{"id":12365,"date":"2012-06-28T11:41:07","date_gmt":"2012-06-28T09:41:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12365"},"modified":"2012-06-28T11:41:19","modified_gmt":"2012-06-28T09:41:19","slug":"fie-i-tarana-usoara","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fie-i-tarana-usoara\/","title":{"rendered":"Fie-i tarana usoara!"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>At\u00e2t cred ca se cuvine sa spunem despre cazul lui Virgil Pop. Care a murit la 38 de ani, in Italia. Decesul lui a urmat unei greve a foamei de 50 de zile.<\/strong><\/em><br \/>\nDespre Virgil Pop am aflat dintr-un comunicat de presa. Asociatia rom\u00e2nilor din Italia, care merita laudata pentru foarte multe dintre demersurile ei, este autoarea acestui comunicat. Titlul comunicatului trezeste interesul: \u201eRom\u00e2nii din diaspora abandonati de autoritatile rom\u00e2ne\u201c. Cum fiecare dintre cei aflati in cauza are oarecare experienta pe aceasta tema, esti imediat tentat sa citesti cum se vede problema si de pe alte meleaguri. Fiindca tu, rom\u00e2n in diaspora, iti stii doar amarul tau, legat de relatiile cu cei din patrie din\u00a0 perspectiva tarii tale de emigratie.<br \/>\nTrebuie sa accept ca felul in care se discuta acest \u201eabandon\u201c ma umple de uimire. Si, fie-mi iertat, parca si de revolta.<br \/>\nAflu deci din comunicat cine a fost Virgil Pop, amar\u00e2tul de el. Un barbat t\u00e2nar, ratacit pe caile vietii. Un condamnat la inchisoare, cu o sentinta de 18 ani. Motivele condamnarii: furt, t\u00e2lharie, evaziune fiscala, fals si uz de fals, violare de domiciliu si incendiere. Condamnarea s-a pronuntat in anul 2000, atunci c\u00e2nd acest barbat, acum de 38, avea v\u00e2rsta de 26 de ani.<br \/>\nM-a ferit Dumnezeu p\u00e2na in prezent sa am parte\u00a0 si de aceasta experienta, dar banuiesc ca inchisoarea nu este pentru nimeni floare la ureche. Acel baiat de 26 de ani s-o fi sc\u00e2rbit peste poate de conditia lui, daca s-a hotar\u00e2t sa-si ia zilele. Si a luat aceasta decizie tocmai acum, c\u00e2nd cea mai mare parte a pedepsei fusese ispasita. Mai avea doar 6 ani, din cei 18 la care fusese condamnat. Poate ca daca ar mai fi rezistat c\u00e2t de c\u00e2t, ar mai fi in viata. Poate ca daca s-ar fi comportat adecvat si-ar fi fost scos la munca, ar fi putut beneficia de vreo amnestie.<br \/>\nNimeni nu poate vorbi niciodata cu o certitudine de suta la suta despre motivele care justifica sinuciderea. Iar hotar\u00e2rea de a intra in greva foamei, daca nu este exhibitionism, este sinucidere. Mai ales in cazul unui om care ispaseste o condamnare pentru o paleta at\u00e2t de variata de faradelegi, deci are sanse putine de-as comuta pedeapsa.<br \/>\nSi-acum sa luam in discutie \u201eabandonul\u201c. Autoritatile rom\u00e2ne, spune comunicatul, trebuiau \u201esa se informeze si sa se dezica public\u201c. Sa se informeze, e drept. Dar sa se dezica public? Ce? Iertat sa-mi fie, dar daca numai una din culpele pentru care acest om nefericit fusese condamnat este adevarata, cred ca nu era nici o cinste pentru autoritatile rom\u00e2ne sa faca valuri. Nu s-ar fi asezat adica pe o pozitie\u00a0 care sa incununeze tara cu o jerba de lumini. Ce sa fi facut autoritatile rom\u00e2ne? Sa se ia in piept cu justitia internationala pentru un rom\u00e2n care face spargeri si falsuri si t\u00e2lharie si violare de domicilii si incendieri? Pai se vorbeste si-asa, destul, despre starea de delincventi a multor concetateni de-ai nostri. Si nu numai ca se zvoneste, dar se poate chiar proba cu fapte proverbul ca fumul iese intotdeauna de-acolo de unde se face foc. Or autoritatile rom\u00e2ne ce au de facut in asemnea cazuri? Sa ia public partea, in tarile de emigratie care nu ne mai cuprind, falsificatorilor de acte, spargatorilor si t\u00e2lharilor, numai pentru ca sunt rom\u00e2ni? Sa intre in conflicte diplomatice, t\u00e2r\u00e2nd dupa ei intreaga tara si intreaga diaspora pentru unul sau mai multe cazuri de rataciti?<br \/>\nComunicatul incrimineaza chiar nume. M-am mirat sa int\u00e2lnesc, printre cei citati, numele profesorului Marga, proaspatul Ministru de Externe. Int\u00e2mplarea face sa-l cunosc pe profesorul Marga, din colaborari stiintifice si congrese. Unul dintre putinii oameni ai generatiei lui care si-au pastrat in orice imprejurare de-a lungul unei vieti ajunse la pensionare aspiratiile intelectuale inalte, lucru manifestat cu orice prilej si aparitie publica a domniei sale. Si uite ca se arunca acum magareata asupra unui om de-o asemnea talie. Ce sa fi facut domnul profesor Marga adica, cum sa se aseze d\u00e2nsul de partea unui om acuzat pentru at\u00e2tea faradelegi, de te miri cum de-a avut parte in cei 38 de ani pe care i-a trait sa le sav\u00e2rseasca? Ce au de-a face personalitatea si aspiratiile domnului profesor Marga cu felul cum s-a decis sa traiasca (in Libertate!!!) prapaditul de Virgil Pop, fie-i, inca o data, tar\u00e2na usoara! Cred ca mai normal era sa-i luam la intrebari pe psihologii si psihiatrii din serviciile penitenciarelor italiene pentru cazul sinucigasului nostru, dec\u00e2t pe domnul profesor Marga. Pentru ce sunt d\u00e2nsii platiti, cum de si-au pierdut obiectul profesiei lor, intr-un caz in care omul pe care-l aveau in grija, un om probabil cu nervii pe buna dreptate zdruncinati, a ajuns unde a ajuns?<br \/>\nMerg mai departe in analiza argumentelor comunicatului si citesc revolta autorilor lui impotriva faptului ca ambasadele Rom\u00e2niei si-au scumpit enorm taxele pentru servicii. Lucru p\u00e2na aici absolut adevarat. Mai citesc insa si ca din aceste taxe se preconizeaza platirea transportului si a serviciilor funerare pentru cei decedati in diaspora, pentru a li se ingropa, la cerere,\u00a0 ramasitele in pam\u00e2ntul patriei. Aceasta stipulare nu o cunosteam. Si ma umple de indoieli. Sa inteleg deci ca oricine are de platit o procura, un act de casatorie, un document, trebuie sa contribuie la aducerea in pam\u00e2ntul patriei a oricui? Poate ca lucrurile sunt bine judecate, poate eu stau str\u00e2mb in aceasta relatie. Ma g\u00e2ndesc numai ca eu, la o adica, mi-as plati contributia mea patriotica fara sa cr\u00e2cnesc, pe c\u00e2nd compatriotul meu pus pe furtisag si pe t\u00e2lharie ar baga si d\u00e2nsul cutitul in mine la o adica, fara sa clipeasca. Si nu stiu daca e normal ca oricine, p\u00e2na la urma, sa merite sa fie readus in tara. Adica, mai explicit spus, cred ca pe acolo pe unde te duce soarta trebuie sa traiesti in asa fel inc\u00e2t sa meriti sa ti se transporte si sa ti se ingroape ramasitele in pam\u00e2ntul stramosilor tai. Si iarasi nu stiu daca am dreptate. Iertarea crestineasca isi are virtutile ei, necontrazise suta la suta dupa cum se vede nici de faptele Inchizitiei sau de v\u00e2nzarea de indulgente. Poate ca e bine sa ne scuipam in s\u00e2n si sa-i multumim Domnului: compatriotul nostru, viu, n-a apucat sa ne bage cutitul intre coaste si sa-l aducem mort pe banii nostri in tara din care, cu at\u00e2ta cinste, a plecat in lume.<br \/>\nCel mai socant lucru in cazul acestui comunicat este insa indemnul ca sicriul cu trupul raposatului sa fie depus in semn de protest fata de autoritatile rom\u00e2ne in fata Parlamentului din Bucuresti. Acest gest circaresc mi se pare o imensa impietate, in primul r\u00e2nd fata de omul a carui stea a apus. Cu ce drept, adica, sa facem din bietele lui oase capital politic, atunci c\u00e2nd el nu mai are nici o putere de-a accepta sau a se impotrivi? Cui ii servesc asemenea scene grotesti? Cine si ce foloase trage de pe urma lor, fiindca gratuite nu pot sa fie si stupide sunt p\u00e2na la Dumenzeu?!<br \/>\nCa sa nu mai vorbim ca ar fi pentru prima data in istorie c\u00e2nd s-ar milita cu at\u00e2ta infocare pentru aducerea ramasitelor unui raposat rom\u00e2n din strainatate. La vremea respectiva, pentru George Enescu, pentru Nicolae Titulescu, pentru Br\u00e2ncusi n-am auzit pe nimeni dintre marii nostri patrioti sa ridice glasul in Parlament.<\/p>\n<p>C\u00e2t despre sarmanul care si-a pierdut viata numai el stie din ce motive, Dumnezeu sa il odihneasca in pace!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>At\u00e2t cred ca se cuvine sa spunem despre cazul lui Virgil Pop. Care a murit la 38 de ani, in Italia. Decesul lui a urmat unei greve a foamei de 50 de zile. Despre Virgil Pop am aflat dintr-un comunicat de presa. Asociatia rom\u00e2nilor din Italia, care merita laudata pentru foarte multe dintre demersurile ei,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fie-i-tarana-usoara\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Fie-i tarana usoara!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7901],"class_list":["post-12365","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cazul-lui-virgil-pop"],"views":4026,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12365","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12365"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12365\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12365"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12365"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12365"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}