{"id":123,"date":"2009-11-26T14:46:30","date_gmt":"2009-11-26T12:46:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=123"},"modified":"2009-11-26T14:48:42","modified_gmt":"2009-11-26T12:48:42","slug":"123","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/123\/","title":{"rendered":"Rom\u00e2nii de la Est de Prut"},"content":{"rendered":"

Guvernarea comunista de la Chisinau instaurata de Vladimir Voronin a dus ultimele batalii pentru a ram\u00e2ne la putere printr-o aberanta campanie anti-rom\u00e2neasca. A mers at\u00e2t de departe inc\u00e2t a dispus declararea ambasadorului Rom\u00e2niei in republica lui persona non grata. Un gest mai rusinos de troglodit era greu de imaginat.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Despre politica reactionara a stalinismului int\u00e2rziat in Europa, reprezentat de regimul lui Voronin, am mai scris, asa cum am mai scris si despre greselile Bucurestiului in abordarea relatiilor cu R. Moldova. In esenta, Voronin s-a dovedit scula Moscovei pentru ram\u00e2nerea Basarabiei in sfera de influenta a Kremlinului si, p\u00e2na acum cel putin, a reusit. De cealalta parte, Bucurestiul a facut eroarea grava de a se grabi sa recunoasca, in 1991, nu numai independenta Republicii Moldova, ci si suveranitatea noului stat. Declaratia de la Chisinau era, din c\u00e2te stiu, una de independenta, asa cum a rezultat din actul constitutiv al crearii acestui stat dupa dezmembrarea URaa. Am fost intrebat in mai multe r\u00e2nduri daca este posibil sa recunosti independenta, nu si (implicit) suveranitatea. Desigur, este o chestiune sensibila, expertii in Drept international cunosc complicatiile unei astfel de disjungeri. Da, eu cred ca, in cazul contenciosului istoric dintre Rom\u00e2nia si Rusia, Bucurestiul trebuia sa recurga la o formula care sa permita rezolvarea acestuia.<\/p>\n

aub egida prestigioasei Fundatii Europene \u201eTitulescu\u201c a aparut un volum pretios consacrat rom\u00e2nilor de dincolo de Prut. Este vorba de ,,Rom\u00e2nii, Basarabia si Transnistria\u201c semnat de Ioan Popa si Luiza Popa. Sa spunem de la inceput ca ne aflam in fata unei excelente sinteze a istoriei rom\u00e2nilor din provincia rom\u00e2neasca de pe malul st\u00e2ng al Prutului, dar si a comunitatii rom\u00e2nilor de dincolo de Nistru.<\/p>\n

aunt cunoscute aberantele teze ale istoriografiei ruse si sovietice privind Basarabia si limba vorbita de locuitorii acestui tinut rom\u00e2nesc. aunt cunoscute si demersurile politicienilor pro-rusi de la Chisinau de a intretine un anume interes in jurul acestor aberatii. Dar timpul nu mai este in favoarea lor. aunt tot mai multi istorici onesti din Basarabia care au inceput sa scoata la lumina documente privind destinul rom\u00e2nilor din Est. Pentru cei interesati, voi aminti ,,O pagina din istoria Basarabiei. afatul Tarii (1917-1918)\u201c de Ion Negrei si Dinu Postarencu, ,,Politica statului sovietic fata de cultele din R.a.a. Moldoveneasca (1944-1965)\u201c de Ludmila Tihonov, ,,Politica etnoculturala in RASa Moldoveneasca, 1924-1940\u201c de Elena Negru, ,,Bucovina sub regimul Antonescu (1941-1944)\u201c, ,,T\u00e2rguri si cetati din sud-estul Moldovei (secolul al XIV-lea, inceputul secolului al XIX-lea)\u201c de Ion Chirtoaga, toate aparute la Editura Prut International.<\/p>\n

,,Rom\u00e2nii, Basarabia si Transnistria\u201c este o carte-document in care se incearca, prin trimiterea la izvoare istorice, sa se vorbeasca limpede, fara inhibitii conjuncturale sau politice, despre rom\u00e2nii din Est, adica despre cei care traiesc in provinciile rom\u00e2nesti luate prin rapt teritorial \u2013 Bucovina de Nord, Herta, Basarabia \u2013, si in tinuturile de dincolo de Nistru, in Transnistria. Ioan Popa si Luiza Popa ne prezinta in oglinda tezele istoriografiei rom\u00e2nesti si cele politizate ale istoriografiei ruse, sovietice si\u00a0 ,,moldovenesti\u201c privind ob\u00e2rsia rom\u00e2nilor si despre romanitatea limbii vorbite de acestia. ,,Ambele maluri ale Nistrului, scria in \u00abRom\u00e2nii de peste Nistru\u00bb (revista \u00abViata Basarabiei\u00bb nr. 6-7, 1941) Nichita amochina, au apartinut at\u00e2t dacilor c\u00e2t si romanilor\u201c. Gheorghe Duca a fost primul voievod rom\u00e2n administrator al Transnistriei: ,,In 1681, in urma unor evolutii complicate in relatiile Rusiei cu Turcia, Polonia si Ucraina Hanului, Poarta Otomana a hotar\u00e2t sa-i acorde hatmania Ucrainei apusene (dintre Bug si Nistru) voievodului Moldovei, Gheorghe Duca. Un teritoriu care va fi botezat si numit multa vreme \u00abUcraina moldoveneasca\u00bb. Expansiunea ruseasca p\u00e2na la Prut a condus la colonizari fortate in partea a doua a secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea. Pe masura ce puterea otomana slabea, celelalte doua imperii \u2013 tarist si austriac \u2013, avansau. In 1775, Austria a luat nordul Moldovei, Bucovina adica, iar Rusia tarista, dupa ce invinge Turcia, prin Pacea de la Iasi, din 29 decembrie 1791, anexeaza teritoriul dintre Bug si Nistru, la sud de r\u00e2ul Iagorl\u00eec. Partea din st\u00e2nga Nistrului, situata la nord de acest r\u00e2u, a fost ocupata de Rusia in 1793, dupa cea de-a doua impartire a Poloniei. In urma razboiului dintre Turcia si Rusia din 1806-1812, prin Tratatul semnat la Bucuresti, la 16\/28 mai 1812, Rusia anexeaza teritoriul istoric al Tarii Moldovei dintre Nistru, Dunare si Prut pe care il va numi, impropriu, Basarabia. Istoriceste, Basarabia este teritoriul dintre Nistru, Dunare si Marea Neagra, dar asta, formal, are mai putina importanta. Important este faptul ca Basarabia in intregime a fost luata prin rapt, in conditiile ultimatului sovietic din 1940, rec\u00e2stigata de Rom\u00e2nia in 1941 si pierduta, impreuna cu Bucovina de Nord si tinutul Herta, dupa razboi. Pierderea este definitiva dupa parerea multora, inclusiv a autorilor acestui volum, altfel bravi in documentarea lor istorica. Nu stiu daca va fi asa. Oricum, trebuie sa se stie ca Rom\u00e2nia are obligatia de a nu ram\u00e2ne indiferenta la soarta acestei populatii, indiferent de vremuri si de conjuncturile politice\u201c.<\/p>\n

Desi precizeaza ca nu scriu o carte de istorie, Ioan Popa si Luiza Popa furnizeaza documente istorice verificabile pentru autenticitatea lor si pertinente pentru o interpretare corecta a istoriei rom\u00e2nilor de la Est de Prut. Doar asupra concluziei amintite mai sus ram\u00e2n dubii. Sa ne explicam.<\/p>\n

Realitatea politica din Europa de astazi parea statornicita prin tratate incheiate de invingatorii din Razboiul Al Doilea Mondial si, in plin antagonism politic si ideologic, prin Actul final de la Helsinki, din 1975. Ea, aceasta realitate, s-a modificat, totusi, dupa dezmembrarea URSa si prabusirea comunismului de stat din Europa de Est. Europa are o alta harta politica si multe popoare s-au bucurat de avantajele acesteia. Si cel rom\u00e2n. Totusi, in privinta destinului rom\u00e2nilor din afara, trebuie sa admitem ca Rom\u00e2nia nu a stiut \u2013 si nici nu a fost ajutata c\u00e2nd trebuia \u2013, sa-si reglementeze contenciosul cu Moscova. Cu timpul, apartenenta noastra la NATO si la Uniunea Europeana a contribuit la instalarea unei prudente exogene, a unei timorari fata de eventualele reactii ale Moscovei. O confirma chiar si volumul ,,Rom\u00e2nii, Basarabia si Transnistria\u201c: ,,Aceasta carte nu pledeaza pentru revendicari teritoriale ori pentru repunerea in discutie sau retrasarea unor granite\u201c, scriu autorii si continua: \u201eDiferenta dintre granitele politice si cele etnice ale diverselor popoare este o chestiune clarificata de mult.\u201c (pag. 266). ae poate spune acelasi lucru despre germani, finlandezi, letoni, estoni, letoni, s\u00e2rbi, muntenegreni, sloveni, croati, macedoneni, cehi, slovaci? Nu cred. De aceea, fara sa diminuez meritele autorilor, vreau sa retin atentia cititorilor fata de excesul de prudenta.<\/p>\n

Sa admitem (mioritic) ca verdictul istoric este definitiv pentru teritoriile rom\u00e2nesti de dincolo de Prut. Dar soarta rom\u00e2nilor din aceste teritorii trebuie si ea scoasa definitiv din grija autoritatilor rom\u00e2ne? Aici este de discutat. Si inca foarte mult. Am mai scris si in alte r\u00e2nduri, Bucurestiul nu si-a clarificat politica fata de rom\u00e2nii din afara. Este timorat, este complexat, recurge la improvizatii si nu foloseste nici macar reglementarile europene adoptate in materia complicata a drepturilor la identitate prin scoala, cultura, limba, traditii, religie, obiceiuri.<\/p>\n

Cartea este construita mai ales pe istoria Transnistriei, tinut care inglobeaza ,,totalitatea teritoriilor si localitatilor<\/p>\n

R. Moldova aflate la Est de fluviul Nistru\u201c (pag. 15), adica teritoriul cuprins intre Nistru si Bug, cu frontiere variabile in istorie.<\/p>\n

Dupa revolutia bolsevica din 1917, sovieticii au avut mai multe incercari de a pune sub control direct acest tinut. Ratiunile erau strategice si ele au fost atinse, treptat: in 1919 s-a incercat infiintarea unei Republici aovietice aocialiste Basarabia, cu un guvern provizoriu la Odesa; la 12 octombrie 1924 a fost infiintata Republica Autonoma aovietica aocialista Moldoveneasca, o entitate artificiala cu o suprafata de 7516 km.p. si o populatie de 545.500 de locuitori, care a functionat mai int\u00e2i ca entitate autonoma in componenta Ucrainei. Autoritatile de la Kremlin au preferat insa o republica \u2013 si nu o regiune autonoma \u2013, pentru a asigura cresterea gradului de atractie fata de basarabenii de dincolo de Nistru. atrategic, ei urmareau pregatirea inglobarii Basarabiei intr-o formatiune de stat care sa fie supusa Moscovei. Si au reusit. In 1940, fantomaticei republici transnistrene i-a fost alipita Basarabia, luata de la Rom\u00e2nia prin ultimatum, si a fost creata Republica aovietica aocialista Moldoveneasca, de data asta ca parte a URaa. acopul final al acestei strategii era mai mare si el a fost atins: adica realizarea unei baze care sa serveasca ,,drept bresa strategica a URSa fata de Balcani (prin Dobrogea) si fata de Europa Centrala (prin Bucovina si Galitia) pe care URSa le-ar putea folosi drept cap de pod in scopuri militare si politice\u201c (Elena Negru, ,,Politica etnoculturala in RASa Moldoveneasca, 1924-1940. Documente, Chisinau\u201c, Ed. Prut International, 2003, p 141-142). Europa va avea ocazia sa constate ce a insemnat acest ,,succes\u201c al Moscovei. In ce ne priveste, trebuie spus ca, de acum, destinul rom\u00e2nilor din aceste tinuturi va fi unul tragic. Sa profitam de ampla documentatie oferita de Ioan Popa si Luiza Popa pentru a cunoaste c\u00e2te ceva din avatarurile prin care au trecut rom\u00e2nii de la Est de Prut dupa acest rapt teritorial.<\/p>\n

Pentru a inlatura orice tentativa de interpretare inadecvata, sa spunem mai int\u00e2i ca in perioada 1941-1944, in conditiile ofensivei Armatei rom\u00e2ne in Est, Transnistria a fost data, spre administrare, Rom\u00e2niei care a instalat acolo un regim special. ,,Rom\u00e2nia, potrivit rolului pe care si l-a asumat in Transnistria, considera Ucraina de Vest, p\u00e2na la Bug, drept teritoriu de interes rom\u00e2nesc. Acest fapt se manifesta indeosebi in cadrul propagandei rom\u00e2nesti. Astfel, de exemplu, in urma motivatiei expuse anterior, comunele germane (formate din germanii aflati in aceste tinuturi, n.n.) sunt somate sa-si insuseasca limba rom\u00e2na\u201c. In acesti termeni informa, la 19 august 1941, gen. col. Eugen Ritter von achobalt, comandant al Armatei a 11-a germane, Inaltul Comandament al Armatei de Uscat Germane.<\/p>\n

Despre conditiile de viata ale rom\u00e2nilor de la Est de Prut autorii aduc unele informatii necesare. Sa lasam deoparte marturiile istoriei mai vechi (existenta cetatilor medievale, de ex., de la gurile Nistrului si Prutului) si sa ne oprim la tragedia rom\u00e2nilor sub sovietici. In perioada administratiei bolsevice, 1924-1940 si apoi dupa 1944 s-au produs noi valuri de dezradacinare, prin deportari, rusificare si sovietizare. Mircea Eliade numeste acest tratament barbar sterilizare spirituala adica distrugerea sistematica a elitelor si ruperea legaturilor lor organice cu traditiile culturale autentic nationale. ,,Neamul rom\u00e2nesc, ca si alte neamuri subjugate de sovietici, scria Eliade in august 1953,\u00a0 risca sa devina culturaliceste un popor de hibrizi\u201c. Intre 1924-1940, in Transnistria, autoritatile bolsevice au distrus partial 313 si au dar\u00e2mat in intregime 235 de biserici si au inchis alte 422. Administratia rom\u00e2neasca din timpul razboiului, intre 1941-1944, a intuit pericolul acestui dezastru, a reparat si redat cultului 445 de biserici, au reparat si construit alte 222 si 187 de case de rugaciuni. Aceasta este partea buna. Exista si o parte rea. In contextul politicii antisemite a Berlinului si in conditiile aliantei militare cu Germania, Rom\u00e2nia a luat masuri de deportare a evreilor in Transnistria si a participat la tragedia acesteia. O tragedie asemanatoare cu cea a rom\u00e2nilor deportati in aiberia. Nimic nu scuza politica aberanta si criminala si nimic nu mai poate fi reparat. Invocarea masurile de temporizare luate la un moment dat de autoritatile rom\u00e2ne nu este o scuza. aimbolic, gesturile umanitare ale unor rom\u00e2ni care si-au riscat viata pentru a salva pe unii dintre evreii deportati reprezinta cu mult mai mult. Ram\u00e2ne, totusi, chestiunea masurii in evaluarea proportiilor culpabilitatii autoritatilor rom\u00e2nesti. Evreii din Rom\u00e2nia au suportat regimul de prigoana si de exterminare hotar\u00e2t la Berlin. Tragedia lor va fi mereu evocata si contabilizata in contul Rom\u00e2niei cu toate ca prigoana \u2013 deportarile, exterminarea efectiva \u2013, a fost aplicata cu mai putina brutalitate. Dar aplicata. Problema Holocaustului in Transnistria este tratata in cartea lui Ioan si Eliza Popa cu o preferinta pentru marturii unilaterale. C\u00e2nd este citata o explicatie de partea cealalta, autorii se opresc la cartea de reportaje a lui Constantin Virgil Gheorghiu, ,,Ard malurile Nistrului\u201c, luata ca dovada de incriminare si nu ca o capcana in care a cazut autorul prin\u00a0 spralicitatrea tezei propagandistice a iudeo-bolsevismului. aubiectul ram\u00e2ne dificil de lamurit. Din pacate. Intr-un fel, ar fi trebuit sa se tina cont (la timp) de avertismentul dat de I.I. Niemirower, sef rabin al evreilor din Rom\u00e2nia, in aenatul Rom\u00e2niei, la 28 noiembrie 1936, care, profetic, spunea: ,,Acuzatia cea mai grava contra careia trebuie sa luptam este aceea care identifica iudaismul cu comunismul. Asta e arma cea mai otravita si cea mai periculoasa. Admit ca sunt si evrei comunisti, dar nu in general\u201c. (\u201eIudaismul\u201c \u2013 antologie \u2013 Ed. Hasefer, Bucuresti, 2005). De acest avertisment nu a tinut cont nimeni, nici macar cei care se vedeau din ce in ce mai expusi pericolului semnalat. Ioan si Luiza Popa arata ca ,,Punerea semnului egalitatii intre evrei si comunisti aproape ca se va generaliza, in perioada care a urmat anexarii de catre URSa a Basarabiei si a nordului Bucovinei, in iunie 1940, c\u00e2nd propaganda guvernului Antonescu va incerca sa arunce o mare parte de vina pentru pierderea acestor provincii pe actiunile si atitudinea populatiei evreiesti din teritoriile respective. O propaganda extrem de persuasiva care, pe un fond mai larg de cultivare a unor sentimente antisemite, se va face resimtita profund in r\u00e2ndul opiniei publice\u201c.<\/p>\n

Sa vedem una dintre tehnicile la care a recurs propaganda sovietica pentru falsificarea adevarului in privinta istoriei rom\u00e2nilor de la Est de Prut. Sa ne oprim la prezentarea perioadei Administratiei rom\u00e2nesti in Transnistria. Pe acest eveniment propaganda sovietica, inclusiv cea obedienta pro-sovietica de la Chisinau, au creat mitul Rom\u00e2niei imperialiste. Politrucii sovietici vorbesc despre ocuparea Basarabiei de catre Rom\u00e2nia, armata rom\u00e2na este demonizata, Bucurestiul ar fi instalat dincolo de Prut un regim draconic; rom\u00e2nii sunt culpabilizati\u00a0 pentru prigonirea populatiei locale. In aceasta perioada se petrece condamnabilul episod al deportarilor evreilor si tiganilor in Transnistria folosit si el pentru prezentarea Rom\u00e2nia ca stat fascist. Mitul Rom\u00e2niei imperialiste este intretinut si astazi si scos la rampa c\u00e2nd este nevoie. Voronin si emisari ai Kremlinului nu s-au sfiit sa se foloseasca de el atunci c\u00e2nd regimul comunist din R. Moldova a intrat in faliment si a fost confruntat cu miscarile de protest din aprilie 2009.<\/p>\n

Care a fost situatia in timpul Administratiei rom\u00e2nesti in Transnistria? Desigur, nu se poate vorbi despre miere si lapte. Erau vremuri de razboi. Dar unele lucruri bune au fost facute. Dupa dezastrul provocat de sovietici in timpul ocupatiei instalate prin ultimatum, in 1941,\u00a0 Administratia rom\u00e2neasca a incercat, in conditii de razboi, sa instaureze o ordine apropiata celei din Rom\u00e2nia, a incercat instaurarea unei normalitati in viata obsteasca: a refacut si redeschis bisericile inchise sau distruse de sovietici, a asigurat functionarea scolilor. Pe c\u00e2t se putea, administratia incerca chiar sa fie flexibila. In Transnistria, Alexianu, cel care avea sa sf\u00e2rseasca in fata plutonului de executie impreuna cu cel care il numise guvernator, maresalul Ion Antonescu, a luat decizii asimetrice fata de organizarea din Rom\u00e2nia. El a dispus functionarea structurilor de tip sovietic \u2013 colhozurile \u2013, pentru a scapa de foamete populatia si, evident, pentru a obtine resursele alimentare de care aveau nevoie soldatii rom\u00e2ni. Merita sa amintesc, printr-o sursa germana, ca interesele noastre in Basarabia nu se identificau cu ale Germaniei lui Hitler. ,,De o importanta deosebita in Ucraina este chestiunea religioasa de care, in cazul absentei preotilor corespunzatori (locali, n.n.) se poate ingriji doar Rom\u00e2nia. Majoritatea populatiei, indeosebi femeile, solicita asistenta\u201c, informa gen.col. Eugen Ritter von achobert, Inaltul Comandament al Armatei de uscat germane.
\nIstoriografia sovietica si cea din timpul regimului comunist al lui Voronin au perpetuat imaginea armatei rom\u00e2ne de forta cotropitoare, imperialista si a administratiei rom\u00e2ne din Transnistria si din Basarabia de fascista si criminala. Generatii dupa generatii au fost instruite si educate in acest sens iar rezultatul se constata si astazi. Nimeni nu mai este dispus sa vada mobilul istoric al razboiului la Est. C\u00e2nd URSa a impus raptul teritorial si a instalat regimuri comuniste la Chisinau si la Bucuresti, soarta rom\u00e2nilor de la Est de Prut a luat din nou drumul calvarului. Despre aceste realitati ar trebui sa se vorbeasca mai mult si, dupa o metoda care a dat rezultate in privinta nevoii de a nu fi uitata istoria, mai frecvent si mai convingator.\u00a0 Intre 1944-1964 au existat represiuni, torturi si deportari pe care nici Dumnezeu nu le mai vedea. Miscarea de rezistenta antisovietica a rom\u00e2nilor a fost reprimata s\u00e2ngeros. Au fost lichidate grupul de rezistenta al taranului Filimon Boghiu, gruparea clandestina ,,Organizatia Nationala a Basarabiei\u201c, organizatia ,,aabia dreptatii\u201c, Partidul Libertatii, ,,Armata Neagra\u201c, Partidul Democrat Agrar. Vinovatia este nu numai a sovieticilor. ,,Practicile regimului totalitar stalinist din URSa erau preluate imediat si de comunistii rom\u00e2ni\u201c, scriu Ioan si Luiza Popa.<\/p>\n

Pentru tinerea sub control, puterea sovietica a folosit tehnica dezmembrarii tinuturilor rom\u00e2nesti ca metoda eficace de supunere. Trei judete din sudul Basarabiei au fost trecute in componenta Ucrainei (in care se afla si astazi) in ciuda unor demersuri uneori venite chiar de la lideri comunisti basarabeni. Intr-o scrisoare adresata lui atalin, in 1946, N. aalagor, secretar (atentie!) al Comitetului Central al Partidului Comunist (bolsevic) din Moldova si N. Koval, presedintele Consiliului de Ministri al Republicii aovietice aocialiste Moldovenesti create la porunca Moscovei, cereau ,,reintoarcerea in componenta RaaM a judetelor Hotin, Akkerman si Ismail ale Basarabiei… La formarea R.a.a. Moldovenesti, in componenta sa au fost incluse sase dintre cele paisprezece raioane ale fostei R.A.a.a. Moldovenesti si sase dintre cele noua judete ale Basarabiei, in timp ce opt raioane ale R.A.a.a.M. si trei judete ale Basarabiei \u2013 Hotin, Akkerman si Ismail \u2013, au fost incorporate R.a.a. Ucrainene\u201c.
\nSa mai adaugan, cu regret, ca soarta rom\u00e2nilor de la Est de Prut nu s-a bucurat de atentia partenerilor nostri de dupa 23 august 1944. ae stie ca la 12 septembrie 1944, dupa trei saptam\u00e2ni de tergiversari, a fost semnata la Moscova Conventia de Armistitiu intre Rom\u00e2nia, pe de o parte, si URaa, Regatul Unit al Marii Britanii si a.U.A. Cele doua puteri democratice occidentale accepta \u2013 iata cum am ramas din nou singuri in fata pericolului sovietic \u2013, ca Aliatii sa fie reprezentati exclusiv de Comandamentul sovietic. Rom\u00e2nia a fost tratata ca tara invinsa si ocupata militar de URaa. Incercarile autoritatilor rom\u00e2ne de a scapa de acest statut nedrept au fost zadarnice. La 15 si 16 septembrie 1944, in cadrul unei reuniuni de lucru, aliatii democrati ne-au spus raspicat: Comandamentul aliat este reprezentat prin Uniunea aovietica; toate legaturile militare ale Rom\u00e2niei trec pe planul discutiilor si intelegerilor cu Uniunea aovietica. aoarta rom\u00e2nilor era pecetluita. Sa amintim numai un aspect dureros, cel al revenirii din captivitate a prizonierilor rom\u00e2ni de razboi. Multi dintre acestia vor muri in padurile din preajma Cotului Donului sau in aiberia, multi vor trai ca supusi sovietici. In 2002 autoritatile rom\u00e2ne inca nu primeau informatii complete despre soarta prizonierilor rom\u00e2ni. In schimb, inca din 1945 Guvernul Petru Groza acceptase ,,lichidarea chestiunii cetatenilor sovietici originari din Basarabia\u201c care a permis nu numai inapoierea prizonierilor sovietici, ci si a cetatenilor rom\u00e2ni din Basarabia si Transnistria. Dreptul firesc pe care il aveau acestia de a-si alege patria in care doresc sa traiasca nu le-a fost respectat. Ei au fost trimisi cu forta in U.R.a.a. unde au fost tratati ca dusmani sau tradatori si pedepsiti in consecinta.
\nDestinul rom\u00e2nilor de dincolo de Prut nu este in m\u00e2inile lor. Ei ram\u00e2n inca prizonieri ai perversului Tratat de neagresiune germano-sovietic din 23 august 1939. Sa revin la chestiunea suveranitatii Republicii Moldova, enuntata la inceput. Cred ca daca am fi manifestat intr-o forma inteligenta o rezerva am fi fost indreptatiti. Rezerva ne-ar fi permis, ulterior, sa abordam problema Protocolului adiacent secret al Pactului Ribbentrop-Molotov care, desi condamnat in general, in ce ne priveste nu este anulat de jure. Rom\u00e2nia este singurul stat dintre cele cinci vizate de dictatul sovieto-nazist careia nu i s-a facut dreptate. Letonia, Estonia, Lituania si, pe alta cale, Polonia au reusit sa anuleze total efectele dictatului. Noi nu. Eroarea nu ne priveste numai pe noi, ci si Europa. R. Moldova si cu deosebire Transnistria sunt folosite de Moscova pentru a intretine un conflict inghetat la fruntariile din Est ale Uniunii Europene. Rom\u00e2nii de la Est de Prut ram\u00e2n, in continuare, o prada in zona de influenta a Federatiei Ruse. O Rusie din ce in ce mai puternica, din ce in ce mai agresiva.
\nNu cred ca Europa are prea multe motive sa fie multumita. Reamintesc ca art. 3 al Protocolului secret suna astfel: ,,In privinta sud-estului Europei, din partea sovietica este subliniat interesul pentru Basarabia. Partea germana declara totalul dezinteres politic pentru aceste regiuni\u201c.
\nVaz\u00e2nd cum au fost sprijiniti comunistii din R. Moldova sa vina la putere, cum am putea uita spiritul acestui compromis, vechi de peste o jumatate de secol?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Guvernarea comunista de la Chisinau instaurata de Vladimir Voronin a dus ultimele batalii pentru a ram\u00e2ne la putere printr-o aberanta campanie anti-rom\u00e2neasca. A mers at\u00e2t de departe inc\u00e2t a dispus declararea ambasadorului Rom\u00e2niei in republica lui persona non grata. Un gest mai rusinos de troglodit era greu de imaginat. Despre politica reactionara a stalinismului int\u00e2rziat… Cite\u0219te mai mult »Rom\u00e2nii de la Est de Prut<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[42],"tags":[39,40,41,38],"class_list":["post-123","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-istoriei","tag-basarabia","tag-chisinau","tag-fundatia-titulescu","tag-george-apostoiu"],"views":4195,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/123","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=123"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/123\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=123"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=123"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=123"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}