{"id":12321,"date":"2012-06-21T17:52:57","date_gmt":"2012-06-21T15:52:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12321"},"modified":"2012-06-21T17:53:13","modified_gmt":"2012-06-21T15:53:13","slug":"cannes-ul-tinerilor-cineasti-romani","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cannes-ul-tinerilor-cineasti-romani\/","title":{"rendered":"CANNES-ul tinerilor cineasti rom\u00e2ni"},"content":{"rendered":"

Cannes-ul nu ar mai fi Cannes daca nu s-ar \u00eengriji de soarta celor care vin din urma. Primul care a dat consistenta si, desigur, continuitate unei asemenea idei a fost Gilles Jacob. Un \u00eentreg program de descoperire, sustinere, promovare si mediatizare a tinerilor a facut sa apara, pe l\u00e2nga deja traditionala Quinzaine des R\u00e9alisateurs si respectiv mobilizatoarea Saptam\u00e2na a Criticii, o serie de sectiuni menite sa ofere, pe compartimente, expresii ale manifestarii cinematografice la v\u00e2rste de luat \u00een seama, ce presupun, totusi, o pregatire \u00een domeniu. E, astfel, de observat ca un at\u00e2t de mare si de generos festival precum acesta nu a trecut, \u00eenca, la aducerea unor filme ale prescolarilor, si nici, chiar, la organizarea de competitii ale v\u00e2rstelor inocentei juvenile, cum fac unele manifestari europene similare de mai redusa cuprindere.
\nS-a creat o noua institutie, de fapt, Cin\u00e9fondation, iar \u00een cadrul ei au aparut Atelierul si Rezidenta pariziana, dar si un palmares specific. Pe listele respective au fost si ai nostri,\u00a0 foarte tineri la acea ora, Catalin Mitulescu si Corneliu Porumboiu, dar si autori abia iesiti \u00een lume, unii destul de putin cunoscuti la noi, \u00een acel moment, precum Ioana Uricaru, care\u00a0 locuia \u00een America, \u00eensa a revenit \u00een Europa pentru o rezidenta pariziana, de care a avut parte si Adrian Sitaru. La Atelier, a participat si un monstru sacru pe nume Cristi Puiu cu pe atunci intitulata \u201eScena a unei crime\u201c ( proiect devenit \u201eAurora\u201c), cunoscutul cineast fiind invitat si \u00een juriu, asa cum Porumboiu facea parte \u00een 2011 din conclavul de la\u00a0 scurtmetraje.
\nAmintesc toate acestea, desi cu siguranta sunt cunoscute cinefililor de la noi, pentru a sublinia, \u00eenca o data, amploarea si substanta unui fenomen cinematografic rom\u00e2nesc \u00een masura sa se instaleze pe Coasta de Azur si sa impuna astfel respect. Tocmai de aceea nu vom consemna cele ce urmeaza fara a tine seama de caracterul special, evenimential, al unor asemenea prezente \u00een c\u00e2mpul cinematografic cannez. Aflati acum la \u00eenceputul carierei, cu mai multa sau mai putina experienta, ne punem sperante \u00een ei astept\u00e2nd ca foarte cur\u00e2nd sa-i gasim, la r\u00e2ndul lor, \u00een capul mesei, cum se spune, adica \u00een fruntea bucatelor, lu\u00e2nd ei \u00eensisi premii de invidiat. Primii pasi ai unora dintre ei \u00een universul marilor festivaluri au fost deja facuti, asa \u00eenc\u00e2t intrarea la Cannes nu vine dec\u00e2t sa le confirme valoarea si sa dea o noua configuratie filmografiilor lor.
\n\u201eOrizont\u201c de Paul Negoescu \u2013 Saptam\u00e2na Criticii<\/strong>
\nUna dintre sperantele cele mai promitatoare, cu zece filme \u00een doar sase ani, dar si cu c\u00e2teva premii de luat \u00een seama, Paul Negoescu a participant \u00een programul Saptam\u00e2nii Criticii organizate, ca de obicei, \u00een sala de la Miramar, cu un scurt metraj de doar 11 minute, fara dialoguri, intitulat \u201eOrizont\u201c. Filmul sau pare un studiu de peisaj marin, reiter\u00e2nd una si aceeasi deplasare, a unei barci cu motor, conduse de acelasi barbat \u00eentre doua v\u00e2rste, corpolent, dar agil, cu par lung si grizonat, interpretat de un neprofesionist, Mihai Cismaru din localitatea 2 Mai.
\nAsteptarea acestei reiterari ar trebui sa se concretizeze \u00eentr-un crescendo. Momentul culminant se lasa asteptat cam mult, iar efectul final pe care autorul mizeaza ne arunca \u00eentr-o nebuloasa. Film fara dialog, nu si fara sunet, cu mult zgomot, parca insuficient ordonat spre a i se infuza si doza de semnificatie si de expresivitate, \u201eOrizont\u201c sufera de o anumita indecizie regizorala. Nu stim prea bine la ce asistam. La un film turistic de amator? La o investigatie oceanologica ratata? La un exercitiu de la scoala de navigatie portuara? La o gluma?
\nCeea ce pare o introducere \u00een proximitatea misterioasa a ad\u00e2ncurilor necunoscute se sf\u00e2rseste indecis. Zgomotele suspecte venind de dedesubtul ambarcatiunii se precipita, cresc \u00een intensitate, p\u00e2na ce pescarul dispare sub apa. Un plan \u00eendepartat indica o aratare marina, scheletul, imaginat ca de un prescolar, al unei vietati care face o tumba \u00een aer spre a plonja imediat \u00een Marea Neagra. La Cannes, finalul a parut un pic hilar, st\u00e2rnind\u00a0 usorul amuzament complezent al celor de la proiectia de dupa amiaza. Este drept ca \u201eOrizont\u201c venea dupa filme ceva mai lungi si cu un alt gen de \u00eencarcatura tematica, fara sa spun ca toate erau numaidec\u00e2t si mai bune. Luat ca un \u201eintermezzo\u201c, acest joc cu mistere lipsite de mister ne-a aparut reconfortant prin amintirea unei mari familiare, cu mult soare, mai mult dec\u00e2t \u00een mai 2012 la Cannes, dar nu cu mult mai mult dec\u00e2t at\u00e2t.
\n\u201eTabara din Razoare\u201c de Cristi Iftimie \u2013 Cin\u00e9fondation<\/strong>
\nFilm de absolvire, \u201eTabara din Razoare\u201c apartine, de asemenea, unuia dintre tinerii pe care se poate miza. Cristi Iftimie are c\u00e2teva premii, iar scurtmetrajul aratat la Cannes, derulat pe parcursul a 23 de minute, decupeaza din peisajul unei tabere studentesti un cuplu alcatuit ad hoc, spre a-l urmari pe parcursul unei urcus pe munte, unde cei doi \u00eennopteaza sub cort.
\nAmbitia expertizei este ceva mai mare. Se \u00eencearca o trasare a superficialitatii, a debusolarii sociale si profesionale, a lipsei de soliditate \u00een construirea relatiilor. \u00cen fond, Alex si Vera sunt asemenea multora dintre tinerii de azi, expun\u00e2ndu-se cu oarecare voluptate inconstienta clipei. Tentatia unei plimbari \u00een doi dincolo de ochii colegilor pare o veche stratagema acceptata. Vera (Lorena Zabrautanu) porneste alaturi de Alex (Alexandru Potocean), desi are un prieten care a ramas \u00een oras. Politicos, Alex o si \u00eentreaba daca si-a sunat logodnicul spre a-l \u00eenstiinta de decizia de a pleca alaturi de altcineva \u00een tabara. \u00cenainte de a face drumul, t\u00e2narul are o durere inghinala, merge la doctor spre a se asigura ca nu e ceva grav, dar de plecat tot pleaca pe munte.Vor am\u00e2ndoi sa prinda apusul soarelui si reusesc. \u00cen cort, noaptea, se petrece ceea ce am\u00e2ndoi cam stiau ca se va \u00eent\u00e2mpla. Dimineata revin la grup, ca si cum nimic important nu a avut loc \u00een existenta lor. Dupa facultate, fata se va \u201emarita\u201c, cum chiar ea ne informeaza, cu prietenul ei ramas acasa, urm\u00e2nd sa-si gaseasca un job.
\nDe retinut planul lung al somnului de la sf\u00e2rsitul noptii, umorul dialogului dintre medic (Dan Astilean) si t\u00e2narul marcat de o apasata durere testiculara, ca si \u00eenceata disolutie a \u00eencrederii si, mai ales, a unor sentimente si relatii facute praf din pornire. Cineastul pare a ne avertiza ca uneori durerea fizica este mai de luat \u00een seama dec\u00e2t cea sufleteasca. Peste toate, \u00eensa, cei doi trec fara urma de neliniste.
\n\u201eNu ma atinge-ma\u201c de Adina Pintilie \u2013 ATELIER<\/strong>
\n\u201eTouch Me Not\u201c este un proiect \u00een limba engleza, coproductie rom\u00e2no-franco-germana, pentru a carei realizare Adina Pintilie estimeaza a avea nevoie de un milion o suta patruzeci de mii de euro. Subiectul face parte din aceeasi zona a sentimentelor refulate, av\u00e2nd nevoie de o compensatie. Aceasta se concretizeaza printr-o privire de un tip special care nu este, totusi, orice fel de \u201evoaiorism\u201c. Din c\u00e2te am priceput din prezentarea proiectului, t\u00e2nara cineasta \u00eesi propune ca prin intermediul unei femei singure, ajunse la o v\u00e2rsta critica, cincizeci de ani, sa priveasca lumea din jur, dar mai ales pe aceea a barbatilor. Din perimetrul ei monden, de agent de manechine, Laura \u00eencearca sa evadeze, venind \u00een vecinatatea unor barbati mai tineri. Si Tudor (35 de ani), si Paul s(25) sunt actori. Femeia \u00eei vede \u00een spectacol, revenind pentru a \u201eatinge\u201c astfel acea zona de inefabil ce o marcheaza, dimpreuna cu intimitatea.
\nAvem destule motive sa credem ca \u00een scurt timp femeile vor lua puterea \u00een cinematografia noastra daca tinem seama ca s-au manifestat p\u00e2na acum destul de convingator. Adina Pintilie este un nume pe care cred ca se poate paria fara riscuri.
\n\u201e0\/1\u201c de George Dorobantu \u2013\u00a0 ScreaptEAST<\/strong>
\nDupa \u201eElevator\u201c (2008), \u201eBuchurestless\u201c si \u201eOmega Rose\u201c, George Dorobantu, devenit un specialist al filmelor cu buget foarte redus, a participat la Cannes la o competitie de scenarii apartin\u00e2nd tinerilor autori din Europa Centrala si de Est, initiata de o fundatie poloneza (Independent Film Foundation), cu sprijinul Programului EuroMEDIA. Din cele zece proiecte au fost alese doua c\u00e2stigatoare, printre care si \u201e0\/1\u201c de George Dorobantu. Este o poveste cu un t\u00e2nar hacker care se \u00eendragosteste de o fata de dincolo de usa \u00eenchisa. De aici, o serie de aventuri care ne fac sa fim mai atenti la jocul aparentelor dintre lumea reala si cea din ciber-spatiu.
\nMonica Lazureanu-Gorgan la \u201eProducer of the Move\u201c<\/strong>
\nNu pot trece \u00een revista participarea tinerilor cineasti rom\u00e2ni la Cannes fara a consemna prezenta Monicai Lazureanu-Gorgan \u00een cadrul programului \u201eProducers on the Move\u201c. A\u00a0\u00a0 reprezentat \u201e4 Proof Film\u201c, unde au fost produse filmele lui Adrian Sitaru \u201ePescuit sportiv\u201c, \u201eColivia\u201c, \u201e Din dragoste, cu cele mai bune intentii\u201c, \u201eDomestic\u201c, dar si \u201eVisul lui Adalbert\u201c de Gabriel Achim si, respectiv, viitorul \u201eNu ma atinge-ma\u201c de Adina Pintilie. Iata aici exemplul unui producator t\u00e2nar, la \u00eenceput de drum, dar cu o filmografie impresionanta. Absolventa de regie, autoare de documentare premiate (\u201eMy Vote\u201c), inclus \u00een festivalul de la Rotterdam (2011), Monica Lazureanu-Gorgan completeaza lista\u00a0 tinerilor reprezent\u00e2nd schimbul de m\u00e2ine al unei cinematografii ce nu duce deloc lipsa de talente.
\nNe oprim aici, deocamdata, cu promisiunea de a acorda atentia meritata si celor mai proaspeti autori de scurtmetraje, recomandati sub genericul \u201eRomanian Shorts Waves 2012\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cannes-ul nu ar mai fi Cannes daca nu s-ar \u00eengriji de soarta celor care vin din urma. Primul care a dat consistenta si, desigur, continuitate unei asemenea idei a fost Gilles Jacob. Un \u00eentreg program de descoperire, sustinere, promovare si mediatizare a tinerilor a facut sa apara, pe l\u00e2nga deja traditionala Quinzaine des R\u00e9alisateurs si… Cite\u0219te mai mult »CANNES-ul tinerilor cineasti rom\u00e2ni<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7889,7888,7886,7887],"class_list":["post-12321","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-01-de-george-dorobantu","tag-nu-ma-atinge-ma-de-adina-pintilie","tag-orizont-de-paul-negoescu","tag-tabara-din-razoare-de-cristi-iftimie"],"views":1464,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12321","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12321"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12321\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12321"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12321"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12321"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}