{"id":12303,"date":"2012-06-21T17:40:13","date_gmt":"2012-06-21T15:40:13","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12303"},"modified":"2012-06-21T17:40:25","modified_gmt":"2012-06-21T15:40:25","slug":"%e2%80%9eacest-festival-nu-s-a-scaldat-niciodata-in-bani-dar-nici-in-mediocritate-%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9eacest-festival-nu-s-a-scaldat-niciodata-in-bani-dar-nici-in-mediocritate-%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201eAcest festival nu s-a scaldat niciodata in bani. Dar nici in mediocritate.\u201c"},"content":{"rendered":"

Radu Macrinici in dialog cu Cristina Rusiecki<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Radu Macrinici, nascut pe 25 iunie 1964 la Sighisoara, a debutat in 1994, la Th\u00e9\u00e2tre de la R\u00e9sidence Palace din Bruxelles, cu piesa \u201eBibliotecarul\u201c, jucata in acelasi an la Paris, Madrid, Lisabona si editata in volum, in limba franceza, la Editura Ambedui din Bruxelles. In anul 2006, piesa \u201eIngerul electric\u201c a fost montata la Piccolo Teatro din Milano. <\/strong><\/em><\/p>\n

In Bucuresti, piesele sale de teatru au fost reprezentate la teatrele \u201eNottara\u201c, \u201eOdeon\u201c si \u201eAct\u201c, iar in tara la teatrele din T\u00e2rgu Mures, Piatra Neamt, Timisoara, Brasov, Oradea, Cluj, Sf\u00e2ntu Gheorghe, Ploiesti, Petrosani, Baia Mare, Satu Mare etc.<\/p>\n

Implicat activ in viata teatrala rom\u00e2neasca (a fost directorul Teatrului \u201eAndrei Muresanu\u201c din Sf\u00e2ntu Gheorghe, a creat Fundatia Liga pentru teatru, a fost profesor de \u201ecreative writing\u201c la Universitatea din Brasov si directorul Teatrului din Turn \u2013 Sighisoara), este in prezent directorul Festivalului ATELIER de la Baia Mare, cel mai vechi festival international de teatru din Rom\u00e2nia, pe care Radu Macrinici l-a initiat in anul 1992.<\/p>\n

A fost premiat de Hostage Production London, Ministerul Culturii, Uniunea Scriitorilor, Asociatia Scriitorilor din Bucuresti. A c\u00e2stigat de doua ori Premiul pentru cea mai buna piesa a anului (in 1997 pentru piesa \u201eT(T)ara mea\u201c si in 2009 pentru \u201eJack Lunetistul\u201c), premiu acordat de Uniunea Teatrala din Rom\u00e2nia si Casa Regala a Rom\u00e2niei.<\/p>\n

Cristina Rusiecki: E primul festival de teatru infiintat in postcomunism, din c\u00e2te stiu. Cum v-a venit ideea si cum a pornit totul?<\/p>\n

Radu Macrinici: Nu e chiar primul, cred ca Festivalul de teatru-imagine de la Satu Mare a inceput mai devreme cu un an, dar din pacate n-a rezistat. Asa se face ca astazi, Festivalul ATELIER a ajuns cel mai vechi festival international de teatru din Rom\u00e2nia, dar si pentru ca inainte de 1989 nu aveam festivaluri internationale, iar cele care existau pe atunci (cel de la Oradea sau Piatra Neamt) erau doar cu participare autohtona. Dar nu cine a fost primul conteaza, mai degraba e important cine ram\u00e2ne primul, iar aici exista alte festivaluri care sunt inaintea ATELIER-ului, fiind mai puternic finantate si sustinute de autoritatile locale. C\u00e2t despre ideea infiintarii lui in 1992, la Sf\u00e2ntu Gheorghe, ea a facut parte dintr-o strategie de scoatere din umbra a teatrului de limba rom\u00e2na de acolo, festivalul av\u00e2nd rolul de locomotiva. De fapt asa a functionat si in Baia Mare, in ultimii sapte ani.<\/p>\n

C.R.: Care erau criteriile de selectie acum douazeci de ani? Au ramas aceleasi si la cea mai recenta editie?<\/p>\n

R.M.: Criteriile nu s-au modificat in cei douazeci de ani. ATELIER e un festival care promoveaza formele noi (la noi) de expresie teatrala, dar care este foarte conservator in ceea ce priveste criteriile de selectie. Motivele tin de conservatorismul publicului din provincie, dar si al multora dintre creatori si mai ales al managerilor de teatru, care considera inca niste ciudatenii spectacolele de teatru-dans, teatru instrumental, teatru cu obiecte, teatru gestual etc. Si atunci cum sa renunti la a le cauta, la a le provoca si in teatrele de repertoriu, la a le aduce an de an in fata publicului? Acesta este rolul Festivalului ATELIER, iar faptul ca dupa douazeci de ani unii inca mai considera excentrice formule de spectacole \u2013 care in Occident au ajuns de mult la decadenta \u2013 demonstreaza importanta si necesitatea acestui festival, care e in fond un barometru al starii de sanatate in teatrul rom\u00e2nesc.<\/p>\n

C.R.: ATELIER a trecut prin trei orase, daca nu ma insel. A inceput la Sf\u00e2ntu Gheorghe, s-a mutat la Sighisoara si acum functioneaza la Baia Mare. L-a tulburat in vreun fel acest periplu? Dac\u00e3 da, cum?<\/p>\n

R.M.: Festivalul ATELIER a avut in 2006 si o extensie la Satu Mare si chiar o incercare de \u201ecucerire\u201c a zonei de nord-vest, initiativa stopata in 2009, odata cu venirea crizei. Ideea ram\u00e2ne insa si speram sa o si realizam intr-un viitor nu foarte indepartat. Exista deja discutii cu teatre din zona de frontiera, precum si din Ungaria. C\u00e2t priveste diferentele dintre editii, provocate de mutarile successive dintr-un oras in altul, ele sunt nesemnificative. Fiind un festival itinerant, asa cum si-a si propus in urma cu douazeci de ani, ATELIER-ul si-a schimbat doar publicul, nu si paradigma. Peste tot a fost primit cu simpatie, curiozitate si \u2013 in cele din urma \u2013 cu un interes urias. La editia de anul acesta, de pilda, l\u00e2nga afisele tuturor spectacolelor, aparea in fiecare zi un altul pe care scria, spre amuzamentul, dar mai ales spre disperarea publicului, \u201eMai avem bilete, dar nu mai avem locuri.\u201c Sigur ca nu peste tot publicul a fost la fel. La Sf\u00e2ntu Gheorghe spectatorii ram\u00e2neau p\u00e2na noaptea t\u00e2rziu la colocvii. La Sighisoara si Baia Mare nu am mai reusit sa-i atragem de partea noastra. La Sf\u00e2ntu Gheorghe si Sighisoara beneficiam de mai multe spatii neconventonale, la Baia Mare, si datorita vremii capricioase, am iesit mai greu cu spectacolele din teatru. Dar peste tot publicul a venit in numar foarte mare la festival, atentie!, la un festival de teatru care privilegiaza teatrul si textul contemporan, ceea ce demonstreaza ca celebrul slogan: \u201eTeatru de elita pentru toti !\u201c nu e o utopie, ci chiar o necesitate.<\/p>\n

C.R.: A fost de la inceput un festival cu premii. In Rom\u00e2nia exista pareri contrarii: unii sunt fascinati de premii, altii opineaza ca selectia insasi ram\u00e2ne cel mai important aspect si ca premiile nu conteaza. Dumneavoastra de ce parte sunteti?<\/p>\n

R.M.: Eu sunt de partea celor pe care festivalul ATELIER ii face fericiti. Pe de o parte, spectatorii, iar pe de alta parte artistii, premiati sau nominalizati. Eu cred ca, pe l\u00e2nga aplauze si salariile de mizerie, creatorii de teatru merita din c\u00e2nd in c\u00e2nd si c\u00e2te un premiu. Nu-mi plac festivalurile unde trupele vin, joaca, se urca in autocar si se intorc acasa. Si apoi, putin glamour nu strica, mai ales la noi, la rom\u00e2ni.<\/p>\n

C.R.: Ce vi s-a parut cel mai greu in organizarea acestui festival?<\/p>\n

R.M.: Acest festival nu s-a scaldat niciodata in bani. Dar nici in mediocritate. Fiind un festival de nisa, el s-a ferit sa intre in diverse cabale, combinatii si influente politice. Asta i-a adus, pe de o parte, un buget sarac, iar pe de alta parte, o oarecare independenta si o longevitate de douazeci de ani. Daca e sa vorbim doar de editia de anul acesta, trebuie sa spun ca a fost prima si singura editie de p\u00e2na acum pe care am facut-o fara sprijinul directiunii teatrului organizator, pentru simplul fapt ca teatrul din Baia Mare este de sase luni fara director. Dar oamenii din teatru au fost din nou admirabili si m-au ajutat sa duc totul la bun sf\u00e2rsit. Ar fi fost pacat ca tocmai editia a douazecea sa fie un fiasco. Dar stiu ca glontele mi-a trecut din nou pe l\u00e2nga ureche si asta e un avertisment pentru editiile viitoare.<\/p>\n

C.R.: In afara de dificultati economice si organizatorice, ati avut vreodata unele de natura artistica la festival?<\/p>\n

R.M.: Fiind un festival care lucreaza cu \u201ematerialul clientului\u201c (adica cu repertoriul teatrelor), am avut uneori probleme cu selectia. Dar si atunci am preferat sa risc cu ai nostri, dec\u00e2t sa invit din strainatate spectacole care sa intre in grila de selectie a festivalului. Si ma felicit pentru asta, pentru ca stiu regizori care au declarat ca festivalul ATELIER le-a schimbat paradigma (Bocsardi L\u00e1szlo) si cunosc festivaluri care au luat ATELIER-ul ca model (Festivalul de Teatru de la Piatra Neamt, Festivalul ALTFEST, noile festivaluri de astazi si inca multe altele).<\/p>\n

C.R.: Cum va continua festivalul de acum inainte?<\/p>\n

R.M.: Festivalul va continua acolo unde va fi nu doar dorit, ci si finantat cu generozitate. Acest loc poate fi oriunde. ATELIER-ul este inregistrat la OSIM si probabil ca \u201emisiunea\u201c lui ram\u00e2ne aceea de a se muta acolo unde formele noi (repet, la noi) de teatru nu au ajuns inca. Am spus-o si cu alte ocazii: nu-mi plac mesele intinse, pam\u00e2nturile deja arate, locurile destelenite. E, daca vreti, atitudinea omului medieval \u2013 in sensul bun al cuv\u00e2ntului \u2013, dar nu uitati ca m-am nascut la Sighisoara.<\/p>\n

C.R.: Care sunt cele mai fierbinti probleme ale dramaturgilor la momentul actual?<\/p>\n

R.M.: Adevaratele probleme fierbinti ii lasa reci pe dramaturgii rom\u00e2ni. Tot d\u00e2nd cu matura peste asa-zisa actualitate, s-au umplut de praf mai rau dec\u00e2t clasicii. Ei uita ca magma incandescenta nu e la suprafata, ci in ad\u00e2ncuri. Dar poate e mai usor s-o arzi la suprafata. De aceea dramaturgia rom\u00e2na nu are consistenta, prin urmare nici insistenta fata de regizori. Si asta pentru ca dramaturgul rom\u00e2n e preocupat de actualitatea imediata, si nu de cea permanenta. \u00c0 bon entendeur, salut!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Radu Macrinici in dialog cu Cristina Rusiecki     Radu Macrinici, nascut pe 25 iunie 1964 la Sighisoara, a debutat in 1994, la Th\u00e9\u00e2tre de la R\u00e9sidence Palace din Bruxelles, cu piesa \u201eBibliotecarul\u201c, jucata in acelasi an la Paris, Madrid, Lisabona si editata in volum, in limba franceza, la Editura Ambedui din Bruxelles. In anul… Cite\u0219te mai mult »\u201eAcest festival nu s-a scaldat niciodata in bani. Dar nici in mediocritate.\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7881],"class_list":["post-12303","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-radu-macrinici"],"views":1705,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12303","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12303"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12303\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12303"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12303"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12303"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}