{"id":12362,"date":"2012-06-28T11:39:35","date_gmt":"2012-06-28T09:39:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12362"},"modified":"2012-06-28T11:40:03","modified_gmt":"2012-06-28T09:40:03","slug":"romanii-si-francofonia","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/romanii-si-francofonia\/","title":{"rendered":"Romanii si francofonia"},"content":{"rendered":"

Rom\u00e2nia este o tara francofona, deoarece nu-mi pot \u00eenchipui ca adeziunea ei, ca si organizarea la Bucuresti a unei mari \u00eent\u00e2lniri francofone n-au reprezentat dec\u00e2t acte formale. Nu mi-as putea \u00eenchipui acest lucru si cunosc\u00e2nd motivatiile istorice care au stat la temeiul unei atari adeziuni. Fosta lume coloniala franceza, care a cunoscut bunele si relele colonizarii, a ramas p\u00e2na astazi sub impactul acestei limbi unice \u00een felul ei. Este mostenirea pe care le-a lasat-o Franta si pe care au integrat-o propriei lor deveniri. Noi n-am fost colonie franceza, dar limba franceza ne-a fost punte catre civilizatie si instrument de afirmare si nu doar limba, ci mai ales cultura si felul de a fi. Fara \u00eendoiala, nu toti francezii ne-au considerat rude apropiate, dar pentru noi, timp de mai bine de doua veacuri, ei au fost frati mai mari, \u00eendrumatori si ocrotitori. Au fost multe iluzii \u00een sperantele noastre, dar nu rareori nu a fost vorba de nadejdi \u00een desert, ci de sprijin si ajutor. <\/strong><\/em>
\nR\u00e2ndurile acestea le scriu sub impresia unei ceremonii de conferire a unui titlu de doctor honoris causa desfasurata \u00een limba engleza, desi cel \u00een cauza era un \u00eenvatat francez si evenimentul avea loc \u00eentr-o tara francofona! La \u00eencheierea ceremoniei, apropiindu-ma de cel onorat si adres\u00e2ndu-ma \u00een limba franceza am observat cum fata i s-a iluminat. Nu era vorba numai de limba lui, ci si de \u00eensemnatatea care i se conferea indirect acesteia. \u00cen gestul meu a stat \u00eensa si dorinta de a-i arata ca suntem totusi… o tara francofona.
\nSunt departe de a adula o civilizatie sau alta, o cultura sau alta, o limba sau alta. Am cea mai desav\u00e2rsita comprehensiune pentru manifestarile si comportarile semenilor mei de pretutindeni, dar firesc nu pot sa nu-mi seriez interesul, sa acord o atentie precumpanitoare unei directii sau alteia, \u00een raport cu ceea ce a \u00eensemnat ea \u00een evolutia noastra si \u00een aceasta privinta Franta, \u00een \u00eentelesul ei cel mai larg, ocupa un loc aparte.
\nLa mii de kilometri distanta, soarta ne-a fost asemanatoare \u00een raport cu marea putere civilizatoare a antichitatii, cu Roma. Cezar si Traian au \u00eendeplinit un rol similar \u00een Galia si \u00een Dacia, cuprinz\u00e2ndu-le pentru eternitatea… umana \u00een spatiul roman. Galii si dacii au fost supusi romanizarii. \u00cen veacul al V-lea, francii germanici au intrat si ei \u00een ecuatie si \u00eentr-o parte si \u00een cealalta evolutiile urmatoare au avut loc sub semnul nemuritor al Romei, care a fost purtat si de celelalte popoare romanice occidentale, de italieni, de spanioli, de portughezi. Rom\u00e2nii rasariteni au ramas izolati, rupti de trupul principal, \u00eentre popoare de alte semintii, dar purt\u00e2ndu-si cu ei numele, limba si felul de a fi ca indicative ale apartenentei lor la trunchiul comun de care mersul istoriei \u00eei despartise.
\nCalatori si stiri patrunse \u00een spatiul lor, dar si propria lor amintire au pastrat la rom\u00e2ni de-a lungul veacurilor simtamintele unei lumi apuse, care avusese \u00eensa o \u00eensemnatate remarcabila \u00een istoria umanitatii si careia si ei \u00een apartinusera. Trezirea lor deplina a venit \u00een Veacul Luminilor, dupa ce cei din apusul si nordul spatiului dacic au fost cuprinsi \u00eentr-o noua entitate imperiala, iar cei din cele doua principate de la sud si rasarit de Carpati au fost supusi regimului turco-fanariot de intensificare a dominatiei otomane. Necontenit i-a unit \u00eensa constiinta originii comune si Roma a jucat rolul de catalizator al fiintarii lor. Scoala transilvana, \u00een buna masura si o urmare intelectuala a trecerii unei parti a rom\u00e2nilor ardeleni sub obedienta confesionala a Romei, a avut marele rol de a oferi armatura stiintifica unor convingeri purtate necontenit de rom\u00e2ni de aproape doua milenii.
\nDar n-a fost vorba doar de o \u00eentarire „stiintifica” a unui crez identitar, ci totodata semnele modernitatii au fost si ele transmise acestor romanici abandonati la marginile continentului. Nu \u00eent\u00e2mplator infuzia culturala moderna si \u00eennoitoare a avut loc \u00een mare masura pe canalul limbilor romanice, prin intermediul unor carti italiene, dar mai ales franceze. „Ideile franceze”, rasturnatoare ale lumii vechi si ale Vechiului Regim, au fost vehiculate \u00een primul r\u00e2nd \u00een spatiul rom\u00e2nesc prin scrierile franceze. Totodata, mai ales \u00een Principate, prin biblioteci si lectura, limba franceza a patruns \u00een r\u00e2ndurile categoriilor conducatoare, difuzata \u00eentr-o oarecare masura si de ofiterimea rusa sau austriaca a armatelor care, timp de un sfert de veac, au fost prezente pe solul lor. Decisiva a fost, spre sf\u00e2rsitul secolului al XVIII-lea si la \u00eenceputul celui urmator, epopeea Revolutiei franceze si cea a Imperiului, carora li s-a adaugat speranta rom\u00e2nilor \u00eentr-o schimbare a statutului lor cu sprijinul acelei extraordinare Frante, care a \u00eenceput sa fie perceputa ca sora mai mare, desi nu era vorba dec\u00e2t de o reprezentare unilaterala a surorii mai mici!!
\nLimba, careia i se va adauga pentru clasa de sus moda, au fost vehiculele franceze tot mai des si mai intens folosite. Cur\u00e2nd, tinerii, mai ales cei cu o stare materiala corespunzatoare, au \u00eenceput sa ia calea Parisului, cetatea Luminilor, unde aveau sa \u00eenvete nu doar carte, ci comportament, fel de a fi, modernitate. Unii, mai ales din Moldova mai conservatoare, s-au dus \u00een spatiul german, iar transilvanenii de preferinta \u00een cel austriac si \u00een cel maghiar, dar dominant prin \u00eensemnatate si mai ales prin efecte a ramas cel francez. Aci s-au scolit conducatorii Rom\u00e2niei moderne \u00een cea mai mare parte, prelu\u00e2nd de la francezi si imaginea dragostei de patrie, a cetateanului dator sa-si serveasca tara p\u00e2na la sacrificiul suprem si pentru majoritatea dintre ei Franta a devenit un fel de-a doua patrie!
\nSperantele puse \u00een \u00eemparatul Napoleon nu se \u00eemplinisera, \u00een schimb, \u00eenainte de mijlocul veacului al XIX-lea, interesul Frantei pentru romanicii de la Dunare si Carpati s-a trezit progresiv si \u00een egala masura avea sa creasca si numarul tinerilor care ajungeau la Paris, la \u00eenvatatura (\u00een 1848 ajunsesera circa o suta!), iar cartile franceze veneau \u00een adevarate valuri spre bibliotecile \u00eenjghebate \u00een cele doua principate mai ales, dezvoltate \u00eenca din secolul al XVIII-lea. Nu \u00eent\u00e2mplator, \u00een vremea c\u00e2rmuirii interimare benefice a lui Kiseleff, documentele oficiale se scrisesera \u00een trei limbi: rom\u00e2na, rusa ocupantului, dar si limba franceza!
\nNepotul marelui \u00eemparat, Napoleon III, avea sa fie conducatorul Frantei, care avea sa acorde atentia dar si sprijinul sau romanicilor \u00eendepartati de a se constitui \u00eentr-o entitate a romanitatii orientale. Biruitoare \u00een razboiul Crimeii, Franta a sustinut cauza rom\u00e2nilor \u00een Congresul de la Paris din 1856 si \u00een perioada urmatoare a fost principala sprijinitoare a cauzei rom\u00e2nesti \u00eentr-un moment istoric \u00een care cu daruire si inteligenta politica rom\u00e2nii au realizat cea dint\u00e2i etapa a unificarii lor statale. Cuza s-a considerat „locotenentul” \u00eemparatului \u00een Orient si Rom\u00e2nia, la \u00eenceputurile ei, a beneficiat de ajutor din partea Frantei. De acelasi sprijin a beneficiat si schimbarea decisiva din 1866, Carol I fiind, de altfel, nepotul lui Napoleon III. \u00cenfr\u00e2ngerea din 1870 a fost resimtita de rom\u00e2ni ca o durere proprie si ei s-au manifestat ca atare, ajung\u00e2ndu-se chiar, la un moment dat, la relatii tensionate interne cu domnitorul, din fericire pentru tara apoi depasite.
\n\u00cen timpul domniei lui Carol I, a avut loc \u00een 1883 adeziunea Rom\u00e2niei la Tripla Alianta, din considerente rasaritene si nicidecum din vreo ostilitate fata de Franta. Dimpotriva, \u00een timpul aceleiasi perioade, influenta culturala franceza s-a accentuat si a fost mai departe dominanta.
\nDin cel dint\u00e2i deceniu al secolului al XX-lea, s-a intrat \u00eentr-o noua faza a istoriei continentului si a umanitatii. \u00cen cel dint\u00e2i Razboi mondial, din nou Rom\u00e2nia a fost \u00een preajma Frantei si aportul ei la conflagratie n-a fost dintre cele mai mici. La r\u00e2ndul ei, Franta ne-a sprijinit \u00een Conferinta de Pace pentru ca hotarele noi ale tarii sa-i primeasca ratificarea, iar \u00een perioada urmatoare dezvoltarea Rom\u00e2niei a avut loc \u00een str\u00e2nsa conlucrare cu Franta.
\nDoi strabunici ai mei si-au facut studiile \u00een Franta \u00een vremea lui Napoleon III, bunicul meu patern si tata – nascut la Paris – si fratii sai, de asemenea, si tot la Paris s-a nascut regretata mea sotie, tatal ei gasindu-se la studii si ea a venit \u00een tara pentru prima oara dupa ce \u00eemplinise la sase ani! Personal am cunoscut Franta abia la 43 de ani, dar nu voi uita niciodata coplesitoarea impresie pe care mi-a facut-o din primele momente.
\nC\u00e2nd \u00een 1940 Franta a fost \u00eenvinsa, Rom\u00e2nia a resimtit direct lipsa ei dintre marile puteri, constr\u00e2nsa fiind sa accepte grave cesiuni teritoriale. Semnificativ,cu toate acestea, \u00een \u00eentreaga perioada care a urmat, inclusiv \u00een perioada comunista, relatiile au fost mentinute, iar afectiunea rom\u00e2nilor pentru Franta, ca si cultivarea limbii franceze au caracterizat mai departe legaturile lor.
\n\u00cen decembrie 1989, nu \u00eent\u00e2mplator, Franta a fost printre cele dint\u00e2i state care s-au manifestat \u00een favoarea Rom\u00e2niei si i-a venit \u00een ajutor. Aceeasi atitudine avea sa fie pastrata si \u00een anii urmatori de ambele parti. Tensiuni trecatoare din cauza unui proces de migratie care practic nu poate fi controlat \u00eentr-un regim democratic nu le-au putut afecta. Cu toate acestea, este evident ca asistam, \u00een ultimii ani, la o decadere a limbii franceze, \u00eentr-o vreme practic a doua limba oficiala a tarii si tot \u00eentr-o vreme tinerii mai ales au \u00eenceput sa se \u00eendeparteze de ceea ce pentru generatiile care i-au precedat a \u00eensemnat Franta.
\nCauzele sunt multiple si trebuie sa ne dea de g\u00e2ndit. Una dintre ele se datoreaza paradoxal chiar Frantei, care n-a dezvoltat suficient o politica de aparare a limbii sale si a renuntat treptat la o politica ofensiva \u00een aceasta privinta. C\u00e2nd am constatat ca hotelele pariziene au \u00eenceput sa-si realizeze prospectele si \u00een limba engleza, c\u00e2nd sunt nevoit sa urmez posturile de televiziune franceze \u00een limba engleza, c\u00e2nd la reuniuni stiintifice intervenientii francezi au \u00eenceput sa utilizeze limba engleza, mi-am pus semne \u00eengrijorate de \u00eentrebare! \u00cen al doilea r\u00e2nd, este adevarat ca limba engleza s-a impus progresiv \u00een lume, \u00een ritm rapid, \u00een ultima perioada, profit\u00e2ndu-se evident si de atitudinea pasiva a celor care trebuiau sa apere nu numai limba franceza, dar si libertatea si regimul de egalitate a limbilor de circulatie internationala. \u00cen al treilea r\u00e2nd, limba franceza s-a impus \u00een veacul al XVIII-lea ca limba internationala \u00eenainte ca Revolutia si Imperiul sa fi adus Franta pe culmile puterii, tocmai datorita faptului ca obiectivi, carturarii, dar si oamenii politici si diplomatii vremii respective i-au recunoscut rarele \u00eensusiri, maleabilitatea, dar si finetea si arta nuantelor impun\u00e2nd-o. Astazi, pare ca lucrurile acestea nu mai au \u00eensemnatate!
\nOricum, francofonia ram\u00e2ne o realitate, iar pentru rom\u00e2ni Franta si limba franceza ocupa un loc deosebit, care nu se cuvine sa nu fie tinut \u00een seama. Dar n-ar trebui uitat nici faptul ca francofonia a reprezentat o optiune, pe care am facut-o. Se cuvine sa ne respectam cuv\u00e2ntul si sa nu ne manifestam oportunist si cu usuratate, macar tin\u00e2nd seama de ceea ce a \u00eensemnat si probabil va \u00eensemna mai departe aceasta sora \u00eendepartata!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Rom\u00e2nia este o tara francofona, deoarece nu-mi pot \u00eenchipui ca adeziunea ei, ca si organizarea la Bucuresti a unei mari \u00eent\u00e2lniri francofone n-au reprezentat dec\u00e2t acte formale. Nu mi-as putea \u00eenchipui acest lucru si cunosc\u00e2nd motivatiile istorice care au stat la temeiul unei atari adeziuni. Fosta lume coloniala franceza, care a cunoscut bunele si relele… Cite\u0219te mai mult »Romanii si francofonia<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7900],"class_list":["post-12362","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-intalnirea-francofona-bucuresti"],"views":2361,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12362","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12362"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12362\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12362"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12362"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12362"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}