{"id":12371,"date":"2012-06-28T11:45:23","date_gmt":"2012-06-28T09:45:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12371"},"modified":"2012-06-28T11:45:35","modified_gmt":"2012-06-28T09:45:35","slug":"destinatar-geo-bogza","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/destinatar-geo-bogza\/","title":{"rendered":"Destinatar: Geo Bogza"},"content":{"rendered":"

Epistolar avangardist: corespondenta primita de Geo Bogza de la Stephan Roll, Sasa Pana, Mary-Ange Pana, Victor Brauner, Ilarie Voronca, Colomba Voronca, grupul \u201eAlge<\/em>\u201c, editie intocmita si postfata de Madalina Lascu, Cuv\u00e2nt inainte de Ion Pop, Bucuresti, Editura Tracus Arte, 2012, 344 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Munca in arhive poate fi meschina. Dublata de editarea acestora, marturiseste o profesiune de credinta. Restituirile documentare au devenit indispensabile. Daca nu pentru infirmarea unor supozitii frauduloase, macar pentru intarirea celor coerente, lipsite totusi de probe palpabile. In ambele cazuri, recuperarile se dovedesc indispensabile. Mai ales ca istoria literara rom\u00e2neasca sufera inca in ceea ce priveste utilizarea sistematica a publicisticii si a epistolografiei. Opacitatea fata de aceste domenii s-a cam generalizat. Cu putine exceptii. Si aici ma refer la exegeti veritabili, nu la compilatori lipsiti de opinii: G. Calinescu, Paul Cornea (\u201eOriginile romantismului rom\u00e2nesc\u201c), Ovid S. Crohmalniceanu (\u201eLiteratura rom\u00e2na intre cele doua razboaie mondiale\u201c) sau Marian Popa (\u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de azi pe m\u00e2ine\u201c). Fara apelul la sursele primare, se bruiaza intelegerea adecvata a contextelor specifice. Aparitia unui numar insemnat de scrisori catre Geo Bogza spulbera o prejudecata si instituie alta.
\nLiderul avangardei<\/strong>
\nPe de o parte, unitatea de actiune si de interese a avangardei nu mai rezista. E clar ca nu doar \u201eContimporanul\u201c lui Ion Vinea primise anatema colegilor. Z\u00e2zania si zavistia se aflau inscriptionate in codul lor genetic. La fel ca orice miscare anarhica, emit\u00e2nd false pretentii de reformare morala a societatii, componentii miscarii isi aruncau unii altora acuzatii de erezie. Cele recurente se numeau imburghezire, abandonare a modernismului dezinhibat si intolerant (care, pentru ei, se confunda cu sfar\u00e2marea permanenta a canoanelor, inclusiv a celor personale), pactizarea cu unii dintre criticii oficiali, adepti ai modernismului moderat (E. Lovinescu sau Perpessicius). Factiunile isi pierdeau coeziunea in maximum 2-3 ani. Apoi, interveneau certurile pentru suprematie. Complexele marginalilor se defulau ca manifestari ale unor constiinte obsedate de superioritatea lor \u2013 afectiva, intelectuala, artistica: \u201eSunt imens de dezgustat si mai ales de hipocriziille lui Roll. (Sunt oameni \u2013 si Roll e dintre ei acestia isi spun: eu nu pot face cutare, sunt prea mare, ce va zice posteritatea? Scriu scrisorile g\u00e2ndindu-se la posibilitatea acelesitasi posteritati)\u201c (Ilarie Voronca, sBucuresti, 14 decembrie 1930t, p. 187)\u201c. Previziunea a avut acoperire.
\nLipsite de fonduri constante, scoase in tiraje infime, slab difuzate, publicatiile avangardei nici nu se puteau impune intr-un c\u00e2mp cultural dominat de tirania jurnalelor cu stipendii considerabile pentru a-si anexa hebdomadare literare (\u201eAdevarul\u201c si \u201eUniversul\u201c) sau de periodicele legitimate de longevitate si ritmicitate: \u201eViata literara\u201c, \u201eG\u00e2ndirea\u201c si \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c. Aceasta competitie inechitabila nu i-a descurajat intotdeauna pe zurbagii si zvapaiatii anilor ’20-’30. Cu mijloace modeste, cautau sa se faca auziti si recunoscuti: \u201eEsti felicitat intr-o scrisoare a mea de catre Fundoianu (un poet fsoartet intens, un g\u00e2nditor extreme de matur, un artist incalificabil, prieten, cult, fosforescent, centaur, viaduct etc. etc.) si Voronca pentru temperamentul d-tale si pentru no 1 (le-am vorbit de Dta) si lui Lovinescu, care te-a invitat la el pentru vremea c\u00e2nd vei mai fi pe aici \u2013 intr-o duminica. Nu stiu c\u00e2tusi de putin de situatia lui \u201eUrmuz\u201c in comert, nu-l vad nicaieri\u201c (Stephan Roll, 12 ianuarie 1928, p. 31).
\nPe de alta parte, se iveste tot mai concludent ipoteza ca liderul avangardismului rom\u00e2nesc era Geo Bogza. Sau macar liantul, garantia ca, in ciuda frictiunilor, lucrurile se vor indrepta. Toti i se confesau ca unui preot, incerc\u00e2nd sa-i explice faptul ca dreptatea le apartine. Ii cautau compania. Nadajduiau dupa un sfat sau dupa o confirmare: Cu formula \u201eNepretuitul meu Geo\u201c i se adreseaza Ilarie Voronca intr-o epistola redactata la Paris, pe 3.I.1931. Iar textul contine o marturie care atesta ca t\u00e2narul abia iesit din adolescenta avea statura sa-si domine colegii: \u201eCu c\u00e2t ma g\u00e2ndesc mai mult la evenimente si la oameni, imi dau seama ca SINGURUL meu prieten adevarat esti TU (adica tu si Sasa) si nu-ti pot de ajuns repet\u00e0 suprema ratiune: tu ai fost si esti singurul care o intelegi si o iubesti pe Colomba, deci pe mine\u201c (p. 189).
\nDar autorul \u201eJurnalului de sex\u201c nu participa la dialog. Structura volumului i-a impus absenta. In plus, intreruperea dialogului la distanta era asimilat de (fostii) prieteni cu racirea raporturilor. Reactiile sale se contureaza din rezumatele celorlalti epistolieri. C\u00e2nd are un conflict, se comporta diplomat. Ii ofera fiecaruia ceea ce i se cuvenea. Nu face reprosuri. Asteapta. In spatele acestui exceptional poet, se ascundea o structura rationala, aspra, calculata. Rabdarea aratata reprezinta modul de a-si cultiva amicitiile. Probabil, intelesese ca se inv\u00e2rteste intr-un anturaj dominat de indivizi depresivi. Geo Bogza constituia reperul, salvatorul de la singuratate. Elogiile care il vizau exprimau dorinta de reciprocitate: \u201eIeri a fost pe la mine Roll. Au avut loc intre noi discutii care ti le voi rezuma lapidar. Tin sa le cunosti si tu fiindca din vechiul \u201eUnu\u201c am ramas aproape numai noi, noi doi (Geo si Sasa)\u201c (Sasa Pana, ianuarie 1933, p. 131). Afirmatiile expeditorilor coincid. Infierb\u00e2ntarea colegiala tine si de o perioada c\u00e2nd schimbul de scrisori indica o legatura indisolubila. La toti se remarca trecerea de la atitudinea protocolara, deferenta, distanta, insa nu rece, inspre o intovarasire neconditionata. Licentiozitatile devin moneda curenta. Structura frazei se relaxeaza. Libertatile grafice sar in ochi. Probabil, cea mai interesanta chestiune vizeaza semantica notiunii de iubire si a formulelor care se refera la ea. Toti isi declara dragostea fata de Geo Bogza si abia asteapta sa-l sarute. Astazi, asemenea gesturi ar fi considerate exagerate si ar da de banuit. Insa aceea era normalitatea epocii, incluz\u00e2nd si defectele umane dintotdeauna \u2013 fatarnicia, delatiunea, teama, tradarea, egoismul, furia, labilitatea: \u201eSi Sasa Pana, care realmente ma imita \u2013 si Roll la fel \u2013 spun ca eu am tradat modernismul si pe ei? De asemenea i-au spus lui Maxy ca ei au cautat sa scape de mine, ca au vrut asta, ca cearta a fost un pretext. Il vei cunoaste acum pe Sasa Pana. Eu am tradat modernismul? Iorga m-a dat afara pentru ca sunt modernist; nu spun asta cu rautate despre Sasa, nu, nu vreau sa par razbunator, mai bine sa fiu eu cel care trece cu vederea, Sasa e numai influentat de Roll. Asi fi putut si eu sa fac ca Sasa Pana care, ca sa nu-si piarda postul, a dat o declaratie care se afla in dosarul tau de la Tribunal (Dosarul 6858\/ 1931, la Trib. S. I. C. C.) ca el gaseste articolul tau pornografic si ca e la antipodul parerilor lui literare, acest pasagiu il stiai tu\u201c (Ilarie Voronca, 1 decembrie 1931, p. 215).
\nStiluri prenichitiene<\/strong>
\nExista multe zone pe care istoria literara are obligatia sa le valorizeze din acest material dens: durata elaborarii unui numar de revista, eforturile de lamurire (educare) a zetarilor, deciziile de suspendare a tiparirii, reprosurile adresate colaboratorilor, replicile opozantilor, alergaturile dupa sprijin financiar, fanatismul si abandonul de sine in favoarea activitatii editoriale. Sasa Pana intruchipeaza figura devotatului pentru cauza avangardista, obligat, de functia de medic militar, sa se mute dintr-o localitate intr-alta. Pentru el, sosirea in localitatea natala reprezenta rastimpul paginarii magazinului pe care il conducea: \u201eViteza \u2013 viteza!\/ Azi te sarut din Capitala, iar peste o ora plec la Kisinau \u2013 cu oprire la Iasi, pentru a inm\u00e2na manuscrisele lui Virgil Gheorghiu \u2013 Ieri am fost la Dorohoi unde am aranjat materialul pentru \u00abunu\u00bb. Entuziastele tale scrisori imi dau curaj. Azi am primit \u2013 cel mai frumos cadou de anul nou: Voronca mi-a trimis volumul \u00abPlante si animale\u00bb!\u201c (28 XII 1928, p. 66).
\nDar exista si detalii stilistice asupra carora merita sa staruim. Betia de cuvinte si de imagini din poeziile avangardiste se rasfr\u00e2nge si in proza lor epistolara. Expeditorii transpirau literatura. Fiecare voia sa fie simandicos, sa forteze asociatiile si sintaxa. Delirul lingvistic, efuziunea redactarii, obsesia de a epata conduc la rezultate consacrate de Nichita Stanescu. Asadar, experimentele intreprinse de autorul celor \u201e11 elegii\u201c isi gasesc justificarea intr-o traditie la care nu a avut sigur acces, dar pe care intuitia lui formidabila a transformat-o in propria marca. Vorbitul si scrisul se desprind de clisee, impun\u00e2nd altele: \u201eAm primit pachetul trimis, cu \u00abUrmuz\u00bb no. 4. Multumesc. Un no. ca un atac cu srapnele cari se desfac ca strugurii in aer, pe unii cetitori paduchii urca precum pistruii pe obrazul mucegait, ca farfuriile pierdute in namol\u201c (Stephan Roll, 5 iunie 1928, p. 39). Intr-un registru prenichitian mai explicit se incadreaza schimbarea categoriei gramaticale a termenilor dintr-o enumeratie, conform principiului analogiei. Tonul sugubat adapteaza realitatile moderne la un nou tip de limbaj. Sigur, poate ca acum procedeul tradeaza o certa lejeritate, dar sa ne g\u00e2ndim ca, in urma cu opt decenii, putini indrazneau sa tortureze si sa restructureze un sistem de comunicare: \u201eTe salut \u2013 te telescop te televiziune\u201c (12 II 1929, p. 69).
\n\u201eEpistolarul avangardist\u201c reprezinta un instrument exceptional, o editie de elita care restituie particularitatile grafice ale autorilor, inzestrati cu abilitatea de a discerne faptul ca scrisul e doar o conventie. I s-ar putea reprosa absenta unui aparat amplu de note, menite sa dezambiguizeze unele situatii. Insotite de facsimile si de o postfata excelenta a Madalinei Lascu, scrisorile pun in evidenta c\u00e2teva personalitati sf\u00e2siate de contradictii. Singurul constant in comportament ram\u00e2ne Geo Bogza, prietenul devotat si scriitorul teribil(ist).\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Epistolar avangardist: corespondenta primita de Geo Bogza de la Stephan Roll, Sasa Pana, Mary-Ange Pana, Victor Brauner, Ilarie Voronca, Colomba Voronca, grupul \u201eAlge\u201c, editie intocmita si postfata de Madalina Lascu, Cuv\u00e2nt inainte de Ion Pop, Bucuresti, Editura Tracus Arte, 2012, 344 p.     Munca in arhive poate fi meschina. Dublata de editarea acestora, marturiseste… Cite\u0219te mai mult »Destinatar: Geo Bogza<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7905,1529,7904],"class_list":["post-12371","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-epistolar-avangardist-corespondenta","tag-geo-bogza","tag-la-stephan-roll"],"views":1632,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12371","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12371"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12371\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12371"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12371"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12371"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}