{"id":12306,"date":"2012-06-21T17:42:28","date_gmt":"2012-06-21T15:42:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12306"},"modified":"2012-06-21T17:42:44","modified_gmt":"2012-06-21T15:42:44","slug":"caricaturist-sau-poate-scriitor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/caricaturist-sau-poate-scriitor\/","title":{"rendered":"Caricaturist sau poate scriitor?"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Jucator de tenis de performanta, caricaturist cu treizeci si sase de expozitii totaliz\u00e2nd trei mii de caricaturi, actor a cincizeci si unu de roluri principale pe scenele Rom\u00e2niei si ale strainatatii, regizor, scenarist si cineast, directorul publicatiei \u201eTop Humor\u201c si presedintele fundatiei \u201eScena\u201c, Horatiu Malaele a scris o carte, \u201eRataciri\u201c. Bun titlu, caci, cu adevarat, se rataceste. <\/strong><\/em><br \/>\nPe scara evolutiei, umorul apare odata cu limbajul. Este specific omului, reprezent\u00e2nd relatia dintre g\u00e2ndire si emotie sau dintre creierul rational si creierul emotional. Omul este singurul capabil de a sesiza umorul, de a-l percepe si de a-l intelege. Umorul este darul care il diferentiaza pe om de animale. Si vai de omul care nu are acest dar!<br \/>\nHoratiu este capabil sa creeze umor, aidoma lui Bourville, De Fun\u00e8s, Beligan si Mr. Beam. Inzestrat cu un bogat bagaj de cultura, care apara umorul de alunecarea in grotesc, cabotinaj sau bufonerie, Horatiu creeaza o caricatura cu ajutorul pensulei, corpului, vorbirii. Acum incearca si condeiul. Fiind un competitiv si un performant, actorul se intreaba ce sunt eu, actor, caricaturist sau poate scriitor. Radu Beligan scrie despre carte ca e geniala.<br \/>\n\u201eRatacirile\u201c incep cu copilaria lui Horatiu, care ne poarta spre tot ceea ce are Rom\u00e2nia mai cinstit, mai adevarat si mai neintinat, \u201etaranul de la tara\u201c si legendarul sat, acela care a dat nastere\u00a0 at\u00e2tor minti luminate ale artei si literaturii, precum Creanga si Cosbuc. Horatiu s-a nascut in satul Tehomir din Gorjul Oltenesc, unde Mosu Lica, bunicul din partea tatalui, ii povestea povesti caraghioase cu porci colorati zburatori care il faceau sa se tavaleasca pe jos de r\u00e2s. Erau primele semne ale inclinatiilor sale spre umor.<br \/>\nDe la Sigmund Freud si multi alti psihanalisti am invatat ca pentru a realiza eruptia in r\u00e2s, umorul trebuie sa atinga pragul absurdului. Adica dupa constructia logica inspre o directie, trecerea brusca la directia contrara conduce la \u201esaltul paradoxal\u201c si explozia de r\u00e2s. Cartea lui Horatiu este o colectie de paradoxuri: este admirator si este revoltat. Admira p\u00e2na la fascinatie pe dascalii pe care si i-a ales ca model profesional in viata, si anume pe George Constantin caruia ii acorda atributul de\u00a0 genial si pe Victor Rebengiuc pe care-l descrie ca actor maret. Admira \u201eLectia\u201c lui Eugen Ionescu. Vede in creatia lui Cioran paradoxul victoriei instinctului asupra ratiunii, il vede pe cel mai pesimist dintre pesimisti, pe cel care predica inutilitatea vietii, gust\u00e2nd din plin celebritatea creatiei sale.<br \/>\nEste revoltat de usurinta cu care criticii, prin utilizarea de adjective pe care le numeste robespierrene, taie elanul si distrug generatii de artisti. Se revolta contra criticilor de film, pe care-i numeste cinefagi si le reproseaza ca alearga dupa victime, inarmati cu sintagme sforaitoare de bla-bla.<br \/>\nSe revolta contra comunistilor care s-au napustit asupra animalelor din ograda mosului Lica, cel care nu accepta, de buna voie, sa se desparta de petecul lui de pam\u00e2nt.<br \/>\nSofocle spunea: \u201eNumai zeii nu au nici batr\u00e2nete, nici moarte, pe noi toti ceilalti ne distruge atotputernicul timp\u201c. Din paginile cartii \u201eRataciri\u201c se desprinde tristetea mortii care il insoteste pe Horatiu cum insoteste o umbra un om in lumina. Cartea incepe cu cuvintele: \u201eNu mi-e teama de tine, Moarte\u201c si se incheie cu cuvintele \u201eObosita&#8217;n balarii, ofta Moartea, c&#8217;est la vie!\u201c. Tristetea bine cunoscuta din refrenul comediantului, \u201eziua vesel, noaptea trist\u201c, iese in evidenta in titlurile eseurilor: \u201eNu cauta prietenia oamenilor cinstiti, vei suferi de singuratate\u201c, sau \u201ePrieteniile trec, dusmanii ram\u00e2n\u201c, sau eseul \u201eVis care este de fapt un cosmar\u201c si porunca a doua a decalogului, \u201eMalaele = Fii prietenul dusmanilor tai, numai iubindu-i poti sa-i distrugi\u201c.<br \/>\nDintre panseurile pline de umor ale cartii, voi cita doua:<br \/>\n\u201e\u2013 C\u00e2nd aveam sase ani am facut primul om de zapada. Atunci am avut prima emotie artistica. Evident si primul morcov\u201c.<br \/>\n\u201e\u2013 Se spune despre o femeie: ce cap frumos are sau ce glezne frumoase are! Eu cred ca adevarul este undeva la mijloc.\u201c<\/p>\n<p>Prin \u201eRataciri\u201c Horatiu Malaele patrunde in locuintele noastre, nu numai pe calea audierii discurilor si casetelor, dar si pe calea lecturii cartii cu care ne desfatam instalati confortabil intr-un fotoliu in propria noastra locuinta. Am descoperit ca pe intregul parcurs al lecturii, aveam arborat pe buze un z\u00e2mbet pe care vi-l recomand cu toata caldura si dumneavoastra.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Jucator de tenis de performanta, caricaturist cu treizeci si sase de expozitii totaliz\u00e2nd trei mii de caricaturi, actor a cincizeci si unu de roluri principale pe scenele Rom\u00e2niei si ale strainatatii, regizor, scenarist si cineast, directorul publicatiei \u201eTop Humor\u201c si presedintele fundatiei \u201eScena\u201c, Horatiu Malaele a scris o carte, \u201eRataciri\u201c. Bun titlu, caci, cu adevarat,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/caricaturist-sau-poate-scriitor\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Caricaturist sau poate scriitor?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7882,693],"class_list":["post-12306","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-top-humor","tag-horatiu-malaele"],"views":1440,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12306","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12306"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12306\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12306"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12306"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12306"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}