\u00cen \u201eTimpul trairii, timpul marturisirii, jurnal parizian\u201c, citim \u00eensemnarea din 1973 despre a doua \u00eent\u00e2lnire a lui Eugen Simion, la Paris, cu Mircea Eliade: \u201eMa \u00eentreaba din nou daca mi-a placut sau nu \u00abNoaptea de S\u00e2nziene\u00bb. \u00cencerc sa ocolesc un raspuns direct, fac speculatiuni, consideratii generale. Prima lectura, repet, nu fusese concludenta pentru mine. Voi reveni…\u201c \u00censemnare plina de semnificatie, care vorbeste despre lipsa grabei de a se exprima fara o lectura profunda, fara un demers critic edificant. Cartea despre autorul \u201eNoptii de\u00a0 S\u00e2nziene\u201c este, probabil, cea care a avut cea mai lunga gestatie, care a comportat cel mai lung timp de reflectie, ea \u00eembogatindu-se, de la o editie la alta (textul editiei a doua dubl\u00e2ndu-l pe cel din prima), cu nuante noi. Nu trebuie neglijat faptul ca si-a scris cartea \u00een conditiile \u00een care opera lui Eliade nu are \u00eenca o editie critica, iar corespondenta, memoriile si jurnalul au aparut cam haotic. Cea mai recenta tiparire a ei, acum cu titlul \u201eMircea Eliade. Nodurile si semnele prozei\u201c (Univers Enciclopedic Gold, Bucuresti, 2011, 480 p.) se deschide cu argumentele aparute \u00een editiile anterioare, 1995, 2005, 2006 si cu cel la editia de acum. \u00cen argumentul la ultima editie, avem o explicatie a scrierii cartii pe parcursul unui sfert de secol: \u201eaceasta carte a fost scrisa \u201e\u00een timp\u201c, ceea ce nu \u00eenseamna ca a fost scrisa la \u00eent\u00e2mplare. Am urmat, vreau sa spun, ritmul lecturilor mele din Eliade si, totodata, posibilitatilor mele de a ma informa asupra totalitatii operei sale (ma refer la corespondenta sa, la \u201eJurnalul portughez \u201e si la scrierile epice ramase p\u00e2na de cur\u00e2nd \u00een arhiva familiei). P\u00e2na la aparitia unei editii integrale a scrierilor sale (inclusiv a articolelor sale din anii ’20 si ’30), nu putem lucra dec\u00e2t cu ceea ce exista. Important este sa citim bine si sa judecam drept ceea ce exista\u201c.
\nA scris despre Mircea Eliade si \u00eenainte de 1989, c\u00e2nd venea vreun moment \u201erelativ normal\u201c. Un astfel de moment nu s-a mai ivit la sf\u00e2rsitul anului 1976, c\u00e2nd volumul al doilea din \u201eScriitori rom\u00e2ni\u201c a fost retras si n-a lipsit mult ca sa fie trimis la topit fiindca avea \u00een sumar si un capitol despre Mircea Eliade. Mai mult, autorul lui, profesor la Universitatea din Bucuresti, a fost chemat la ordine de catre rector, \u201eun matematician total obedient fata de autoritati\u201c, si tratat \u201e\u00eentr-un mod brutal inacceptabil\u201c. \u00cen acelasi timp, \u00een Facultate, investigatii securistice voiau sa arate ca exegetul lui Mircea Eliade este un \u201eindivid suspect\u201c. Manevra n-a reusit fiindca \u2013 scrie Eugen Simion \u2013 \u201eoameni cu scaun la cap si cu inima buna\u201c i-au sarit \u00een ajutor \u00eenteleg\u00e2nd \u201eceea ce trebuie sa \u00eenteleaga\u201c din nedemnele manevre.
\nSe cuvine sa amintim ca autorul studiului pe care-l prezentam a editat si postfatat mai multe volume din opera lui Eliade: \u201eProza fantastica\u201c (I-V, 1991-1992) si \u201eIntegrala prozei fantastice\u201c (I-III, 1994) ca, \u00een fine, are multe pagini despre autor \u00een \u201e\u00centoarcerea autorului\u201c (1982), \u201eSfidarea retoricii\u201c (1985), \u201eFragmente critice\u201c (IV, 2000) si \u00een \u201eFictiunea jurnalului intim\u201c (2001, p. 220-250).
\nCartea este deci rezultatul unei continue meditatii, pentru ca de data aceasta criticul literar scrie despre \u201eun spirit al amplitudinii\u201c, formula norocoasa gasita \u00eenca \u00een 1987 \u00eentr-un articol al sau, o opera care \u00eesi cerea comentarea din partea unei critici si ea a amplitudinii. Criticul este interesat de reliefurile mereu altele ale prozei eliadesti, de noutatile stilistice ale acesteia, de obsesiile, fantasmele, aventurile spirituale ale autorului, de toposurile acestei proze, de semnele, simbolurile, miturile, de tehnicile ei romanesti, de zonele tematice noi propuse, de noutatile tipologiei si problematicii epicii, autorul fiind \u201ecel dint\u00e2i care introduce \u00een literatura rom\u00e2na o problematica de tip existentialist\u201c, de modelele acestei epici, nu doar Gide, ci si D.H. Lawrence, Huxley, Papini si Kipling, de tipurile de discurs, de noua formula de fantastic, de masura \u00een care miturile, simbolurile studiate de omul de stiinta, de orientalist patrund \u00een opera sa literara, \u201ecu sau fara stiinta sa\u201c. Pentru a scruta esenta operei literare eliadesti, formulele eufemistice, suprapunerile de mituri, de discursuri si scenarii epice, criticul literar a optat pentru o lectura mitocritica, apta sa descopere codurile ascunse ale ei. Si trebuie spus ca \u00een acest demers critic vadeste o excelenta mobilitate, si atunci c\u00e2nd examineaza palierele operei, c\u00e2nd o citeste cu un ochi textual si atunci c\u00e2nd o citeste cu un ochi mitocritic. De fiecare data patrunde \u00een \u201epivnitele secrete ale textului\u201c, percepe, spre exemplu, \u00een \u201ePe strada M\u00e2ntuleasa\u201c si \u201eLa tiganci\u201c, limbajul aluziv, subtextul de \u201esub lustrul frazelor banale\u201c.
\nCartea a fost scrisa \u201e\u00een timp\u201c si pentru c\u00e3 a necesitat parcurgerea si g\u00e2ndirea bogatei exegeze despre proza scriitorului. De fiecare data,\u00a0 se dau replici cumpanite, decente, \u00een spiritul adevarului. Inexactitatile,\u00a0 chiar greselile de gramatica din unele carti, semnalate de Serban Cioculescu si Constantin Noica, sunt altfel interpretate: \u201eEliade vrea sa prozaizeze stilul romanului rom\u00e2nesc, sa-l scoata de sub vraja formulelor solemn lirice, sa faca, \u00een fine, din roman un gen al frumusetii prin exactitate\u201c. Daca G. Calinescu crezuse ca \u00een \u201eMaitreyi\u201c fuga lui Allan are \u201eun caracter prea senzational\u201c, Eugen Simion replica: \u201eSenzationalul nu strica \u00eentr-o lume at\u00e2t de exotica si asa de amestecata si apoi, ce-i at\u00e2t de exagerat \u00een faptul ca un orientalist se retrage \u00een singuratatea unui templu?\u201c Cu privire la amintitul roman, nu \u00eempartaseste opinia lui Al. Paleologu ca \u201enu depaseste nivelul lecturilor de vacanta\u201c. Atent la partile valide ale unor carti, precum \u201eLumina ce se stinge\u201c, despre care nici autorul lor \u00eensusi si nici critica literara n-au emis opinii favorabile, Eugen Simion crede ca \u201eRomanul merita, totusi, oarecare atentie, pentru ca el pune o problematica eliadesca realizata estetic \u00een cartile ulterioare. Si esecurile trebuie luate \u00een consideratie c\u00e2nd este vorba de un scriitor important\u201c. Nu subscrie, la fel, opiniei lui Constantin Noica, potrivit caruia Eliade nu are \u00een \u201eHuliganii\u201c o tehnica epica. \u201eAre \u2013 scrie criticul \u2013 din moment ce romanul are un suflu epic puternic\u201c. G. Calinescu a crezut ca \u201eSarpele\u201c este \u201esilnic de artificioasa si de un simbolism chinuit\u201c. \u201eCriticul se \u00eenseala \u2013 scrie Eugen Simion. Povestirea nu-i nici artificioasa, nici simplista. Este o frumoasa naratiune de dragoste \u00een care este implicata experienta magica\u201c. Cu Calinescu nu este de acord nici c\u00e2nd acesta crede ca problema importanta \u00een \u201eNunta \u00een cer\u201c este procreatia. \u201eTema exista ca atare \u00een roman \u2013 i se da replica \u2013 \u00eensa ea nu-i esentiala. \u201eNunta \u00een cer\u201c este un roman de stil Turgheniev, cu notatii delicate despre comportamentul feminin si o istorie misterioasa de iubire \u00een spatiul bucurestean\u201c.
\nCartea a fost, de asemenea, scrisa \u201e\u00een timp\u201c pentru ca sa poata fi parcursa literatura subiectiva a lui Eliade, aparuta cam dezordonat. Nu-l crede pe Eliade c\u00e2nd afirma ca \u00een \u201e\u00centoarcerea din rai\u201c \u201enu exista probleme, exista numai \u00eent\u00e2mplari\u201c.\u00a0 \u201eAceste precizari sunt si nu sunt adevarate \u00een roman. Sunt, \u00een masura \u00een care fiecare personaj are adevarul lui si modul lui de a \u00eentelege sentimentul tragic al vietii. Totusi, amanuntele dinainte nu sunt reale pentru ca tinerii din \u201e\u00centoarcerea din rai\u201c nu fac dec\u00e2t sa-si strige revoltele lor si sa-si puna, \u00een orice \u00eemprejurare, probleme, sa stabileasca \u2013 p\u00e2na la obstinatie \u2013 cauzalitati, sa discute despre existenta si despre experienta\u201c. Nu o singura data, sunt surprinse contrazicerile autorului, una dintre ele fiind aceea ca prozele sale fantastice nu sunt inspirate din opera sa de istoric al religiilor. Criticul recunoaste ca, e drept, prozatorul nu-si scrie prozele cu fisele pe masa, dar \u201enu \u00eenseamna ca miturile, simbolurile pe care le studiaza orientalistul nu patrund \u00een opera literara… sa cadem de acord, atunci, ca miturile sunt involuntare (dar sunt, exista, sar \u00een ochi!) \u00een proza postbelica a lui Eliade\u201c. Inclusiv \u00een \u201eNoaptea de S\u00e2nziene\u201c: \u201eO vasta compozitie \u00een care se strecoara, desigur, si stiinta mitografului, oric\u00e2t ar spune ca el nu doreste sa amestece lucrurile\u201c. Criticul contrapuncteaza si c\u00e2nd \u00eent\u00e2lneste opiniile megalomane ale prozatorului, care marturiseste odata: \u201enu cred ca s-a mai \u00eent\u00e2lnit un geniu de-o asemenea complexitate\u201c, iar alta data scrie ca \u201eNoaptea de S\u00e2nziene\u201c este un fel de \u201eRazboi si pace\u201c, cartea lui Tolstoi.
\nCe se retine cu deosebire din cartea lui Eugen Simion? O bine conturata figura a artistului Eliade, o sigura reconstituire critica a universului sau epic, a componentelor acestuia, dintre care preferinta criticului se \u00eendreapta spre romanele existentiale, proza fantastica si cea mitologica, spre o parte a jurnalului, cu deosebire cel portughez: \u201epoate cel mai autentic si, prin aceasta, cel mai valoros jurnal al sau\u201c, si deloc spre literatura dramatica, \u201eirelevanta estetic\u201c si spre genul epistolar, pentru care n-a avut geniu. Admiratia, vadita, pentru scriitor nu se transforma \u00een prezentare encomiastica. Exprimarea masurata, nuantata este peste tot prezenta, ca \u00een aceasta fraza: \u201eEliade nu-i, \u00een mod cert, un mare creator epic, dar este un scriitor care a contribuit enorm la \u00eennoirea prozei rom\u00e2nesti si a creat, prin naratiunile sale fantastice si mitice, un model \u00een literatura rom\u00e2na\u201c. Prudenta, absenta grabei de a da un verdict caracterizeaza opinia sa despre \u201eNoaptea de S\u00e2nziene\u201c, pe care n-o considera o capodopera, dar nu stie foarte decis de ce nu e: \u201eFara sa dramatizam lucrurile, ne putem \u00eentreba azi, dupa 50 de ani de c\u00e2nd romanul a fost \u00eencheiat si aproximativ 35 de ani de c\u00e2nd a fost publicat \u00een limba rom\u00e2na, unde a gresit (daca a gresit) prozatorul?! Sau, mai bine, ce miscari eronate a facut prozatorul conduc\u00e2nd acest imens vehicul romanesc? Nu-i deloc usor de raspuns. Pentru ca, \u00een realitate, nici nu putem spune precis de ce \u00abNoaptea de S\u00e2nziene\u00bb nu-i o capodopera. Are de toate: actiune, deschidere epica, idei, simboluri, metafizica, faptele se retrag \u00een mituri, miturile vin si revin \u00een naratiune, iar naratiunea are pe fata (prin teoriile personajelor si ideile autorului) si \u00een subtext o demnitate metafizica si, \u00eenca o data, o aura mitica. Naratiunea are si o anumita pregnanta realista, necesara \u00eentr-o fresca istorica, chiar daca scenariile frescei sunt ulterior abandonate. Si atunci? Atunci aceasta arca a lui Noe nu are vizibilitate. Potopul de semne, simboluri, previziuni, vedenii nu o \u00eenghite cu totul, dar o acopera \u00een buna parte. Nu se vad, \u00een primul r\u00e2nd, personajele centrale. Le retinem greu, si nu prin elemente care sa ram\u00e2na. Au psihologie? Nu era \u00een chip expres necesar sa aiba o psihologie distincta, cu toate ca… Fara o viata interioara si un numar de determinari socio-morale personajele nu au autoritate \u00een naratiune si, \u00een consecinta, nu se tin minte\u201c. Criticul a formulat, cum se vede, o serie de argumente \u00een favoarea opiniei sale ca amintitul roman nu este o capodopera. Si totusi, critica literara are dreptul sa nu emita judecati definitive, rotunde c\u00e2nd n-a ajuns la ele.
\n\u201eMircea Eliade. Nodurile si semnele prozei\u201c este marturia unui special, legitim interes al lui Eugen Simon pentru un scriitor sincer admirat, admiratie care nu se transforma, cum am mai spus, \u00een lauda fara acoperire. Dimpotriva, el \u201enu-i, \u00een mod clar, un mare creator, el rateaza de multe ori scenele de existenta si putine din personajele sale sunt cu adevarat memorabile\u201c. Si atunci ce admira criticul la Eliade? \u201eDar este un freamat de idei, este o vointa apriga de \u00eennoire \u00een prozele lui din ce \u00een ce mai incomode si mai pline de sensuri. Cu aceste calitati si cu aceste cusururi evidente \u00eesi face destinul \u00een literatura rom\u00e2na \u00abomul fara destin\u00bb. Parsifal n-a adus numai cuv\u00e2ntul asteptat, a adus cu sine un numar de carti care ne sugereaza ca omul modernitatii profane nu-i o pasiune inutila, cum crede Sartre, ci o suma de mituri care vin de departe, de foarte departe…\u201c.
\nO carte care se asaza l\u00e2nga celelalte ale criticului, aparute \u00een ultimii ani, \u201eFictiunea jurnalului intim\u201c (I-III, 2001), \u201eGenurile biograficului\u201c (I-III, 2008) si \u201eIon Creanga. Cruzimile unui moralist jovial\u201c (2011). La fel de fundamentala ca si ele.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen \u201eTimpul trairii, timpul marturisirii, jurnal parizian\u201c, citim \u00eensemnarea din 1973 despre a doua \u00eent\u00e2lnire a lui Eugen Simion, la Paris, cu Mircea Eliade: \u201eMa \u00eentreaba din nou daca mi-a placut sau nu \u00abNoaptea de S\u00e2nziene\u00bb. \u00cencerc sa ocolesc un raspuns direct, fac speculatiuni, consideratii generale. Prima lectura, repet, nu fusese concludenta pentru mine. Voi… Cite\u0219te mai mult »Un sfert de secol cu opera lui Mircea Eliade<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2559],"class_list":["post-12294","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mircea-eliade"],"views":2453,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12294","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12294"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12294\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12294"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12294"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12294"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}