{"id":12309,"date":"2012-06-21T17:44:05","date_gmt":"2012-06-21T15:44:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12309"},"modified":"2012-06-21T17:44:17","modified_gmt":"2012-06-21T15:44:17","slug":"elena-mosuc-din-nou-la-scala-din-milano","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/elena-mosuc-din-nou-la-scala-din-milano\/","title":{"rendered":"Elena Mosuc, din nou la Scala din Milano&#8230;"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>&#8230; pentru a treia oara in ultimii cinci ani, de data aceasta in rolul titular din \u201eLuisa Miller\u201c de Verdi, opus rar reprezentat din cauza dificultatilor de interpretare vocala, care impun distribuiri de inalta clasa. Asa a g\u00e2ndit si acum managementul marelui teatru pentru noua productie regizata de italianul Mario Martone, c\u00e2nd alaturi de renumita noastra soprana, stralucitoare in stagiunile anterioare in Violetta din \u201eTraviata\u201c si Gilda din \u201eRigoletto\u201c, pe afis au fost inscrise numele baritonului Leo Nucci (Miller), tenorului Marcelo \u00c1lvarez (Rodolfo), mezzosopranei Daniela Barcellona (Federica), basilor Vitalij Kowaljow (Contele Walter) si Kwangchul Youn (Wurm). Un sextet de asi, sub bagheta lui Gianandrea Noseda.<\/strong><\/em><br \/>\nPentru Elena Mosuc, soprana de coloratura cu ample virtuti lirice si lirico-spinte, maestra in arta belcantista, rolul Luisa \u2013 a carui partitura incheie parcursul anilor verdieni de tinerete \u2013 este ca o manusa, in conditiile in care vocalitatea scriiturii, de mare complexitate, ii ofera posibilitati nelimitate de exprimare. Mai int\u00e2i, agilitatilor din primul act (aria \u201eLo vidi, e&#8217;l primo palpito\u201c) le raspunde cu usurinta si brilianta, cu exuberanta de t\u00e2nara indragostita, la fel ca in cabaletta \u201eT&#8217;amo, d&#8217;amor ch&#8217;esprimere\u201c, strecurata de compozitor in duetul cu iubitul Rodolfo.<br \/>\nO paranteza. Formula cavatina-stretta este continuu folosita de Verdi pe parcursul sectiunilor operei, chiar daca o ascunde pe cea de-a doua de multe ori intr-un duet. Asa se int\u00e2mpla cu aria Luisei \u201eTu puniscimi, o Signore\u201c din actul secund, urmata de cabaletta \u201eA brani, a brani, o perfido\u201c (duetul cu Wurm) sau cu aria lui Rodolfo \u201eQuando le sere al placido\u201c (actul al doilea), insotita in duetul cu Contele Walter de cabaletta \u201eL&#8217;ara, o l&#8217;avello apprestami\u201c. Si pentru Miller, Verdi adauga cavatinei \u201eSacra la scelta \u00e8 d&#8217;un consorte\u201c, dupa o scurta scena cu Wurm, stretta \u201eAh! fu giusto il mio sospetto!\u201c. Sunt scriituri tipice romantismului incipient, mosteniri ale belcanto-ului donizettian.<br \/>\nPasional au sunat aria si violenta cabaletta a Luisei din actul secund, accentele imploratoare fiind agrementate prin pianissime diafane (\u201eNon lasciarmi in abbandono\u201c), dupa cum incisivitatea si acutele stralucitoare au regasit pandantul de incarcatura dramatica in sunetele centrale, bogate, consistente si in cele grave, domol apasate. Cu putin inainte, in finalul concertant al primului act, vocea sopranei (\u201eAd immagin tua creata&#8230;\u201c) a dominat ansamblurile, prin inflexiuni spectaculoase.<br \/>\nDa, pentru Elena Mosuc, cantilenele sunt prilejuri pentru expozee de linii melodice moi si fluide, plamadite in nuantari extreme, emotionante si induiosatoare. Regina a pianissimelor acute, rafinate p\u00e2na la limita audibilului, artista nu pierde niciun prilej pentru a le etala in contextul expresivitatii redarii textului, alaturate c\u00e2ntului in mezza voce, filajelor si modelarilor continue. Intensa traire se comunica nemijlocit si publicul vibreaza consonant, sedus de unduirile glasului Elenei Mosuc. Asa a fost in scena finala a operei, in rugaciunea Luisei (\u201eAh! l&#8217;ultima preghiera\u201c), in duetul cu Rodolfo (pasajele \u201eOh, discenda sul tuo core\u201c sau \u201eAh! Se concesso al prego mio\u201c) si in tertetul cu Rodolfo si Miller, consfintiri ale succesului sopranei rom\u00e2nce. Ca actrita, Elena Mosuc s-a dovedit o data in plus impresionanta, cu joc de scena la maxim voltaj, la maxima intensitate.<br \/>\nMarcelo \u00c1lvarez a fost un Rodolfo expansiv, din pacate numai un act. C\u00e2teva sunete acute opace, dar mai ales o usoara raguseala aparuta pe o fraza inalta (Do bemol) a constituit semnalul de alarma pentru tenor, care a gasit de cuviinta sa nu-si forteze in continuare glasul si sa se menajeze. A fost inlocuit de cvasi-necunoscutul Piero Pretti, o placuta surpriza. Capabilitatile liric-spinte ale vocii sale au fost foarte potrivite tesaturii rolului si italianul a c\u00e2ntat cu elan si stralucire. Si daca i-a lipsit ceva, in afara luxului timbral al lui \u00c1lvarez, a fost tocmai daruirea pasionala cu care ne-a obisnuit argentinianul.<br \/>\nIn rolul Miller, septuagenarul Leo Nucci. O glorie a Italiei lirice! Unul din marii baritoni verdieni ai tuturor timpurilor, care simte fraza si accentul picurat in portative de maestrul de la Busseto si care, la o asemenea v\u00e2rsta, isi mentine proiectia si autoritatea c\u00e2ntului, a acutelor. Nucci deruleaza desenul melodic cu o fluenta ce se motiveaza numai printr-o tehnica suverana, sustinuta de o respiratie perfecta. Un fenomen.<br \/>\nMezzosoprana Daniela Barcellona a fost Ducesa Federica si a c\u00e2ntat cu sunet penetrant si frazare impecabila (iata, duetul cu Rodolfo \u201eDall&#8217;aule raggianti di vano splendor\u201c).<br \/>\nDoua glasuri somptuoase de basi au fost bine distribuite in rolul Contelui Walter (cu timbru cald, generos, catifelat, Vitalij Kowaljow) si al perfidului Wurm (cu voce neagra, puternica, severa, Kwangchul Youn). Aria \u201eIl mio sangue, la vita darei\u201c (primul act, Contele Walter) si duetul Wurm-Contele Walter (\u201eL&#8217;alto retaggio non ho bramato\u201c, actul secund) au fost alte solide momente ale serii.<br \/>\nIn roluri episodice, au c\u00e2ntat Valeria Tornatore (Laura) si Jihan Shin (Un taran).<br \/>\nLa pupitru, turbulentul si energicul Gianandrea Noseda a valorificat cu temperament, dar si delicat, subtil, omogen, marile potente ale Orchestrei Teatrului Scala si spectacolul a curs intr-o dinamica plina de coerenta. C\u00e2teodata, in scurtele sale interventii, corul (dirijor Bruno Casoni) nu mi s-a parut a privi cu acuratete impulsurile venite dinspre m\u00e2inile lui Noseda.<br \/>\nMontarea lui Mario Martone este absolut moderna. Actiunea poate sa se desfasoare chiar in zilele noastre, costumele Ursulei Patzak o dovedesc cu prisosinta. Un pat dublu (matrimonial!) este elementul central de decor (Sergio Tramonti), care ram\u00e2ne mai tot timpul in scena si sugereaza at\u00e2t dragostea dintre Luisa si Rodolfo, c\u00e2t si dorintele Ducesei Federica. O idee simpla, fara mari pretentii. Bine ca jocul eroilor, relationarile dintre acestia nu au fost nici afectate, nici impiedicate. De jur imprejur, simboliz\u00e2nd castelul Contelui Walter, \u201etribune\u201c ciudate din lemn, de parca ne-am fi situat intr-un amfiteatru de&#8230; parlament, migreaza ici si colo, cu singurul scop de a fi populate cu coristi. Mai placut a fost fundalul ce sugera padurea in care este situata casa lui Miller, cum spuneam, redusa la un simplu pat.<br \/>\nFriz\u00e2nd esentializarea, marele merit al regiei este ca a permis desfasurarea fara oprelisti a unui spectacol exceptional pregatit muzical, distribuit cu glasuri importante si c\u00e2ntat memorabil, asa cum ii sta bine unui teatru de nivelul Scalei din Milano, deseori nedreptatit prin critici, care ii contesta calitatea actuala.<br \/>\nCel putin pentru Elena Mosuc urmeaza alte invitatii onorante in templul mondial al liricii: la finele acestui an, din nou Gilda, iar pentru stagiunile urmatoare, Elvira din \u201ePuritanii\u201c de Bellini si Lucia din opera lui Donizetti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>&#8230; pentru a treia oara in ultimii cinci ani, de data aceasta in rolul titular din \u201eLuisa Miller\u201c de Verdi, opus rar reprezentat din cauza dificultatilor de interpretare vocala, care impun distribuiri de inalta clasa. Asa a g\u00e2ndit si acum managementul marelui teatru pentru noua productie regizata de italianul Mario Martone, c\u00e2nd alaturi de renumita&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/elena-mosuc-din-nou-la-scala-din-milano\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Elena Mosuc, din nou la Scala din Milano&#8230;<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[524,7883],"class_list":["post-12309","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-elena-mosuc","tag-mario-martone"],"views":1512,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12309","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12309"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12309\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12309"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12309"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12309"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}