{"id":12287,"date":"2012-06-21T17:28:48","date_gmt":"2012-06-21T15:28:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=12287"},"modified":"2012-06-21T17:29:03","modified_gmt":"2012-06-21T15:29:03","slug":"castile-dauneaza-grav-sanatatii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/castile-dauneaza-grav-sanatatii\/","title":{"rendered":"Castile dauneaza grav sanatatii"},"content":{"rendered":"

Cristina Ispas, rezervatia<\/em>, prefata de Bogdan-Alexandru Stanescu, casa de pariuri literare (seria Poezie, colectia Prezent), sf.l.t, s2011t, 104 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201e\u00centre timp (…) lucrurile s-au schimbat (…), criza de treizeci s-a dus si nici n-a fost cine stie ce criza, norii aia aducatori de nevroze s-au dus, au fost aspirati \u00een altceva, si a ramas numai lumina aia sulfurica \u00een urma lor etc. (…) \u201erezervatia\u201c s-a nascut sigura pe ea, distanta si rece, si s-a schimbat destul de putin pe parcurs.\u201c (Cristina Ispas, interviu realizat de un cristian: http:\/\/www.blog.cdpl.ro\/15-10-2011-la-debut-eram-mai-nerabdatoare-nu-numai-cu-cartea-dar-cu-tot-ce-se-intampla-in-jurul-meu-iar-acum-nu-mai-sunt\/)<\/strong><\/em><\/p>\n

Iata ca la patru ani dupa debutul cu \u201efetita. mixaj pe vinil\u201c, Cristina Ispas ne-a rezervat un al doilea volum, o \u201erezervatie\u201c la propriu, dar mai ales la figurat. Pazit aprig la fiecare colt, intrare, ba chiar si titlu, de c\u00e2te-un moto mai mult sau mai putin potrivit, volumul e cel mai bine rezumat \u00een primul poem, la r\u00e2ndul sau programatic: \u201eemotia pur si simplu emotia n-a fost niciodata \/ un bun detectiv\u201c (\u201egrupul de suport\u201c). \u00cen schimb, lehamitea, plictisul, oboseala si blazarea sunt la ele acasa.
\nPrima parte, \u201eoameni de weekend\u201c, e pe departe cel mai bun segment al cartii. De fapt, aproape ca putea sa constituie singur un volum, \u201erezervatia\u201c purt\u00e2ndu-i numele initial (si chiar ca mai strasnic suna). Coerent, unitar p\u00e2na la capat, ciclul se vrea un automocumentar al sf\u00e2rsitului de saptam\u00e2na hipercapitalist, petrecut la mare, la Corabia, la munte, \u00een Bucuresti, la tara, sau pur si simplu pe drum. Enumeratii fara sf\u00e2rsit, \u00een care locurile si oamenii ram\u00e2n la fel de neputinciosi \u00een fata ploilor, ce vin din senin si strica mereu seara.
\nHave a nice weekend, <\/strong>
\nenjoy the music<\/strong>
\nDe la contrastul inteligent al unui pasaj ca \u201etr\u00e2ntesc portiera cu piciorul \/ c\u00e2nd deschid poarta, un c\u00e2ine pe care nu mi-l amintesc \/ profita si fuge \u00een drum \/ pe alee, sub vita, e racoare \/ altfel totul e parca prea tacut \/ pe bunica si pe bunicul \u00eei gasesc \u00een casa la televizor \/ urmaresc nemiscati \u00eenmorm\u00e2ntarea lui michael jackson\u201c (\u201eoameni de weekend\u201c), la observatia ca \u201emiky e \u00eentr-o pereche de jeansi si \u00eentr-un tricou negru \/ pe care scrie cu litere mari no, I’m not on the fucking facebook \/ desi \u00een cazul ei mesajul e fals\u201c (\u201efurtuna amicala\u201c), Cristina Ispas ne radiografiaza cu desav\u00e2rsita subtilitate societatea de consum pe care o criticam \u00een subtext, \u00eensa cu infinita ipocrizie o construim cu totii. Daca prin crapaturile textului survin cumva emotii, ele sunt numaidec\u00e2t false: \u201epe FM erau genul de piese vechi \/ care desi nu-ti plac neaparat \/ reusesc totusi, cumva, sa-ti umfle artificial emotiile\u201c (\u201eFM\u201c). Paradoxal sau nu, faptul face ca de la posibilitatea violurilor \u00een \u201eSecond Life\u201c la diminutivele maternale sa nu fie dec\u00e2t un pas: \u201ebaietelul doarme linistit la fereastra \/ cu bratele usor transpirate \u00a0\u00a0\u00a0 aproape ca nu respira \/ cablurile de la mp3 i se leagana pe pieptul micut \/ ca o \u00eempletitura de alge \/ sub valuri de apa calduta\u201c (\u201emicile forte\u201c).
\nSi iata-ne ajunsi la eternele casti \u00eenfundate-n urechi, p\u00e2na pe creier daca s-ar putea, nefiind vorba aici de o introversiune obligata, castile nu sunt dopuri care sa te izoleze de lumea exterioara, muzica nu face dec\u00e2t sa umple un gol, o absenta launtrica imposibil de mascat. Poeta se tradeaza uneori (\u201ec\u00e2nd nu mai suport, o dau iarasi pe acustice \/ \u00eemi imaginez orasul vazut de sus si creierul orasului vazut de sus \/ ca o pasare moarta pe jumatate \u00eengropata \u00een nisip sau asa ceva\u201c \u2013 \u201eweekend \u00een bucuresti II\u201c), sau, jignita mortal de intensitatea pseudotandretii, crede numai c-ar putea-o face (\u201e\u00een vagon alte siluete se dezlipesc de geam \/ se apleaca asupra rebusurilor \/ m\u00e2ng\u00e2ie tandru firele de la casti ofteaza prin somn \/ \u00eesi aranjeaza compulsiv hainele sifonate \/ sau \u00eesi depun cu grija ceafa pe tetiera \/ iar si iar, de o mie de ori, ceafa pe tetiera \/\/ tipul de l\u00e2nga mine se cerceteaza pe displayul aparatului canon \/ de parca ar vrea sa-si aranjeze, dincolo, un z\u00e2mbet nereusit \/ daca nu m-as fi hotar\u00e2t, chiar atunci, sa musc dintr-un mar \/ probabil ca si eu \/ as fi izbucnit \u00een pl\u00e2ns\u201c \u2013 \u201econcediu\u201c).
\nP\u00e2na la urma, Cristina Ispas nu face dec\u00e2t sa constate, sa noteze fara sa critice o lume, o societate parca picata din cer, o mascarada perversa din care face prea bine parte: \u201ela intrarea \u00een mall miros puternic de brad \/ \u00eemi dau caciula jos si ma uit \u00eengrijorata spre tine \/ \u00eemi sta ok parul? \/ e ceva cu oamenii din jur \/ sunt at\u00e2t de aranjati \/ pot fi usor confundati cu manechinele \/ numai accesoriile pulseaza intens agatate de corpuri si par vii\u201c (\u201edes espaces autres\u201c). Si daca spatiul interior implodeaza, gener\u00e2nd la suprafata simulacre de viata, mai sclipitoare si hiperreale, timpul explodeaza, vid\u00e2ndu-se de orice semnificatie personala: \u201edin ce \u00een ce mai grabite, simt cum picioarele \/ \u00eemi \u00eenlocuiesc, hotar\u00e2te, g\u00e2ndurile\u201c (\u201eweekend la tara\u201c). Mai poate surveni altceva dec\u00e2t reificarea completa?
\nRestul e rest<\/strong>
\nUrmatoarele trei cicluri sunt mult sub \u201eoameni de weekend\u201c. At\u00e2t ca tonus, c\u00e2t si ca text poetic propriu-zis. \u201emasinile dezirante\u201c via Deleuze&Guattari continua si reiau, \u00een cel mai bun caz, dezvoltarile anterioare (\u201etoata lumea din jurul meu vorbeste la telefon \/ un cuplu asculta muzica la o singura pereche de casti \/ un barbat \u00eentre doua v\u00e2rste, cu ochelari rotunzi, \/ se priveste g\u00e2nditor \u00een geam \/ asculta si el muzica \/ ascult si eu\u201c \u2013 \u201ealbinele\u201c). Ca la \u00eenceput, salvarea poate fi adusa de un c\u00e2ine, printr-o nesperata lectie de naturalete: \u201ema g\u00e2ndesc la (…) cum as derula, cu draperii de metal la ferestre, \/ metri si metri de filme \/ la cum mi-as face liste cu muzici \/\/ sau poate as urmari peste tot c\u00e2inele asta schilod \/ care m-a scos discret din bloc, as \u00eencerca sa-l \u00eenteleg \/ daca \u00eemi scot castile, clinchetul gherutelor lui \/ pe aleea umezita de ploaie \/ si respiratia intermitenta \/ ar declansa un film mai frumos chiar acum\u201c (tehnici).
\nAl treilea ciclu, \u201esindromul clerambeault\u201c ssict se dovedeste prea putin erotoman pentru a-si merita titlul. De fapt, un alt adjectiv domina sectiunea, chiar daca poeta \u00eel neaga: \u201e1. scarile rulante nu duc \u00een viitor \/ nu duc \u00eentr-un film postuman \/ \u00een care singuratatea pare at\u00e2t de \u00eencrezatoare \/ scarile rulante duc \u00een oras \/ (…) \/\/ 2. lifturile nu duc pe acoperisul lumii \/ nu duc \u00eentr-un viitor postuman \/ \u00een care fericirea pare at\u00e2t de sigura, \/ lifturile duc \u00een camere de hotel\u201c (\u201eprotect me from what I want protect me from I want \/ protect me protect me…\u201c). Las\u00e2nd la o parte faptul ca m-as putea \u00eentreba singur, ca prostul care nu crede, ce dumnezeu poate \u00eensemna \u201epostuman\u201c, ar fi mai cugetat sa remarc o Cristina Ispas devenita brusc sincera: \u201enu fac dec\u00e2t sa ma g\u00e2ndesc \/ c\u00e2t de mult mi-ar placea \/ cu un simplu click pe umar, \u00eentr-una tot restul noptii, \/ sa te pot \/ micsora, mari, micsora\u201c (\u201eclick\u201c). \u00centr-adevar, Dani cam absenteaza din peisaj (inclusiv din fotografii).
\nUltima parte, cu moto din Ofelia Green (\u201eEach little person is a little cyborg…\u201c), se numeste \u201efilme stricate\u201c si contine sintagme cel putin expirate, gen salcii \u201erasucite piretic\u201c, \u201eviata implicita\u201c, \u201eca un pui de perna sifonat\u201c, sau \u00eentreg pasajul \u201eundeva \u00een pam\u00e2nt \/ soarele \u00eenca mai zv\u00e2cneste ca un prunc cald \/ desi, c\u00e2nd \u00eel scot, simte ca vremea s-a mai racit \/ se \u00eencordeaza, dar patul pare acum moale \/ si parca din ce \u00een ce mai mult se topeste \u00een goana rotilor\u201c. Fara comentarii, poeta se da iar \u00een vileag: \u201edragi prieteni, \/ prietenii mei \u00eemi spun ca parca nu mai sunt eu \/ si eu au \u00eentotdeauna dreptate \/\/ dragi prieteni, \/ cele mai triste dintre femei \/ \u00eesi acopera cu degetele lor fine, \/ la marginea orasului, fiecare z\u00e2mbet\u201c (\u201eand if I’ll have to go, will you remember me?\u201c). Poemul de \u201esf\u00e2rsit\u201c raspunde, mai mult dec\u00e2t s-ar vrea: \u201emicile evenimente ale zilei au fost gestionate \/ mesele si ziua de lucru s-au \u00eent\u00e2mplat deja \/ poate acum sa iasa \u00een parc \/ unde copiii \u00eentorc capetele si o privesc mirati \/ \u00eesi parasesc leaganele si ea atunci simte o durere \u00een brat \/ de parca i l-ar smulge cineva \/ dar e bine ca simte…\u201c.<\/p>\n

Rezervata. Fara pathetisme, fara sentiment. O scriitura de cyborg, automata, generata de-un laptop \u00een timp ce \u201erelatia de lunga durata\u201c s-a bagat la un film.
\nO rezervatie fata de care poti avea rezerve, daca nu esti la r\u00e2ndul tau \u00eenauntru.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cristina Ispas, rezervatia, prefata de Bogdan-Alexandru Stanescu, casa de pariuri literare (seria Poezie, colectia Prezent), sf.l.t, s2011t, 104 p.   \u201e\u00centre timp (…) lucrurile s-au schimbat (…), criza de treizeci s-a dus si nici n-a fost cine stie ce criza, norii aia aducatori de nevroze s-au dus, au fost aspirati \u00een altceva, si a ramas… Cite\u0219te mai mult »Castile dauneaza grav sanatatii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1673,7875],"class_list":["post-12287","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cristina-ispas","tag-rezervatia"],"views":3871,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12287","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12287"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12287\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12287"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12287"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12287"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}