00e2na\/ si nu s-a intors c\u00e2nd ai strigat\/ sa se-ntoarca?\/ sunt cuminte, stii\/ m\u00e2ine am sa-mi spal pentru prima oara parul\/ si am sa reusesc sa man\u00e2nc.\/ despartirile imi fac bine. au efectul\/ tratamentului\/ cu electrosocuri\u201c.
\nAcestea sunt momentele in care poezia devine un \u201ecircoloco\u201c al depresiilor si al reflexelor de aparare: \u201ein dimineata aceea ne-am dorit mult sa ajungem in padure.\/ si pentru ca n-am ajuns in padure\/ am tr\u00e2ntit poarta, ne-am incuiat inauntru\/ si am inceput sa facem ca animalele\u201c, \u201eprietenul meu cu trei capete si sase m\u00e2ini\u201c. Totusi, exagerarile suprarealiste si dicteul automat, caruia i se alatura imagismul \u201egastronomic\u201c asociat conceptelor abstracte, sunt punctele slabe ale poemelor inghesuite de artificii inconsistente. Pe c\u00e2t reuseste sa seteze exact atmosfera necesara c\u00e2nd vine vorba de starile patologice, pe at\u00e2t devine Ana Dragu o cautatoare de poetizare: \u201edragostea noastra e ca crema de ciocolata care se-ntinde\u201c, \u201esta intins pe nisip \/ si incalzeste marea cu un fierbator rusesc s\u2026t dimineata\/ fierbatorul rusesc dispare\/ inghitit de un urias peste de apa dulce\/ care-mi scufunda trupul in borcan\u201c, \u201ein locul umerilor\/ am doua gropi in care ploua.\/ de c\u00e2te ori iti vorbesc, afara fulgera.\u201c, \u201epatului ii e frig cu mine in el\u201c. Acestea insa sunt salvate constant de discursivitatea c\u00e2t se poate de naturala, iar disonantele devin auxiliarul poetic al unui stil propriu asumat total si angajat sentimental. Au loc astfel revelatii spectaculoase, mai ales prin naturaletea si organicitatea lor, uneori aproape de un cinism empatic: \u201eera ingrozitor de trist\/ pe vremea\/ c\u00e2nd viata nu era\/ o proba de rezistenta la placere s\u2026t doar ca sa auda p\u00e2na departe\/ cum trebuie sa bubuie o inima \/ moarta de placere\u201c, \u201eintra in baie\/ printre aburi si spuma ii multumeste lui dumnezeu\/ ca l-a inzestrat pe om cu organe\/ care il fac capabil sa-si ofere singur\/ placere\u201c. Astfel,\u00a0 emfazele cosmarescului, duse uneori p\u00e2na la traumatic (\u201eai visat ca iti arde copilul de viu in pat\u201c), maratonul patologic si distanta de discretie (at\u00e2t c\u00e2t este necesara) sunt bine orchestrate, iar poezia isi face loc discret, fara prea multe fortari nesolutionate. Tendinta permanenta de a pierde tonul \u201eaforistic\u201c, cum am spus, prin artificii expresioniste si suprarealismul disonant, devine in fata versurilor din urma\u00a0 neimportanta, caci Ana Dragu reuseste mereu sa repare stridentele prin momentele de gratie: \u201evino, nu-ti fie teama, e plina lumea de petarde\u201c. \u201ePazitoarea\u201c este at\u00e2t un volum de \u201epoezie a xanax-ului\u201c c\u00e2t si a traumelor, a nevrotismului si a maniilor inserate subtil sub aparenta calmului spiritual, iar \u201eemo\u201c-ul devine astfel starea generala (fara insa a ne bloca in fata conotatiei negative a conceptului): \u2013\u201edoar ma g\u00e2ndesc la tine si ma dor m\u00e2inile p\u00e2na la umeri\u201c, \u201estau in genunchi sa nu-nnebunesc. vezi?\u201c. Poeta face apel permanent la prudenta in exteriorizare si la o dialectica erotica de autoconservare. Aici bucuria e c\u00e2nd letargica, c\u00e2nd convulsiva, iar combustia interna e permanent dresata de temerile esecului: \u201eaici e un cires\/ un loc bun pentru dragoste,\/ putem sa ne oprim o vreme din tacere si sa vorbim cuvinte care nu strica\u201c.
\n\u201ePazitoarea\u201c Anei Dragu este un exercitiu de \u201eterapie\u201c prin cuvinte c\u00e2t se poate de reusit. Odata intrat in atmosfera de confesiune erotica, cititorul nu poate dec\u00e2t sa empatizeze si sa aprobe sentintele autoarei, care pare sa se \u201epriceapa\u201c tot mai bine la a scrie o poezie traumatica, devastatoare, dar surprinzatoare: \u201eazi cuvintele par la fel de infioratoare\/ ca dragostea\/ ajunsa pe m\u00e2inile unor nepriceputi\u201c. Nu putem dec\u00e2t sa reluam cuvintele ei si sa ii recunoastem talentul de a face \u201edin orice o sarbatoare trista\u201c dar spectaculoasa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Destul de ciudata conformatia poetica a Anei Dragu. Deja la al treilea volum, poeta intriga printr-o lejeritate surprinzatoare a limbajului, chiar si atunci c\u00e2nd isi asuma pozitii dintre cele mai incomode, la granita dintre suprarealism, expresionism si hiperrealism. Se simt puternic in volumul \u201ePazitoarea\u201c at\u00e2t influentele postmoderne si predilectia pentru o poezie a slalom-urilor atmosferice… Cite\u0219te mai mult »Viata ca \u201erezistenta la placere\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7906,3026,3045,7907],"class_list":["post-12374","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ana-dragu","tag-poeti-actuali","tag-poezie-de-azi","tag-volumul-pazitoarea"],"views":4827,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12374","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12374"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12374\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12374"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12374"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12374"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}