Potrivit unei judecati implicite, rostite p\u00e2na ieri cu o jumatate de voce spre a nu clatina si ruina prea tare orgoliul national al bunilor cititori rom\u00e2ni dintotdeauna, Mircea Cartarescu ar fi el un scriitor nascut \u00een Rom\u00e2nia, dar \u201erapit\u201c cu iuteala patriei natale de un fulminant succes international pe aripile caruia se \u00eentoarce, \u00een fine, glorios la patria strabuna, \u00een cartierul bucurestean de unde fu rapit. Cariera lui internationala e pusa de Marius Chivu (\u201eDilema veche\u201c) aproape exclusiv \u00een sarcina editorilor straini si nu, cum cred invidiosii ori c\u00e2rtitorii, institutiilor autohtone, respectiv, ICR si Editura Humanitas: \u201e\u00cen tot acest timp, \u00een care M. C. si-a vazut aproape maniacal de scrisul sau \u2013 constata cronicarul \u2013 traducerile sale au continuat sa apara \u00een tot mai multe limbi si, mai ales, \u00eentr-un ritm constant, neobisnuit pentru un scriitor rom\u00e2n… M. C. este primul scriitor rom\u00e2n care a avut o cariera internationala dupa ’89… M. C. se afla \u00een acest moment \u00een punctul optim al vizibilitatii sale occidentale: cartile sale au aparut p\u00e2na acum \u00een 60 de editii straine, \u00eentr-un total de 18 limbi (trilogia \u201eOrbitor\u201c este deja tradusa complet \u00een patru limbi si se afla \u00een curs de traducere completa \u00een alte c\u00e2teva), textele sale se regasesc \u00een 25 de antologii literare internationale, iar de cur\u00e2nd a primit, la Berlin, alaturi de traducatorii Gerhard Csejka si Ferdinand Leopold, Premiul International pentru Literatura \u201eHaus der Kulturen der Welt 2012\u201c pentru \u201eOrbitor\u201c II, \u201eCorpul\u201c, al doilea premiu international pentru trilogia sa\u201c. Bilantul este impresionant. Privit \u00een chip simbolic, el poate corecta de nu si curma lunga istorie a opticii fataliste cu privire la limitele sau barierele lingvistice din calea circulatiei internationale a literaturii rom\u00e2ne. \u00cen ce masura aceasta circulatie internationala pe care doar miopii iremediabil n-o vad reflecta valoarea universala a literaturii \u00een chestiune? Punctul pe \u201ei\u201c \u00een aceasta privinta mi se pare ca-l pune Rodica Binder \u00eentr-o \u00eensufletita corespondenta din Germania despre Premiul International atribuit lui Mircea Cartarescu: \u201eMultimea cronicilor este o succesiune de revelatii pozitive, strabatuta de efortul de a contextualiza o opera radical diferita de ambianta beletristicii contemporane occidentale dar purt\u00e2nd \u00een interstitiile ei genomul universalitatii, \u00een ciuda experientei particulare de viata a autorului \u00een Rom\u00e2nia comunista si postcomunista. Acest genom ar fi doar una din cheile succesului de care au parte cartile lui Mircea Cartarescu, \u00een fiecare din numeroasele limbi \u00een care au fost traduse\u201c. Un element favorizant al succesului pe l\u00e2nga decisivul \u201egenom al universalitatii\u201c, este cu siguranta si \u201esocul estetic initial produs \u00een peisajul destul de tern al literaturii ocidentale contemporane de aparitia unor scrieri ce pareau venite din alta lume\u201c. O alta observatie profunda si semnificativa cu privire la \u201euniversalizarea\u201c limbilor o face \u00een contextul festiv al evenimentului \u201evechiul prieten\u201c al celui premiat, Peter Esterhazy care, definind situatia scriitorului, spune ca el este cel care \u201eridica probleme limbajului si trateaza limba materna ca pe o limba straina\u201c. \u00cen cuv\u00e2ntul de salut, filozoful si profesorul universitar Bernd M. Scherer, directorul Haus der Kulturen der Welt, spune si el ca \u00een creatia lui Cartarescu exista \u201ecascade de cuvinte, noi creatii lexicale, un foc de artificii verbale, al carui ritm \u00eel absoarbe pe cititor \u00een text, a carui melodie \u00eel face sa vibreze. Literatura se autocelebreaza dar \u00een acelasi timp \u00eel celebreaza si pe individ. Un subiect care nu cunoaste o linie de demarcatie \u00eentre \u00eenauntru si \u00een afara. Un limbaj care depaseste orice linie de frontiera. Iar daca, potrivit lui Wittgenstein, limitele limbajului sunt limitele lumii \u00een care traim, atunci aceasta literatura tinde sa anuleze frontierele limbajului si cele ale lumii\u201c. Noutatea, \u00eentr-un cuv\u00e2nt originalitatea frapanta si socanta a operei scriitorului rom\u00e2n \u00eel determina pe un cronicar sa constate ca \u201edespre Cartarescu se poate spune at\u00e2t de putin cu mijloacele traditionale ale criticii\u201c. E un fapt istoric, recurent, ca, \u00een fata marilor scriitori \u00eennoitori adesea critica, nu doar \u201etraditionala\u201c, se arata descumpanita si atunci devine o suprema dovada de onestitate ca demersul interpretativ de \u201edescifrare\u201c p\u00e2na la capat (!) a unei creatii sa-si declare, pur si simplu, neputinta, cum a facut odata Vladimir Streinu \u00een fata unei mari opere. Instrumentele criticii au si ele limitele lor fatale, de neocolit: cheia patrunderii \u00een labirintul obscur si fantasmatic al unei mari opere nu se afla, \u00een cele din urma, \u00een alte m\u00e2ini dec\u00e2t tot \u00een m\u00e2inile creatorului sau. Se \u00eent\u00e2mpla asa si cu opera lui Mircea Cartarescu, opera \u00een care autorul si-a aruncat \u201echeile\u201c si ele, sau macar unele dintre ele, urmeaza a fi gasite, descoperite, identificate. Citita si recitita cu maxima atentie si concentrare critica opera dar si marturiile scriitorului \u00eensusi dau din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd indicii pretioase asupra \u201esecretului\u201c si asupra \u201echeilor\u201c cu care ar putea fi deschis scrinul negru miraculos al unei mari opere.
\nO admirabila tentativa de a pune m\u00e2na pe aceste \u201echei\u201c ratacite cu metoda \u00een opera mi se pare ca am \u00eent\u00e2lnit \u00eentr-un eseu al dnei Sanda Cordos din cuprinsul excelentului sau volum \u201eLumi din cuvinte. Reprezentari si identitati \u00een literatura rom\u00e2na postbelica\u201c (Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2012). Eseul respectiv se intituleaza ca o prea modesta fisa de lucru, \u201ePostmodernismul lui Mircea Cartarescu \u00eentre teorie si practica. Cu aplicatii la \u00abOrbitor\u00bb\u201c. Autoarea citeste cu atentie \u201eJurnalul\u201c si descopera acolo ca, pe l\u00e2nga ideile postmoderne si impresiile produse de un seminar international la care participa \u00een 1991, scriitorul noteaza ca si-a descoperit calitatea de \u201ecautator pe cont propriu\u201c, adica: \u201eBaz\u00e2ndu-ma pe aluzii fragmentare si ininteligibile aproape, stiind ca nu ma pot baza pe nicio relatare si nicio harta si totusi ascult\u00e2nd atent la ceea ce pare sa mi se sopteasca, sa mi se sugereze cu tot mai multa insistenta: ca exista o iesire, ca trebuie sa o cauti, chiar daca nu stii ce te asteapta dincolo de acea poarta imposibil de g\u00e2ndit. Asta este, poate, maturitatea: renuntarea la jocurile baroce, aruncarea unei priviri pe deasupra gardurilor pictate \u00een vidul \u00eenspaim\u00e2ntator de dincolo\u201c. Nu te poti emancipa de ceea ce n-ai trait, g\u00e2ndit, experimentat: scriitorul \u201easculta atent\u201c ce pare sa i se \u201esopteasca\u201c si, receptiv si permeabil la clipocitul ideilor din jur, cauta \u201eo iesire\u201c, dincolo de \u201eacea poarta imposibil de g\u00e2ndit\u201c. \u00cesi ia modele postmoderniste (Pynchon, Doctorow) si devine \u201eadept\u201c al postmodernismului despre care scrie o carte, \u201ePostmodernismul rom\u00e2nesc\u201c, fara a deveni, scrie Sanda Cordos, si \u201epropagandistul\u201c obiectului despre care scrie: cauta \u00een continuare, pe cont propriu, iesiri, chei pentru \u201eportile\u201c peste care trebuie sa treaca, interesul pentru postmodernism, daca nu dispare, se estompeaza, p\u00e2na ce modelul creativitatii, nesabuit, devine altul, ca al personajului luciferic din proza lui Eminescu: \u201eCitesc mult din Biblie, care-i acum modelul nesabuit a ceea ce as vrea sa fiu si sa fac de acum \u00eenainte\u201c.
\nDe-acum \u00eenainte \u201e\u00eenvecheste\u201c v\u00e2rsta postmodernismului al carui adept, de nu si propagandist, fusese, nu-l mai considera \u201edrept cea mai t\u00e2nara v\u00e2rsta a literaturii\u201c, ci \u201eun tip istoric al creativitatii\u201c si, din aceasta perspectiva, cartea despre postmodernism \u00eei pare \u201eo carte ultraoptimista\u201c. Se autorevizuieste din nou, \u00eentr-o continua desprindere de modele (\u201eLevantul\u201c, prima capodopera, este o sublima despartire …), scrie ca \u201ea trebuit sa renunt, p\u00e2na la urma, la o buna parte din entuziasmul meu pentru lumea postmoderna, pastr\u00e2nd ce-i de pastrat, si sa ma repliez pe o pozitie mai asemanatoare liberalismului clasic\u201c. Ce pastreaza \u00een aceasta goana nesf\u00e2rsita dupa acea \u201eiesire\u201c pe care o cauta \u00eentruna, dincolo de poarta careia sa-si \u201earunce privirea pe deasupra gardurilor pictate \u00een vidul \u00eenspaim\u00e2ntator de dincolo\u201c? \u00cen fisa ei \u201ede urmarire\u201c hermeneutica si detectivistica a unui proces de autoconstructie, Sanda Cordos descopera ca \u201ePrintre lucrurile pastrate, de aceasta data nu din lumea, ci din cultura postmodernismului (distinctie cu care autorul opereaza curent), Mircea Cartarescu enumera, \u00een acelasi loc, teoriile catastrofelor, a haosului si a fractalilor\u201c. Ne aflam, cu acestea, \u00een fata unor porti definite si a unor \u201echei\u201c gasite si divulgate chiar de autorul \u201eOrbitorului\u201c: \u201eFiecare din aceste teorii\u201c \u2013 spune el \u00eentr-un interviu despre \u201eholarie, metafora, fractali\u201c \u2013 \u201em-au fascinat epistemologic la un moment dat prin poezia naturala pe care o contine. Fiecare a produs o bresa sau, dimpotriva, o creasta, un fluture, un v\u00e2rtej de zapada, un cuib de r\u00e2ndunica thomian \u00een textele mele. \u00centr-un fel, modul \u00een care gestionez eu textul, mai ales \u00een Orbitor, dar si \u00een alte scrieri ale mele, este \u00abcatastrofic\u00bb \u00een sensul lui Ren\u00e9 Thom: pornesc de la o stare de echilibru extrem de precar. O sfera asezata pe o lama de cutit cade imprevizibil la dreapta sau la st\u00e2nga lamei, pentru ca o infinitate de conditii locale \u00eei distruge echilibrul. Fiecare fraza a mea se comporta la fel, este total imprevizibila pentru mine\u201c. Din teoria haosului deriva constructia de tip \u201etermitiera\u201c a cartii sale \u2013 noteaza Sanda Cordos, baz\u00e2ndu-se pe \u201echeia\u201c, pe intuitia de tip analogic apartin\u00e2ndu-i autorului: \u201eTermita nu face calcule ingineresti, dar \u00eesi face cuibul dupa un plan scris nu \u00een mintea, ci \u00een mandibulele ei, \u00een marimea corpului, \u00een elasticitatea articulatiilor etc.\u201c. Iata acum si \u201epoetica\u201c prozei lui M. Cartarescu definita de el \u00eensusi \u00een cheia analogica a catastrofei si imprevizibilitatii din teoria fractalilor: \u201ecea mai mare influenta asupra scrisului meu a avut-o teoria fractalilor, si daca pot defini cumva \u00een mod decisiv romanul meu \u201eOrbitor\u201c, l-as numi un roman fractalic… Pentru mine fractalii, la nivelul cel mai bazal, sunt figuri ale caror detalii repeta identic figura-mama, devenind la r\u00e2ndul lor figuri-mame pentru propriile detalii, la nesf\u00e2rsit\u201c. Fascinatia epistemologica exercitata asupra sa de teoriile postmoderne se traduce, \u00een creatia scriitorului, printr-o stilistica relativ analoaga cu ceea ce un meteorolog cu cap poetic, Ed. Lorenz, a denumit memorabil prin \u201eefectul fluturelui\u201c: imprevizibilitatea sistemelor haotice. Anume, meteorologul de serviciu (!) descopera ca o anodina bataie de aripa a unui fluture \u00eentr-un loc de pe glob provoaca o furtuna \u00eentr-altul situat la mii de kilometri distanta: ignorat multa vreme \u00een determinismul clasic al lui Laplace, rolul fragilitatii si al vulnerabilitatii \u00een producerea catastrofelor este imens. Acest triumf catastrofic al vulnerabilitatii (o aripa de fluture!) printr-o autogenerare infinita de tip fractalic \u00eenmoaie p\u00e2na la disparitie cauzalitatea si determinismul de tip clasic. Fluturele lui Lorenz zboara adesea, vazut si nevazut, si \u00een proza \u201efractalica\u201c extraordinara a lui Mircea Cartarescu din \u201eOrbitor\u201c: \u201eLumea \u00eentreaga era un angrenaj \u00een care rotirea celei mai minuscule graunte de nisip din fundul oceanului produce, la celalalt capat, un cutremur devastator, fluturarea unei aripi de fluture \u00een Antile provoaca o tornada \u00een Kansas si un mic g\u00e2nd concupiscent al unui vagabond de pe Rahova atragea m\u00e2nia lui Dumnezeu asupra unui miliard de lumi locuite\u201c. Numit \u00een geometria fractalica \u201eatractor straniu\u201c, fluturele din Antile zboara si printr-o povestire a lui Ray Bradbury unde un Eckles, personaj al povestii, striveste din nebagare de seama un fluture preistoric, provoc\u00e2nd astfel o catastrofa de nimic prevazuta. \u00cen secolul trecut, prin 1974, la vechea (disparuta) editura Albatros, aparea volumul \u201eAici sunt tigri\u201c al lui Ray Bradbury cu personajul numit mai \u00eenainte, ucigasul imprudent al fluturelui preistoric. Alt personaj al povestii, Travis, face urmatoarea profesiune de credinta \u00een care locul fluturelui (\u201eatractorul straniu\u201c) este luat de un… soricel: \u201eCalc\u00e2nd \u00een picioare un soarece \u2013 mediteaza Travis \u2013 poti st\u00e2rni un cutremur, ale carui urmari ar putea zgudui din temelii pam\u00e2ntul si destinele unui sir \u00eentreg de generatii. Prin moartea acelui om al cavernelor, un miliard de alti oameni, \u00eenca nenascuti, sunt \u00eenabusiti \u00een pam\u00e2ntul mumelor lor. Roma nu se mai poate \u00eenalta pe cele sapte coline. Europa ram\u00e2ne, poate pe veci, o padure \u00eentunecata si doar Asia prospera, plina de vigoare. Calca \u00een picioare un soarece si zdrobesti piramidele. Calca \u00een picioare un soarece, si-ti lasi asupra vesniciei urma ad\u00e2nca, aidoma unui Grand Canion. Regina Elisabeta nu s-ar mai naste niciodata, Washington n-ar mai traversa r\u00e2ul Delaware, Statele Unite n-ar mai exista… O mica eroare facuta aici ar deveni disproportionat de mare \u00een decurs de milioane de ani\u201c. Astfel de minuscule neatentii (!) de tip umanist si \u201eecologist\u201c declanseaza insesizabil catastrofe si haos \u00een lumea fragila, plap\u00e2nda si vulnerabila care se autodistruge \u00een capatul \u00eendepartat, unde o anodina si insesizabila bataie de aripa a fluturelui din Antile ajunge ca o tornada pustiitoare \u00een Kansas, Nu putem sti daca seismograful poate surprinde si \u00eenregistra la Bucuresti sau la Moscova anodina bataie de aripa a unui fluture din Antile. O poate presimti, cu siguranta, geniul scriitorului. Proaspatul laureat al unui important premiu, Mircea Cartarescu este unul dintre acesti eminenti premonitori capabili sa \u00eenregistreze catastrofa \u00eenca de la prima bataie anodina a aripii de fluture din Antile. Scriind admirabil si cu admiratie despre \u201eOrbitor\u201c, Sanda Cordos \u00eesi \u00eencheie astfel, oximoronic, eseul sau hermeneutic dedicat operei lui Mircea Cartarescu: \u201eCarte unica, cobor\u00e2re spre eul din strafunduri, dar si \u00absageata spre m\u00e2ntuire\u00bb, \u00abOrbitor\u00bb este un fluture \u201ecu aripi identice si neasemanatoare\u201c lopat\u00e2nd, fragil si magnific, \u00eentre abis si \u00eenalt. Pe aripile sale se gasesc, fractalic, si desene postmoderniste, dar corpul si natura aripilor sunt de alta natura\u201c. \u201eOrbitor\u201c: un fluture preistoric din Antile \u00een al carui corp teoria, \u201efractalica\u201c, nici vorba, se da la fund si se \u00eeneaca, \u00een timp ce aripile literare bat spre \u00eenalt, catre o lume fara frontiere si cu abisul sub ea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Potrivit unei judecati implicite, rostite p\u00e2na ieri cu o jumatate de voce spre a nu clatina si ruina prea tare orgoliul national al bunilor cititori rom\u00e2ni dintotdeauna, Mircea Cartarescu ar fi el un scriitor nascut \u00een Rom\u00e2nia, dar \u201erapit\u201c cu iuteala patriei natale de un fulminant succes international pe aripile caruia se \u00eentoarce, \u00een fine,… Cite\u0219te mai mult »Un fluture din Antile<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7763,7894,7893],"class_list":["post-12348","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dilema-veche","tag-marius-chivu","tag-mircea-caratrescu"],"views":1846,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12348","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12348"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12348\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12348"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12348"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12348"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}