Festivalul International de Teatru ATELIER a \u00eemplinit douazeci de ani. Cel mai vechi festival international de teatru din Rom\u00e2nia din perioada post-comunista, ATELIER a fost \u00eenfiintat si condus \u00een cele doua decenii de existenta de dramaturgul Radu Macrinici. Primii doisprezece ani a fost gazduit de Teatrul \u201eAndrei Muresanu\u201c din Sf\u00e2ntu Gheorghe, apoi de Teatrul din Turn al Cetatii din Sighisoara, pentru ca de sapte ani \u00eencoace sa \u00eesi desfasoare activitatea la Teatrul Municipal din Baia Mare. Ce mai!, \u201eun festival mai vechi dec\u00e2t Yahoo\u201c, cum spune creatorul sau \u00een caietul program de anul acesta. Principiile pe care s-a \u00eentemeiat festivalul le aflam tot de acolo. De la prima p\u00e2na la ultima editie, ATELIER-ul si-a propus sa adune \u201ecele mai noi tendinte \u00een dramaturgia, regia, scenografia, coregrafia, muzica de scena si actoria secolului XXI\u201c. Panoplia de formule prezentate este extrem de diversa, de la teatru-dans la teatru gestual, pantomima, teatru poetic, metateatru, teatru instrumental, cel cu obiecte, cel burlesc sau cel performat \u00een spatii neconventionale. Selectia de anul acesta a \u00eentarit, cu o editie mai mult, criteriile initiale.
\nDaca \u00een cei douazeci de ani festivalul a scormonit cu obstinatie dupa ceva, acest ceva s-a numit nonconformism, modernitate, diversitate estetica si mai ales cautarea de formule noi \u00een teatru. Cel putin \u00een spatiul rom\u00e2nesc! Un obiectiv greu de atins la editia a XX-a, caci nici un director de teatru sau de festival, dupa cum nici un creator de teatru, nu poate sa scoata noul din m\u00e2neca, uite asa, c\u00e2t ai zice peste! Dar, consecvent cu programul initial, organizatorului nu-i ram\u00e2ne dec\u00e2t sa selecteze formule c\u00e2t mai putin uzitate. Daca consideram ca teatrul-dans face parte dintre acestea, atunci un spectacol ca \u201eUltimul tango la Paris\u201c, care alatura doi dansatori, un saxofonist si un percutionist, se muleaza bine peste principiile fondatoare. Coproductia aradeano-budapestana \u00een regia si coregrafia lui Zsalakovics Anik\u00f3 aduce pe scena doua monologuri coregrafice independente. Care nu se \u00eentrepatrund nicidecum. Asta spre frustrarea spectatorului \u00eenclinat sa-si imagineze ca daca pe scena exista doua corpuri, \u00een mod firesc, ele vor intra si \u00een relatie. Cu miscari nevrotice, cei doi interpreti (G\u00f3bi Rita si Grecs\u00f3 Zolt\u00e1n) exteriorizeaza o anxietate acuta, care umple \u00eentregul spatiu si vibratiile din jur.
\nCe poate fi absolut nou, dupa douazeci de ani de \u201eAtelier\u201c, \u00eentr-o monodrama ca \u201eSaruta-ma\u201c de Vlad Zografi, \u00een care un actor (Emanuel Petran) \u00eencearca, la un metru de public, sa treaca prin c\u00e2t de multe registre actoricesti poate? La primele editii probabil ca specia s-ar fi \u00eenv\u00e2rtit binisor printre noutati. Dar \u00een era noastra consumatoare de formule estetice noul tine c\u00e2t o respiratie. Drept e ca si Festivalul ATELIER a contribuit \u00een buna masura ca noutatile sa intre rapid \u00een circuit, devenind mijloace curente \u00een teatrul rom\u00e2nesc. Ceea ce nu e dec\u00e2t spre lauda lui!
\nIarasi, daca consideram nou un spectacol \u00een care un cuplu de actori joaca majoritatea timpului \u00eentr-un manechin urias sau \u00een care actrita interpreteaza multe dintre partile barbatului, atunci poate \u201eQuartet\u201c se pliaza peste cerintele initiale ale festivalului. Desi suspectez ca din acest compus estetic cel mai nou pare tot textul lui Heiner M\u00fcller, scris \u00een 1981. O interpreta convingatoare, care a obtinut si Premiul pentru cea mai buna actrita \u00een rol principal, \u00c9der Enik\u00f6 se angajeaza \u00eentr-un veritabil tur de forta. Initial captivanta, \u00een timp ce expira suvoaiele de text, actrita ajunge inevitabil, din cauza partiturii at\u00e2t de consistente, sa se repete \u00een registrele actoricesti. Partenerul sau, Hars\u00e1nyi Attila, opteaza pentru doua culori interpretative, una tin\u00e2nd de o furie strigata, a doua, de uitatura flam\u00e2nda, vinovata si penibila a masculului trecut. Varianta scenografica a spectacolului e de admirat: o imensa rochie-manechin \u00een v\u00e2rful careia cele doua personaje ram\u00e2n imobile \u00een prima scena, ca un sfinx cu doua corpuri, \u00een care parul ei lung se revarsa peste capul lui, ascunz\u00e2ndu-l privirilor. Ceea ce c\u00e2stiga imediat atentia este manusa cu gheare lungi, metalice, ce prelungeste, completeaza si tradeaza natura feminitatii lui Merteuil. Mai t\u00e2rziu, poalele rochiei-manechin se vor transforma \u00een loja de opera.
\nCu adevarat noua ca formula, desi artistul a mai delectat publicul din Rom\u00e2nia, a fost spectacolul de dans Butoh, \u201eVisul de a doua zi\u201c. C\u00e2te productii Butoh au spectatorii nostri sansa sa vada \u00eentr-o viata? Faptul ca Festivalul ATELIER si-a facut bunul obicei de a-l invita \u00een fiecare an pe japonezul Hikaru Otsubo si ca la fiecare editie artistul umple sala p\u00e2na la refuz este cel mai elocvent semn pentru interesul fata de formele necunoscute. Cum poate un dansator de Butoh, formula cvasistatica, sa c\u00e2stige \u00eentr-o asemenea masura publicul nostru pentru care, prin traditie, dansul se asimileaza cu ritmul? Raspunsul e de gasit doar \u00een exotismul formulei si \u00een imensa expresivitate a artistului. Miscarile sale, extrem de \u00eencete, repeta un pattern, tot timpul acelasi. Cu genunchii \u00eendoiti, corpul machiat traditional \u00een alb, gesturile lui Hikaru Otsubo se dovedesc at\u00e2t de suave, dansatorul emana at\u00e2ta gratie pe centimetru patrat, iar stilul sau este at\u00e2t de nobil si de elegant, \u00eenc\u00e2t spectatorul nu-si poate dezlipi ochii de la el. Dansul lui, o otrava care anesteziaza perceptia exteriorului dilu\u00e2nd ritmurile diurne, \u00eenlocuieste standardele noastre chinestezice cu universul creat de artist \u00een jurul propriului corp, al gesturilor moi care copiaza modele subterane, extramundane, greu de accesat pentru constiinta europeanului.
\nPoate ca cel mai nonconformist spectacol al festivalului a fost productia teatrului gazda, \u201eButoiul cu praf si pulbere\u201c, dupa textul lui Dejan Dukovski, regia Marcel Top, care a propus cu adevarat formule noi \u00een spatiul rom\u00e2nesc, daca ne g\u00e2ndim la adaptarea \u00een grai maramuresean (sa trecem cu vederea eforturile lui Alecsandri din primul teatru national de acum o suta cincizeci de ani!) si la invitarea ceterasilor pe scena. Toate acestea \u00eentr-un adevarat compus organic ridicat pe temeliile piesei macedonene. Din pacate, pentru acest spectacol regizorul a obtinut doar o nominalizare la Premiul de regie, pierz\u00e2nd \u00een favoarea lui Alexandru Dabija.
\nATELIER-ul a mizat inteligent pe c\u00e2teva piese de rezistenta ca \u201eInsula\u201c, \u00een care textul lui Gellu Naum serveste unei eflorescente de ritmuri si acorduri imaginate de Ada Milea \u00eentr-un veritabil muzical, plin de originalitate, montat pe scena Nationalului din Cluj. Dar despre acesta cititorii revistei \u201eCultura\u201c au aflat la vremea premierei. Oricum, \u201eInsula\u201c a fost bomboana de pe tortul festivalului, deliciul pe care organizatorii, \u00een speta directorul Radu Macrinici, l-au pastrat pentru ultima seara.
\nIar regalul s-a numit \u201eAbsolut!\u201c, spectacolul Teatrului ACT, regia Alexandru Dabija, \u00een care Marcel Iures a hipnotizat, cum numai el stie sa o faca, \u00eentregul public cu povestea lui Creanga, \u201eIvan Turbinca\u201c. De altfel, premiile obtinute, trei la numar, pentru cel mai bun actor, cea mai buna regie si cel mai bun spectacol, au confirmat valoarea spectacolului pe nedrept trecut cu vederea de juriile UNITER.
\nConcluzia dupa douazeci de ani? \u00cen 1992, la prima sa editie, Festivalul urmarea \u201esa creeze un cadru institutionalizat pentru afirmarea formelor noi de expresie teatrala, sa provoace aparitia acestor forme inovatoare \u00een teatrele de repertoriu, sa stimuleze spiritul de avangarda aflat \u00een hibernare \u00een ultimele decenii, (…) sa creeze o rampa de lansare pentru tinerii artisti interesati de experientele novatoare\u201c. Nu stiu c\u00e2t a contribuit la descoperirea formelor noi Festivalul ATELIER, si c\u00e2t mersul firesc al teatrului \u00een care artistii tineri cauta, prin natura lucrurilor, expresia nonconformista. Dar, cu siguranta, festivalul conceput de Radu Macrinici si-a dovedit marele aport \u00een largirea orizontului de receptare a publicului, \u00een acomodarea lui treptata cu mijloacele neconventionale \u00een toate orasele \u00een care a functionat. Ceea ce este un plus enorm. Jos palaria!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Festivalul International de Teatru ATELIER a \u00eemplinit douazeci de ani. Cel mai vechi festival international de teatru din Rom\u00e2nia din perioada post-comunista, ATELIER a fost \u00eenfiintat si condus \u00een cele doua decenii de existenta de dramaturgul Radu Macrinici. Primii doisprezece ani a fost gazduit de Teatrul \u201eAndrei Muresanu\u201c din Sf\u00e2ntu Gheorghe, apoi de Teatrul din… Cite\u0219te mai mult »Dupa douazeci de ani<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7879,7878,7880],"class_list":["post-12300","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-teatru-atelier","tag-teatrul-municipal-din-baia-mare","tag-teatrul-dans"],"views":1730,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12300","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12300"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12300\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12300"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12300"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12300"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}