{"id":1235,"date":"2010-01-27T23:56:51","date_gmt":"2010-01-27T21:56:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1235"},"modified":"2010-01-27T11:59:26","modified_gmt":"2010-01-27T09:59:26","slug":"filmele-lui-alejandro-amenabar-ante-%e2%80%9eagora%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/filmele-lui-alejandro-amenabar-ante-%e2%80%9eagora%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Filmele lui Alejandro Amenabar (Ante \u201eAgora\u201c)"},"content":{"rendered":"<p><strong>\u201eTesis\u201c. \u201eAbre los ojos\u201c.<br \/>\n\u201eThe Others\u201c<\/strong><br \/>\n\u201eAbre los ojos\u201c (\u201eDeschide ochii\u201c), unul dintre cele mai cunoscute filme scrise si regizate de Alejandro Amenabar, este totodata si unul dintre cele mai ciudate pelicule pe care le-am vazut. Regizorul exploateaza aici lumea fara limite a viselor, a iluziilor, a subconstientului.<br \/>\nAsadar, primul lucru pe care il inveti de la Amenabar e ca totul iti este permis, at\u00e2t in film, c\u00e2t si in viata \u2013 viata ta reala, virtuala sau viata de dupa moarte. Dovedeste acest lucru in \u201eTesis\u201c (\u201eTeza\u201c), primul sau lungmetraj, tras pe digital, in care isi inspaim\u00e2nta spectatorul doar prin atmosfera creata, fara sa dea exemple clare de violenta, desi exact despre violenta este vorba in film, o face in \u201eAbre los ojos\u201c, c\u00e2nd se inv\u00e2rte constant in jurul rezolvarii finale, aceasta par\u00e2nd lipsita de importanta, aproape stupida, un pont v\u00e2ndut prea repede ca sa fie real, apoi iti da fiori in \u201eThe Others\u201c (\u201eCeilalti\u201c), un film at\u00e2t de bine \u201emanevrat\u201c ca nu-ti vine sa crezi ca te-ai putut lasa chiar tot timpul dus de nas.<br \/>\nAvem asadar o viata reala, una a visului si una de dupa moarte, iar in fiecare dintre ele, subconstientul lucreaza d\u00e2nd nastere unor intrebari existentiale despre fericire, dragoste si divinitate.<br \/>\n\u201eCrezi in Dumnezeu?\u201c l-a intrebat Nuria pe Cesar inainte sa intre cu masina intr-un zid. \u201eNu cred ca Duhul Sf\u00e2nt e un porumbel\u201c. \u201eNici eu nu cred\u201c. \u201ePorumbeii sunt orice altceva, numai sfinti nu\u201c \u2013 va mai amintiti, desigur, discutia despre Rai si Iad si Purgatoriu (Dante ar fi foarte m\u00e2ndru) din \u201eThe Others\u201c.<br \/>\nTot in \u201eThe Others\u201c regizorul expune o problema extrem de importanta a apartentei, a legam\u00e2ntului fata de un anumit loc pe care il respecta oamenii, sau, mai degraba in acest caz, spiritele.<br \/>\nAlejandro Amenabar s-a nascut in Chile si s-a mutat cu parintii in Spania pe c\u00e2nd avea doar un an. Deci, putem vorbi despre \u201eafaceri personale\u201c usor nerezolvate\u2026<br \/>\n<strong>\u201eMar adentro\u201c<\/strong><br \/>\nInspirat de o poveste adevarata, \u201eMar adentro\u201c (\u201eMarea dinlauntru\u201c), care a impuscat Oscarul la categoria \u201eCel mai bun film strain\u201c, in 2005, este profund, dar foarte, foarte simplu realizat, la prima vedere, cel putin in ceea ce priveste scenariul. Numai ca detaliile fac diferenta.<br \/>\nRegizorul, mai matur si clar influentat de faptele reale, reia in \u201eMar adentro\u201c tema mortii, tema iubirii si tema divinitatii, patrunz\u00e2nd, de asemenea, hotar\u00e2t si fara teama, in p\u00e2nza \u2013 extrem de sofisticata \u2013 a melodramei spaniole.<br \/>\n\u201eViata ne apartine sau nu?\u201c; \u201eC\u00e2nd iubirea este cu adevarat iubire si nu doar un capriciu?\u201c sau \u201eDe ce religia, in numele careia de-a lungul anilor s-au sav\u00e2rsit o multime de orori, poate impiedica un om sa moara daca asta isi doreste?\u201c. Sunt c\u00e2teva dintre intrebarile pe care inevitabil ti le pui dupa ce vezi \u201eMar adentro\u201c.<br \/>\nUn tetraplegic, imobilizat la pat de peste doua decenii, isi doreste sa moara, dar legea nu lasa pe nimeni sa-l ajute sa-si duca dorinta la bun sf\u00e2rsit, iar oamenii care ii sunt alaturi si care il iubesc nu au puterea necesara de a o face si nici nu-i inteleg motivatia.<br \/>\nNici tu, ca spectator, nu-l intelegi, p\u00e2na c\u00e2nd Amenabar iti arata cum e sa nu mai poti sa simti, sa mergi, sa saruti, sa formezi un numar de telefon.<br \/>\nIti arata asta prin Ramon Sampedro (Javier Bardem), dar, in acelasi timp, el are capacitatea de a te convinge sa te pui in locul personajului, sa intelegi ce simte acesta. Primul moment c\u00e2nd se int\u00e2mpla asta e atunci c\u00e2nd Ramon isi imagineaza ca zboara. Si zbori odata cu el, p\u00e2na c\u00e2nd va prabusiti.<br \/>\nApoi, se int\u00e2mpla c\u00e2nd Ramon iese din casa pentru a fi dus la tribunal. Sta in scaunul cu rotile in dubita si se uita pe geam la lumea de afara. Atunci realizezi si tu, ca spectator, ca toate lucrurile care te inconjoara si pe care le consideri firesti sunt de fapt extraordinare: doi copii care se joaca, un baiat care merge pe o bicicleta, totul.<br \/>\nPe parcursul filmului inveti sa-i intelegi pe ceilalti, dar o faci prin prisma personajului principal, el devine fereastra ta spre lume. La fel cum se int\u00e2mpla in toate filmele lui Amenabar. Ii intelegi pe ceilalti doar in masura in care o face personajul principal.<br \/>\nSunt limite pe care le accepti sau nu. E o lume in care te lasi condus sau nu si in care iubirea absoluta inseamna o cantitate precisa de cianura intr-un pahar cu apa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u201eTesis\u201c. \u201eAbre los ojos\u201c. \u201eThe Others\u201c \u201eAbre los ojos\u201c (\u201eDeschide ochii\u201c), unul dintre cele mai cunoscute filme scrise si regizate de Alejandro Amenabar, este totodata si unul dintre cele mai ciudate pelicule pe care le-am vazut. Regizorul exploateaza aici lumea fara limite a viselor, a iluziilor, a subconstientului. Asadar, primul lucru pe care il inveti&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/filmele-lui-alejandro-amenabar-ante-%e2%80%9eagora%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Filmele lui Alejandro Amenabar (Ante \u201eAgora\u201c)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[821,823,822,150,83,820],"class_list":["post-1235","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-agora","tag-mar-adentro","tag-tesis-abre-los-ojos-the-others","tag-cinema","tag-film","tag-filmele-lui-alejandro-amenabar"],"views":4533,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1235","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1235"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1235\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1235"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1235"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1235"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}