{"id":12318,"date":"2012-06-21T17:50:00","date_gmt":"2012-06-21T15:50:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12318"},"modified":"2012-06-21T17:50:13","modified_gmt":"2012-06-21T15:50:13","slug":"unii-cauta-surprinderea-altii-se-multumesc-cu-dragostea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/unii-cauta-surprinderea-altii-se-multumesc-cu-dragostea\/","title":{"rendered":"Unii cauta surprinderea, altii se multumesc cu dragostea"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>Cannes 2012<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u201eCe inseamna, in fapt, un festival reusit?\u201c, a fost intrebat presedintele Cannes-ului, Gilles Jacob. \u201eUn festival reusit? Oameni, filme, vreme buna \u2013 starea de spirit este importanta \u2013 si un palmares. Trebuie ca din cele douazeci de filme din competitie cinci sau sase sa iasa in fata si sa fie recompensate pentru a nu crea o senzatie de amaraciune in r\u00e2ndul artistilor si al criticilor. Pentru a-si pastra independenta, juratii nu urmaresc neaparat stelele acordate in fiecare zi de jurnalisti. Sincer vorbind, cred ca nimic nu-i enerveaza mai mult\u201c. Nicic\u00e2nd domnul Jacob nu mi s-a parut mai vag in legendara sa diplomatie. Singura precizare este \u201evremea buna\u201c care nu s-a aratat dec\u00e2t din c\u00e2nd in c\u00e2nd, in rest mur\u00e2ndu-ne de-a valma pe noi, ziaristii care asteptam in ordine intrarea in sali, sub ochii neinduratori ai gardienilor, pe credinciosii gura-casca, de neclintit de la datorie, uneori c\u00e2te o rafala de ploaie ating\u00e2nd chiar starurile sau autorii cu pantofii gata sa ia apa din covorul rosu mustind. Cine nu l-a vazut pe delegatul general Thierry Fr\u00e9maux in capul scarilor, protejat de o imensa umbrela, astept\u00e2nd sa o int\u00e2mpine pe Isabelle Huppert ce infrunta vitejeste revarsarea acvatica, dar neput\u00e2nd sa-i iasa in int\u00e2mpinare \u2013 protocolul obliga gazda sa stea acolo, sus, teapana \u2013 a ratat o imagine istorica. Asadar, cu meteorologia am lamurit-o. Ce va fi vrut sa zica prin \u201efilme, palmares\u201c? Probabil ca s-a g\u00e2ndit la un adjectiv in coada, \u201efilme bune, palmares bun\u201c. Dar \u201eoameni\u201c? Ca, Slava Domnului, la Cannes oamenii sunt c\u00e2ta frunza si c\u00e2ta iarba. Numai ziaristi sunt, la o editie obisnuita, nu de mare sarbatoare (chit ca aceasta, cu numarul 65, a fost, intr-un fel, semianiversara) vreo 4000. Enorm. Cu toata rigoarea festivalului, probabil cel mai sever in materie de ordine, cu toata stricta impartire a diferitelor media pe caprarii, respectiv pe badgeuri diferit colorate, tot ne calcam in picioare. Festivalul pune in miscare un urias aparat mediatic pe care nu-l mai poate controla. Pe masura acestei Mecca spre care tind sa ajunga, marturisit sau nu, toti cineastii. Exista, fara indoiala, o magie a Croazetei, sustinuta de o realitate verificata in timp: Cannes-l lanseaza, mai mult dec\u00e2t oricare alta manifestare din c\u00e2mpul cinematografic. Nu degeaba din Palme d&#8217;Or s-a desprins si un atribut, \u201epalm\u00e9\u201c, \u201epalmat\u201c, singurul care poate sta alaturi de \u201eoscarizat\u201c. Ce-i drept, nici nu prea ai cum sa-i zici unui c\u00e2stigator la Venetia sau la Berlin, altfel dec\u00e2t \u201edetinator al Leului de aur\u201c sau al \u201eUrsului de aur\u201c. Nu prea lamuriti, din partea presedintelui Gilles Jacob, cam cum ar trebui sa arate un festival reusit, am incercat sa smulgem ceva din gura altui presedinte, al juriului, deja mult amintitului Nanni Moretti. Italianul a dat-o pe gluma. La traditionala conferinta de presa (care nu-i este pe plac) ce a urmat anuntarii palmaresului, in loc sa ne spuna ceva despre filme, ne-a vorbit despre el. Cica s-ar fi simtit foarte bine, ca ar fi fost o experienta \u201epiacevolissima\u201c sa se afle in acest juriu care i-a adus opt noi prieteni cu care are de g\u00e2nd sa infiinteze \u201eo asociatie de jurati\u201c ce se vor autopropune pentru toate apropiatele festivaluri, Locarno, Venetia, Pusan etc. Dupa care s-a lansat intr-o avalansa de laude la adresa colegilor sai; unul \u2013 pretuit pentru cultura, altul pentru memoria cinematografica sau competenta, doamnele nefiind nici ele uitate, dar ma intreb ce relevanta are \u201edulceata\u201c unei artiste precum Emmanuelle Devos, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t actrita are cu totul alte daruri, inclusiv acela de a fi una dintre intelectualele generatiei sale. Bombardat cu intrebari, p\u00e2na la urma Moretti a trebuit sa se pronunte si asupra filmelor. Nu a fost chiar at\u00e2t de greu de dedus ca selectia nu l-a sedus. I s-a parut ca \u201eunii autori sunt mai preocupati de propriul stil dec\u00e2t de propriile personaje\u201c. Nu are \u201emitul filmului realizate cu buget mic\u201c, dar a cautat \u2013 si nu a fost singurul \u2013 \u201efilme vitale, nu lustruite\u201c. Criteriul sau esential a fost \u201esurprinderea\u201c, a asteptat filmul in stare sa-l surprinda, dar nu ne-a marturisit si daca, din punctul sau de vedere, l-a gasit. Judec\u00e2nd dupa ceea ce am auzit din gura unor persoane autorizate, cum ca nu a votat pentru Haneke, cu al sau \u201eAmour\u201c, se pare ca a plecat de pe Croazeta nesurprins. Nu a fost pentru \u201eunanimitate cu orice pret, pentru ca, daca se incearca a se obtine un vot unanim, exista riscul de a privilegia un film care sa nu displaca nimanui, dar de care nimeni sa nu fie indragostit la nebunie\u201c. Altfel spus, Cannes-ul l-a lasat nu numai nesurprins, dar si neinamorat. Un distins critic francez, care il cunoaste bine pe Moretti si ii stie inclusiv indoielile dupa ce a acceptat sa prezideze juriul, imi marturisea ca italianul, \u201eromano di Roma\u201c (sa se strecoare o nuanta nu tocmai magulitoare in aceasta subliniere a apartenentei geografice?) \u201enu este generos, in schimb este gata sa se lupte pe viata si pe moarte pentru un film sau pentru o alta cauza, politica, sociala\u201c. Acum este limpede pentru toata lumea c\u00e2t de mult se va fi batut pentru a-l scoate pe Matteo Garrone (\u201eReality\u201c) cu cel mai important premiu de dupa Palme d&#8217;Or, Le grand prix. Nimeni nu se astepta, inclusiv conationalii, drept care presa italiana a scris: \u201eMoretti ne-a facut cadou un mare premiu\u201c. Probabil ca, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, vom afla si de ce nu a votat pentru filmul lui Haneke. De obicei, isi povesteste experientele de jurat. Spre exasperarea organizatorilor festivalurilor. Nu cred ca nu i-a placut, ci mai degraba ca ar fi vrut ca la Palme&#8230; sa-i revina Italiei. Din fericire, Michael Haneke, deja \u201epalmat\u201c pentru \u201eDas weisse Band\u201c in 2009, a placut tuturor. Sau aproape tuturor, exceptiile fiind nesemnificative. In orice caz, este prima oara c\u00e2nd cineastul austriac face k.o. critica. Cu rezervele de cinism consumate, poate este si prima data c\u00e2nd autorul se afla de partea victimelor, daca vrem sa consideram cele doua personaje, octogenari, victime ale batr\u00e2netii, ale neputintei. Un Haneke at\u00e2t de uman, care sa nu fuga de bunele sentimente cu care, nu-i asa, nu se face arta, sa nu fuga, spuneam, ca de ciuma, chiar a surprins, ne-a luat prin invaluire. Sa ne amintim doar cum se juca de-a soarecele si pisica cu bietele victime, oameni fara nicio vina, din \u201eFunny Games\u201c, cum slabea latul c\u00e2teva clipe, pentru a relua jocul cu si mai multa cruzime. Mai mult ca sigur, atotbinefacatoare a fost si inspiratia de a-i aduce alaturi pe Jean-Louis Trintignant si Emmanuelle Riva. Inspiratia nu ar fi fost de ajuns, daca cineastul nu ar fi avut puterea, talentul, dibacia de a-l scoate din b\u00e2rlog pe Trintignant care acum treisprezece ani anunta, tot la Cannes: \u201eJ&#8217;ai ferm\u00e9 la baraque\u201c. Intr-adevar, a inchis pravalia, retrag\u00e2ndu-se in teatru. Si iata-l acum, in rolul unui fost profesor de muzica, un batr\u00e2n are tine cu dintii de fagaduinta facuta c\u00e2ndva sotiei sale, muziciana si ea: niciodata, orice s-ar int\u00e2mpla, oric\u00e2t de neinduratoare va fi batr\u00e2netea, nu o va plasa intr-o \u201emaison de retraite\u201c. Soarta pare sa fie bl\u00e2nda, am\u00e2ndoi isi vad de tabieturi, de la micul dejun la iesirea in oras, p\u00e2na intr-o zi in care Ea are un atac cerebral. Acum incepe povestea unor Filemon si Baucis moderni, care neput\u00e2nd sa-i ceara lui Dumnezeu sa moara impreuna, isi traiesc ceea ce le-a mai ramas din viata ca si cum soarta le-ar pregati un cadou. Sunt deopotriva de tulburatoare pudoarea Ei si obstinatia eleganta cu care El infrunta ravajele raului cresc\u00e2nd. Femeia tine o carte in m\u00e2na neatinsa de paralizie, ca si cum nimic nu s-a schimbat. Tristetea este programatic alungata, pentru ca \u201enu trebuie sa faci viata grea altcuiva\u201c. Dar numai El cunoaste pretul acestei sfidari a ineluctabilului. \u201eTe-ai udat \u2013 ii spune femeii neputincioase \u2013 nu e o drama\u201c. Invata sa o care la baie, dar ce spun eu, \u201esa o care\u201c, parca ar fi impreuna un singur corp ciudat ce invata sa faca niste pasi. Dupa pierderea graiului, primele cuvinte smulse cu greu sunt \u201eSur le Pont d&#8217;Avignon&#8230;\u201c, iar exercitiul nu pare unul de recuperare, ci mai degraba o scormonire in memoria unui trecut comun fericit. Si totusi, si totusi, parca incepem sa distingem unele semne ale oboselii, ale excedarii barbatului. Din felul cum man\u00e2nca, din mersul tot mai anevoios, din privirea ce se straduieste sa ram\u00e2na aceeasi. Daca Haneke a lucrat de at\u00e2tea ori cu scalpelul, de data aceasta a folosit bisturiul. Taieturi repezi, nu in ad\u00e2ncime, dar exact in punctele nodale ale unei suprafete inselator fara relief. Calcul milimetric, caci ce altceva poate fi o m\u00e2ng\u00e2iere pe m\u00e2na inerta a femeii, alinare cu nimic deosebita de gesturile anterioare ale barbatului, miscare urmata brusc de tr\u00e2ntirea pernei peste chip, de sufocare si zbatere. Umilinta batr\u00e2netii poate fi invinsa si astfel. Promisiunile sunt duse p\u00e2na la capat. Ferestrele etanseizate cu scotch anunta restul. Nu lipseste nimic din tabloul final, totul a fost prevazut, cu exceptia micului intrus, purtator de viata. Un porumbel intrat nu se stie c\u00e2nd, cum. Si, deodata, acest film despre moarte si demnitate, devine si unul despre apararea oricarei far\u00e2me de viata. Imaginea lui Jean-Louis Trintignant, incerc\u00e2nd sa prinda intr-o patura plap\u00e2nda vietuitoare, pentru a-l scoate din casa ce urmeaza sa devina un cavou, alunga aerul funebru. Sigur ca acest film de camera este purtat cu magnificenta de cei doi actori, care ar fi meritat cu prisosinta Premiul de interpretare. Legile din ultimii ani interzic cumulul in cazul detinatorului de Palme d&#8217;Or si al celorlalte doua clasate in ierarhia palmaresului. Mai mult ca sigur, insa, c\u00e2nd in seara decernarii laurilor Nanni Moretti i-a chemat in scena pe Emmanulle Riva si pe Jean-Louis Trintignant, a vrut sa spuna si altceva despre Palme d&#8217;Or.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cannes 2012 &nbsp; \u201eCe inseamna, in fapt, un festival reusit?\u201c, a fost intrebat presedintele Cannes-ului, Gilles Jacob. \u201eUn festival reusit? Oameni, filme, vreme buna \u2013 starea de spirit este importanta \u2013 si un palmares. Trebuie ca din cele douazeci de filme din competitie cinci sau sase sa iasa in fata si sa fie recompensate pentru&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/unii-cauta-surprinderea-altii-se-multumesc-cu-dragostea\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Unii cauta surprinderea, altii se multumesc cu dragostea<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2331,7885],"class_list":["post-12318","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-festivalul-de-la-cannes","tag-file-de-la-cannes"],"views":1358,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12318","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12318"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12318\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12318"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12318"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12318"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}