Se discuta mult si generos despre prezenta rom\u00e2neasca din acest an la Cannes. Cum \u00een ziua de azi nu se mai poate fara marketing si cum vara nu predispune \u00een general la meditatii serioase despre totalitarismul religios si celalalt totalitarism, comunismul (pentru a cita un critic francez), cu at\u00e2t mai mult vara rom\u00e2neasca rezervata micilor, berii si ce vine cu, filmul dublu premiat nu va ajunge pe ecrane dec\u00e2t la toamna. Citeam mai zilele trecute despre acelasi festival din 1968. Claude Lelouche, Claude Berri, Roman Polanski, Orson Welles, Louis Malle si actorul Jean-Pierre L\u00e9aud hotarasc sa sustina revolta studentilor \u00eenceputa la Paris. Fran\u00e7ois Truffaut si Jean-Luc Godard urca pe scena si \u00eempiedica proiectarea unui film. Cinci zile mai t\u00e2rziu \u00eenainte de a se termina oficial, Festivalul se sabordeaza. Niciun palmares \u00een acel an, ci doar o dovada culturala de solidaritate cu o miscare revendicativa a tineretului intrata cel putin \u00een istoria Frantei. Exista \u00een acei ani de Razboi Rece si un festival al filmelor pentru tineret, care se desfasura anual, \u00een alternanta la Cannes si la Gotwaldov, \u00een Cehoslovacia. Pentru istoricii cinematografului rom\u00e2nesc, daca mai exista, \u201eDiminetile unui baiat cuminte\u201c a c\u00e2stigat \u00een 1967 premiul pentru scenariu.
\nIstoria a luat-o razna de atunci. Cinematograful si gusturile cinematografice s-au schimbat, moravurile de asemenea. Greu de imaginat astazi ca imensele masinarii culturale care sunt festivalurile internationale de tot soiul si turneele grupurilor muzicale si ale c\u00e2ntaretilor mai mult sau mai putin celebri mai pot fi oprite pentru a privilegia spectacolul strazii acolo unde exista. Greu de imaginat, de asemenea, ca un creator sau altul ce-si datoreaza conditia masinariei culturale de inventat celebritati mai are curajul si demnitatea de a musca m\u00e2na care-l hraneste si de a se solidariza cu strada revoltata.
\nDupa doua referendumuri consacrate suveranitatii pierdute (1981, 1995), provincia francofona si canadiana Quebec s-a refugiat p\u00e2na \u00een primavara acestui an \u00eentr-o particulara pasivitate, monotonie si somnolenta politica si sociala. Guvernele s-au succedat fara mari schimbari, neoliberalismul s-a instalat fara consecinte prea grave, criza nu si-a aratat \u00eenca dezastrele ascunse. O societate a bunului-simt, dupa parerea comentatorilor oripilati de surprinzatoarea \u201eprimavara de artar\u201c a elevilor si studentilor care au ocupat de patru luni strazile indignati de triplarea taxelor scolare hotar\u00e2ta de guvernul liberal al provinciei si \u00eengrijorati de perspectiva unui viitor sumbru. Determinarii lor, guvernul a raspuns cu o lege speciala care suspenda de facto libertatea de expresie, dreptul de asociere si de manifestatie. Micul patrat rosu din\u00a0 stofa arborat de tineri si de simpatizanti a devenit, \u00een ochii politiei, un \u201esimbol revolutionar\u201c. Daca la \u00eenceput miile de manifestanti erau \u00eemprastiati cu gaze lacrimogene, cu grenade asurzitoare si lovituri la \u00eent\u00e2mplare cu bastoanele, de c\u00e2teva saptam\u00e2ni politia aresteaza \u00een grup sub pretextul blocarii circulatiei si amendeaza usturator individual.
\nRadicalizarea ideologica a Qu\u00e9becului \u00eenca nu s-a petrecut, dar polarizarea societatii a capatat accente feroce. Pentru filozoful francez Alain Badiou, fost leader al revoltei din mai 1968, care nu-si reneaga trecutul maoist, ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een Qu\u00e9bec reprezinta de fapt o rezistenta brutala si justificata la fenomenul mondial conform caruia modelul economic al companiilor trebuie sa fie aplicat tuturor activitatilor umane, oricare ar fi ele. Demonstratiile continua, seara de seara, clasice, \u00een pielea goala, pe biciclete, un adevarat spectacol al strazii menit sa se impuna atentiei. Arestarile si intimidarile, de asemenea. Concertul nocturn oferit de simpatizantii revoltei, \u00eencep\u00e2nd cu ora 8, \u00een fiecare seara, al lovirii tigailor, cratitelor si a tobelor improvizate e interpretat de comentatori fie ca expresie a unei jubilari colective si a unei sfinte furii, fie ca o diversiune, o confirmare a pasiunii \u00eentregii populatii a provinciei pentru festivalurile dedicate muzicii, r\u00e2sului si umorului. Fiindca, vara venit\u00e3, Montrealul se transforma de ani de zile \u00eentr-o imensa scena a numeroase festivaluri: de muzica (Francofolie), al teatrului si dansului (TransAmerica), al r\u00e2sului (Juste pour rire), al jazului, al filmului!
\nElevii si studentii, tinerii rom\u00e2ni nu sunt indignati sau, daca sunt, strada nu-i atrage, ei nu cred, cum credeau tinerii francezi, ca sub asfalt si pavaj e plaja, nici macar plaja de la Marea Neagra, si nici cum cred tinerii din Qu\u00e9bec c\u00e3 revolta lor a trezit o societate adormita.<\/p>\n
P.S. Autorii celor doua masacre din Siria, \u00een care au murit zeci de civili, femei si copii, nu sunt deocamdata cunoscuti, observatorii ONU ancheteaza. \u00cen aceeasi perioada, trupele NATO din Afganistan au ucis c\u00e2teva familii de civili, femei si copii. Ce-i drept, NATO si-a prezentat scuze.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Se discuta mult si generos despre prezenta rom\u00e2neasca din acest an la Cannes. Cum \u00een ziua de azi nu se mai poate fara marketing si cum vara nu predispune \u00een general la meditatii serioase despre totalitarismul religios si celalalt totalitarism, comunismul (pentru a cita un critic francez), cu at\u00e2t mai mult vara rom\u00e2neasca rezervata micilor,… Cite\u0219te mai mult »O revolta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-12330","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1462,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12330","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12330"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12330\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12330"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12330"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12330"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}